Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 12 13 14 15 16 Next »

/ Sweet love

Vai deci oameni .. laudati-o pe Ginny!!! ...
Asa.. wai deci...
Eu fac toata povestea frumoasa ;

Just Kidding

Adik glumeam =]

NU sunt chiar asa de tuta

Oricum povestea este bestiala [ si fara mine ;]
=]=))



SA MAI SCRII!! NU MAI AM RABDAREEE

PS: Mai da sa nu ma bagi pe mine in toate actiunile [-x pentru ca tot un trio ramane am sa apar.. cum apare Luna, Neville in carte.. adica intelegi tu ; aa si ms inca odata

Sa nu ziceti ca is rea =] mrg, maine pun urmatoarea parte :-j

Capitolul 10
Slughorn era extreme de multumit de el insusi. Mai intai intra grupul de la Slytherin, care se aseza in cea mai indepartata banca de catedra pentru a vorbi in voie. Harry, Hermione si Ada, apoi Ernie, restul de la Ravenclaw si Ron, care parea sa se fi lovit de prag si ramanand in urma.
“Impiedicatule!” ii zise Ada, zambind.
Harry, Ron, Hermione si Ernie se asezara la o masa libera. Ada ramasese in picioare.
“Vino’aici,” facu Harry.
Ada se aseza la un capat al mesei. Ordinea era aceasta: Ada, Ron, Hermione, Harry si Ernie. Ron era extrem de atent sa nu le’atinga pe fete, avand o pozitie chinuita a mainilor.
“Ei bine,” incepu Slughorn. “Azi vom studia o potiune complexa, pe care sunt sigur ca o cunoasteti. Inainte de’ancepe, vreau sa o cunoasteti pe noua voastra colega, Adwca McNair, daca nu ma’nsel?”
“Da, domnule profesor,” zise Ada si toti – inafara de Harry, Ron si Hermione – se uitara la ea. Ada rosi un pic.
“Casa Ravenclaw, hmm?” continua Slughorn vesel. “Presupun ca vei fi o eleva desteapta, poate la fel ca domnisoara Granger!”
“Eh…” facu Ada, privind usor exasperate tavanul.
“Ah, prea multe intrebari, nu?” zambi Slughorn, crezand ca Ada era enervata ca profesorul era prea iscoditor. “Sa ne’ntoarcem la lectii! Deschideti manualul la pagin…”
“NU!!” urla Ada, iar Slughorn tresari asa puternic, incat se lovi cu fundul de catedra. “Aaa.. adica, nu, nu erau multe intrebari... uhm, era o musculita enervanta pe aici…” se parea ca Ada intelesese, un pic mai tarziu, ce credea domnul profesor.
Toata clasa rase, iar Slughorn nu parea deloc deranjat.
“Ei, hai, deschideti cartile la pagina 5.”
Se auzi o foiala generala, monotona. Harry isi scoase manualul de potiuni, anul VII, in timp ce’altii aveau deschise cartile. Hermione avea manualul pe banca si il deschise fara chef.
“Introducere!” spuse profesorul, inainte ca Harry sa apuce sa citeasca macar titlul din carte. “V’as ruga sa cititi in liniste. Cand terminate, anuntati’ma! Banuiesc ca domnisoara Granger a citit deja introducerea, nu’i asa?”
Trecura doua minute. Harry nu se concentra. Dadu pagina, plictisit. Introducerea era cam lunga.
In anul VII se invata potiunile complexe, folositoare. Majorul trebuie sa stie potiunile vindecatoare inca din anul IV, dar acum sunt necesare cele foarte complicate folosite impotriva potiunilor legate de Magia Neagra…
Harry se opuse tentatiei de a adormi pe loc.
E importanta folosirea vrajilor pe post de ingredient la prepararea unei potiuni. Desigur, vrajile verbale sunt mai de efect, dar uneori e necesar un farmec nonverbal…
In dreapta lui, Ernie casca de zor. O mana ridicata ii atrase atentia lui Harry. In curand, toata clasa se uita la Draco, care parea sa fi terminat de citit.
“Am terminat, domnule profesor,” ranji acesta.
“Tot?” spuse Slughorn, suspicios. “Atunci, sunt sigur ca imi puteti spune numele a cel putin unei Potiuni Intunecate si a celei care ii anuleaza efectul.” Se intoarse o clipa, iar Harry il vazu pe cineva de la masa grupului Slytherin soptindu’i ceva lui Draco. Nu se obosi sa fie indignat; era obisnuit cu trisatul caracteristic casei Slytherin.
“Ei?" Slughorn se intoarse din nou spre Draco.
“Potiunea Noctis,” sopti baiatul. “Si Licoarea Albolwis…”
Slughorn rase.
“Multumesc Viperinului care a avut ‘bunavointa’ sa se uite in carte la capitolul respective si sa ii spune domnului Malfoy,” zise el. “In introducere nu apar numerotate astfel de potiuni.”
“Dar si Sange-Malul – adica Granger - …” se corecta Draco repede, “a zis ca a citit si…”
“In ea am incredere,” spuse Slughorn taios, si Hermione rosi. “Nu suport trisatul si minciuna, mai ales de la cineva din casa mea. 10 puncte de la Slytherin. Ia loc, Malfoy, si citeste introducerea.”
Lui Harry aproape ii era mila de Draco.
“Scoateti’va ceaunele,” spuse Slughorn, cateva minute mai tarziu. “Va voi scrie ingredientele potiunii Felix Felicis pe tabla.. azi vom prepara o parte a potiunii.”

