Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului
1 2 3 Next »
/ Sweet Dreams

**Bell Evans** · (This post was last modified: 19 Jul 2011, 22:18 by Bell Evans.)

Bell and Ronnie

- It could be a sweet dream or a beautiful nightmare -

Baldachinul fumuriu al vazduhului isi lasa valurile de intuneric deasupra imprejurimilor castelului, in timp ce luna palida incepea sa isi verse apele de lumina uscata pe deasupra Padurii Interzise; tot castelul parea a fi inghitit de maretia tacerii ce impunea o solemnitate de nedescris, iar rasuflarile reci ale vantului tradau din cand in cand atmosfera.

Se indrepta cu pasi repezi spre Aripa Spitalului, in ciuda orei tarzii din noapte. In afara de faptul ca nu putea dormi, simtea o dorinta de a merge acolo. Erau destul de putini pacienti, dar totusi; poate ar fi trebuit sa ramana peste noapte cu ei. Mai ales ca unele persoane ii erau prieteni apropiati. Grabi pasul, ajungand curand in Aripa Spitalului.

Deschise usa, care scartai incet, si intra; linistea se facea simtita si acolo, pasii ei auzindu'se cu un ecou aproape dureros intre cei patru pereti mari ai incaperii. Prefera sa nu isi aprinda bagheta, pentru ca stia cat de neplacut era sa fi trezit din somn. Se indrepta usor spre un pat chiar din capatul salonului, asezandu'se pe marginea lui. O mana zvacni sub patura groasa, iar Bell zambi cu blandete.
"-Sunt eu, Ronnie" sopti ea, incet.

**Veronique A. Dupont** · 19 Jul 2011, 22:32

Zambetul bland si calduros al fetei ii aminti viperinei de prima sa zi de scoala si de modul in care o intalnise pe Bell pe Peronul 9 3/4. Fosta cercetasa fusese prima sa prietena si al doilea chip cunoscut pe care-l revedea cu placere la fiecare inceput de an. Bell fusese mereu un fel de indrumatoare, un monetor pentru Ronnie, care de cele mai multe ori devenea coplesita de cele mai marunte lucruri. Uitandu-se acum in ochii luminosi ai fostei cercetase realiza cat de mult ii lipsise. De cand Helena parasise Hogwartsul abandonase orice relatie pe care-o intretinea cu oricare persoana din castel si incetul cu incetul, devenii mai singura decat fusese vreodata.

"Mi-a fost dor de tine" spuse viperina iesind de sub patura si imbratisand-o pe vechea sa prietena.
Acea imbratisare ii trezi mii de amintiri. Majoritatea o includeau si pe Helena, dar Ronnie decisese ca in acea noapte nu se va gandi la ea. In acea noapte nu va lasa pe nimeni sa-i strice buna dispozitie si apetitul crescut pentru aventura.

Fata se retrase intr-un colt al patului imbratisandu-si genunchii la piept. Stia ca mai devreme sau mai tarziu Bell o va intreba ce cauta acolo, dar pe moment nu-i pasa. Nu avea de gand s-o minta, dar probabil nu i-ar fi cazut bine sa afle ca se afla acolo doar pentru a mai face niste prostii copilaresti ce ar fi trebuit sa-i aduca aminte de zilele de glorie ale Hogwartsului.

**Bell Evans** · 19 Jul 2011, 22:58

Fosta cercetasa zambi, privindu'si vechea prietena; era atat de multa vreme de cand nu se mai vazusera. Dar in ciuda trecerii nemiloase a timpului, relatia dintre ele supravietuise; isi daduse seama de asta din clipa in care viperina o imbratisase. Acelasi sentiment de prietenie care ii dadea o senzatie placuta ce ii imbratisa intreaga fiinta.
"-Si mie mi'a fost dor de tine" sopti ea, cu o urma de zambet.
Avea o expresie amuzata, privind atenta detaliile din jurul sau; paturile ramasesera aceleasi, iar peretii purtau aceeasi culoare de un galben-pai. Si totusi, ceva era schimbat.

Ajunse la concluzia ca de fapt ea era cea schimbata; insa hotari sa lase asta pe mai tarziu. Imaginea lui Ronnie din trecut se contura in mintea ei, facand'o sa observe diferentele. Nu erau prea multe, daca statea sa se gandeasca. Dar totusi, existau. Timpul era un element indispensabil in schimbarea oamenilor, iar perioada in care nu se vazusera consta in destul de multe luni. Prea multe, ar putea completa.

Clatina usor din cap, incrucisandu'si bratele la piept; o privi pret de cateva clipe cu o spranceana ridicata, continuand sa zambeasca. Uitase faptul in sine de care trebuia sa intrebe de cum o vazuse pe Ronnie acolo.
"-Cum ai reusit sa ajungi iar aici?" murmura ea, chicotind.
Viperina isi dadu ochii peste cap, oftand usor; parea a fi o poveste destul de lunga, dar Bell ar fi facut orice doar ca sa nu se intoarca in Turn si sa se chinuie sa adoarma.
"-Adica la pranz, cand am plecat eu, nu erai inca aici" continua tanara, putin derutata.

**Veronique A. Dupont** · 20 Jul 2011, 18:05

Viperina se uita rusinata catre fosta cercetase si pentru cateva secunde isi cobori privirea catre podea.
"Eu nu sunt un client al acestui loc" zise ea incercand sa zambeasca pentru a masca roseata din jurul obrajilor.
Avu senzatia ca Bell chicoti, dar nu era pe deplin sigura. Fata spera ca vrajitoarea nu avea s-o certe. Spera ca va uita de ceea ce facuse si in schimb, isi va aminti de peripetiile de care avusesera parte pe cand erau amandoua doar simple eleve, lipsite de griji si de indatoriri.