Mi-l si imaginez pe Ron intre Ada si Hermione :=)):
Abia astept urmatoarea parte sa vad ce se mai intampla:>
Poate inghite cineva o supradoza de Felix Felicis cat de tare ar fi :=)):

Deci imi place la nebunie parca este chiar cartea

Pentru Ada & Lulu Apropo, Lulu, in capitolul urmator ti se face simtita prezenta

Capitolul 11
Pe tabla aparura mai multe ingrediente. Majoritatea nu se aflau in rezervele elevilor, asa ca Slughorn le dadea la fiecare ce mai trebuia.
Pe tabla scria ceva de genul:
- 200g Praf de Stele
- 2l aur topit
- 1 varf de cutit de Foc Dragonic
- 1 Pana de Phoenix
- 152ml Acid Sulfuric
…Si lista ingrdientelor se continua.
Ironia facea ca primele 5 ingrediente trecute pe tabla [numerotate aici] nu le avea in cantitati necesare sau deloc Ada. De altfel, cu aceste ingrediente nu o ducea nimeni bine: Harry nu avea nici’un gram de Praf de Stele si nici Foc Dragonic; Hermione era singura din clasa [inafara de domnul Slughorn] care stia ce e Focul ala, dar normal ca nu avea; Ron, pe langa Focul Dragonic, ducea si lipsa a 52ml de Acid Sulfuric; iar Ernie, inafara de Praf de Stele, nu avea nimic din primele 5 ingrediente... Si nimeni nu cumparase de pe Aleea Diagon Aur topit, cu siguranta.
“Ce e Focul Dragonic?” intreba Ernie cu interes. In acelasi timp, Slughorn punea aceasi intrebare clasei. Hermione ridica mana, de altfel fiind singura.
“Este cenusa care nu se stinge! Rara, se gaseste doar in munti, produs de la slefuirea anumitor roci vulcanice…”
“Bravo, Hermione!” spuse Slughorn incantat. “10 puncte pentru Gryffindor! Ei bine, are toata clasa ingredientele necesare? Sigur? Okey, atunci, o sa scriu pe tabla si prima parte din prepararea potiunii Felix Felicis.”
Cu o miscare a baghetei profesorului, lista ingredientelor disparu de pe tabla; in schimb, o gramada de randuri se auto-scriau foarte repede, parand a fi modul de preparare. Nu se mai termina.. ambele table au fost acoperite de scris…
“Asta e partea numarul I… cu putina inghesuiala, a incaput toata…” zise Slughorn, incruntandu’se.
“Cate parti sunt in prepararea potiunii asteia?” murmura un elev de la Slytherin, ingrozit.
“39, ar trebui. Ei bine, pana la sfarsitul anului, fiecare ar trebui sa aiba potiunea Felix Felicis facuta. Dupa calculele mele, va ocupa cate o ora din lectiile de Potiuni care dureaza 2 ore si 30 minute din cele de o ora… nu numai prepararea Potiunii Norocoase vom pregati.” Incheie el vesel.
Daca ar fi intrat cineva in acel moment in clasa, ar fi crezut ca toti elevii fusesera anuntati ca Homarii cu Capete Explozive trebuiau culcati, hraniti, plimbati, schimbat scutece si spus povesti noaptea, si asta tot anul.
“Hai, la treaba!” facu Slughorn, iar elevii se apucara de preparat…
~~
“Hmm…”
La sfarsitul orelor de Potiuni, Slughorn analiza fiecare rezultat in parte. Trecuse de masa Ravenclaw, unde fata cu parul scurt si blond parea cea care progresase cel mai mult. La Slytherin, Draco facuse cel mai bine, parca pentru a se revansa pentru minciuna sa.
“Vine spre noi…” facu Hermione, ingrozita.
“Ei, gata, Hermione! Sunt sigur ca tu ai facut cel mai bine!”
“Dar, Ron… cred ca am pierdut 2 secunde cand am adaugat Focul Dragonic…” continua Hermione. Ar mai fi spus ceva, dar chiar atunci profesorul ajunse la masa lor.
“Domnule Macmillan… probabil nu ati pus fix 152ml de Acid Sulfuric… si Pana de Phoenix nu a fost pusa la timpul potrivit! Potiunea ar trebui sa fie argintie, Harry… hmm, dar e destul de bine, chiar te pricepi, albul asta scanteietor aduce a argintiu.” Slughorn se uita la ceaunul Hermionei. Potiunea era de culoarea argintie, dar cativa vapori se ridicau, spargandu’se la vreo 10 centimetri de potiune.