"Stii ca astazi se implinesc exact VII ani de cand am fost internata pentru prima data aici? Era pe vreme cand Helena inca invata aici. Exact acum VII ani l-am cunoscut pe Nick, vracolacul. Mai stii, tipul care iti facea ochi dulci...." se opri viperina pentru ca simti ca avea sa planga daca mai continua.
Pentru a nu fi vazut de prietena sa, Ronnie isi intoarse capul catre geam. Ii placea sa admirea domeniul noaptea. Avea senzatia ca atunci era cel mai frumos. Se parea ca sclipirile arginti ale stelelor completau imaginea de ansamblu, iar darele de lumina, parca pictate pe apele ce inconjurau domeniul confereau o aura de mister castelului.
Uitandu-se atent la tot ceea ce iubea la Hogwarts realiza ca acela nu putea fi ultimul sau an acolo. Trebuia neaparat sa gaseasca o metoda de a se intoarce. Nu avea de gand sa-si paraseasca adevarata casa.

**Bell Evans** · 05 Aug 2011, 21:04

Simti cum amintirile incep sa ii cuprinda intreaga fiinta in imbratisarea lor de gheata si se ridica; intr'un fel ar fi dat orice sa se intoarca in trecut si sa ramana tintuita acolo. Unele lucruri nu aveau sa revina niciodata. Si ea avea nevoie tocmai de acele lucruri..acele obiceiuri, acele persoane care ii faceau viata mai frumoasa. Simtea cum o parte din fiinta ei avea sa ramana mereu printre ramasitele vietii de dinainte. Pentru ca isi dorea in fiecare minut ca timpul sa se opreasca; ca secundele sa nu se mai tarasca atat de alert prin nemurirea clipei.

Si ramanea din nou singura, invaluita de fantoma trecutului; cei din jurul sau o paraseau rand pe rand, privind plini de speranta catre poarta viitorului. De ce nu putea sa faca si ea acelasi lucru?

Poate pentru ca lasase mult prea multe lucruri nerezolvate; prea multe intrebari lipsite de raspuns si prea multe cautari abandonate. Voia sa se afunde din nou in intunecimile misterelor care alta data constituiau singurul sau scop in viata. Dar acum totul era diferit. De parca ar fi alergat dupa un tren si ar fi realizat mult prea tarziu ca nu mai are nicio sansa sa se urce in el. De parca si'ar fi vazut intreaga viata trecandu'i pe dinaintea ochilor, fara sa'si miste macar un deget ca sa faca ceva. Se simtea inutila, lipsita de orice speranta, de parca ar fi fost o straina intr'o lume cu totul diferita de ce isi dorea ea. O adunatura de oameni reci, lipsiti de sentimente umane, care traiau numai pentru ei.

Un mic suras i se intipari insa pe chip cand isi aduse aminte de chipul lui Nick; zilele petrecute in Aripa Spitalului atunci fusesera poate unele din cele mai frumoase amintiri cu care ramasese. Bucuria surorilor Rose, propria uimire fata de miracolele lumii din jurul sau..era un copil care traia pentru prima data una din miile de experiente noi care ii rasareau in viata. Avea sa ramana cu acele clipe intiparite in faldurile incurcate ale mintii pentru totdeauna.

"-A fost ceva minunat" sopti ea, cu o voce ragusita; simtea cum lacrimile incep sa ii curga pe obraji si le sterse in treacat. Simtea nevoia sa il vada din nou pe Nick..sa vorbeasca din nou cu Helena. Insa ramasese doar Ronnie din grupul celor patru aventurieri. Ronnie si ea; in orice caz, se bucura ca viperina inca tinea la dansa ca la o prietena. Avea nevoie de amicii din trecut. Si nu pentru ca cei noi nu ar fi fost buni; insa erau diferiti. Poate prea schimbati fata de persoanele care isi pusesera o amprenta puternica asupra vietii ei. Persoane pe care nu avea sa le uite niciodata.

**Veronique A. Dupont** · 10 Oct 2011, 18:20

Totul era diferit de cand se intorsese la Hogwarts. Toti vechii prieteni disparusera, iar ea ramases in urma cu amintirile si trairile din trecut. Ii era greu sa stabileasca noi relatii si era recunoscatoare ca Bell era aceeasi ca inainte. Acelasi chip prietenos care era in stare sa faca orice pentru prietenii sai. Aceeasi perosana calda si buna care era mereu pregatita sa-i ajute pe toti.
Viata sa se schimbase radical si era sigura ca si a fostei cercetase. Acum erau adulte si aveau obligatii diferite. Nu puteau fi simple eleve care se plimba bezmetice prin castel fara griji si fara responsabilitati. Acum aveau atat de multe indatoriri de efectuat si trebuiau sa aibe grija la fiecare pas pe care-l fac.
'Nu plange. Ce-a fost, a fost. Viitorul promite numai lucruri bune' spuse viperina atingandu-i in treacat umarul prietenei sale.
Ii fusese dor de ea, de Nick, dar cel mai importanat, ii era foarte dor de Helena. Inca nu realizase cum o pierduse. Nu stia ce se intamplase cu ea. Nu stia daca era inca in viata.
'Anul acesta voi fi profesoara de Transfigurare' zise ea pentru a alunga amintirile triste. Simtea ca ziua era prea buna ca sa fie impovarata cu amaraciunea trecutului. Stia ca nu trebuie sa se mai uite in urma si sa regrete, ci sa se uite inainte si sa spere.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului 1 2 3 Next » //  / Sweet Dreams

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului
1 2 3 Next »
/ Sweet Dreams