“Foarte bine, domnisoara!” chitai Slughorn. “Vaporii nu ar trebui sa fie asa evidentiati, dar recunosc ca foarte putini vrajitori reusesc fie si sa faca potiunea argintie, fara vapori, in prima faza.”
Privi potiunile din ceaunele lui Ron si Ada. Culoarea potiunii baiatului era galben pal, iar Ada avea aproape fiecare detaliu corect, mai putin faptul ca potiunea bolborosea, ceea ce nu trebuia sa faca…
“Bravo, domnisoara McNair! Domnule Weasley, ei bine, pe’aproape, nu se compara cu potiunea domnului Terry, care, nu stiu cum s’a intamplat, dar a creat o potiune maronie cu bule imense, care se ridica la un metru deasupra ceaunului.”
Profesorul se duse in fata clasei. Hermione, Ada si fata cea blonda erau cele mai fericite dintre toti din clasa.
“Inca 3 minute din lectie!” striga profesorul. “Voi acorda puncte cui merita si va voi da tema. Ei bine, un pic de liniste, va rog!”
Elevii care susotisera mai inainte tacura brusc. Slughorn isi drese glasul, dupa care continua:
“In primul rand, cele mai bune potiuni su fost realizate de doua eleve de la Ravenclaw si una de la Gryffindor… vorbesc, desigur, de domnisoarele Williams, McNair si Granger. 50 de puncte fiecareia. Apoi, domnisoara Patil si domnii Potter si…” se incrunta putin, “ Malfoy, primesc cate 30 puncte. Restul, cate 10 puncte pentru casa! Tema: scrieti un eseu de 20 randuri despre potiunea Felix Felicis si importanta prepararii ei corecte. Domnisoarele Williams, McNair si Granger sunt scutite de lectii. O zi buna!” incheie, in timp ce clopotelul anunta pauza bine meritata.
“A fost o lectie buna, nu’i asa?” zise Hermione, imediat ce iesira din clasa. “Ada, te pricepi grozav la Potiuni!”
“Si tu,” zambi Ada.
“Apropo…” zise Ron, deodata. “De ce nu ai venit la ora de Aparare contra Magiei Negre? Am avut’o cu Ravenclaw!”
“Pai… eu… ei bine, nu am ales’o ca materie…” spuse Ada, incet. “Am auzit de Umbridge si Snape… am crezut…”
“Ei bine, acum avem o profesoara super de treaba! Ar trebui sa te inscrii,” spuse Hermione. “Aa… urmatoarea lectie e Grija fata de Creaturile Magice cu Astropufi…”
“Cred ca lunea e cea mai buna zi din viata mea,” facu Ron, relaxat. “Fara Slytherin.. doar la Potiuni, dar nu avem ore numai cu ei… e mai suportabil.”
“Daca Hagrid are iar Homari cu Capete Explozive,” spuse Harry, “O sa ma auto Avada Kadevra. Dupa ce ma dau doua ore cu capul de pereti.”
“Ce sunt Homarii cu Capete Explozive?” intreba Ada.
“Niste chestii pe care, daca le vei avea vreodata ca animale de casa, iti voi declara razboi pe viata!” spuse Ron, facand pe suparatul. Toti rasera.
“Eu am Transfigurari!” zise Ada. “Cu Slytherin. La naiba.”
“Adaa!” se auzi o voce pe hol. O fata roscata, cu ochii verzi veni spre ei. Nici ea nu avea roba; purta fusta de blugi si un tricou stramt. “A, salut!” le spuse lui Harry, Ron si Hermione.
“Ah.. buna.. esti noua pe aici?” facu Harry.
“Mda… sigur, am venit anul acesta de la Beauxbatons. Sunt si eu la Ravenclaw. Ma numesc Cristiana Silwyn… spuneti’mi Cissy.”
“O God, da cate eleve noi sunt?!” pufni Ron.
“De la Beauxbatons, 3,” zise Ada.
“Te intereseaza numarul total al baietilor?” spuse Cissy, clipind repede. “Hai, Pwca Lato, intarziem la Transfigurari. Eh… pe curand, Harry, Hermione si…”
“RON!” striga acesta, incercand sa para furios. “Nimeni nu’mi memoreaza numele?”
“Sa stii ca eu da!” zise Harry.
“Acum?! Dupa aproape 7 ani de cand ne stim?!” facu Ron ofticat, in timp ce Hermione chicoti. “Hai la ora de Grija fata de Creaturile Magice… se suna in… hmm, nu stiu, dar cred ca ar trebui sa ne grabim.”
Cand ajunsera in Holul de la intrare, Harry, Ron si Hermione iesira pe domeniu, in timp ce Ada si Cissy urcara scarile de marmura.

Wai imi palce la nebunie imi pare rau ca am terminat

GeniaaaalAbia astept urmatorul episod;
Cred ca stiu care e a treia eleva care a venit;

Devin Fana ta la scrieri imi place asa de muuult!Am citit cuvant cu cuvant!

Welcome printre cititori, Ana
Apropo, Lulu e la Gryffindor.

Capitolul 12
“Sunt de treaba fetele astea… Ada si Cissy…” zise Hermione, in drum spre coliba lui Hagrid.
Harry nu asculta. O vazu pe Ginny stand pe malul lacului, cu Seamus langa ea… Dean nu era departe de ei; parea furios si se uita des spre Ginny si Seamus.
Lui Harry ii venea sa urle, sa strige la Seamus si Dean sa vina imediat la ora de Grija fata de creaturile magice. Se uita incontinuu in spate. Seamus o lua de mana pe Ginny [Harry se gandea deja la o vraja cat mai dureroasa pentru el] si se intoarsera in castel. Seamus chiulea de la ora?! Ce facea cu Ginny? Harry trebuia sa mearga dupa ei. Ba nu, nu… Nu’i putea face asta lui Hagrid…
“HARRY! De 2 ore ma chinui sa port o conversatie normala cu voi!” striga Hermione.
Harry tresari. La fel facu si Ron, cu o secunda dupa prietenul sau, astfel incat Harry apuca sa’l vada privind departe, spre clasa de Transfigurari…
“Da da, prezent la datorie… Unde’i Hagrid?” facu Ron.
Ajunsera la coliba; o singura eleva mai era acolo. Harry, Ron si Hermione nu o mai vazusera niciodata. Inalta, blonda, ochiii fiind intr’o nuanta de caprui spre verde…
“Numai peste eleve noi dam astazi,” murmura Ron.
“Pe cate ati mai vazut?” zise fata, cu ironie. Pana atunci statuse pe iarba. Se ridica, scuturandu’si bluza aproape transparenta, prin care se vedea maieul negru de dedesubt.
“Doar doua, dar nu vezi atatea in fiecare zi!” raspunse Ron.
“Le stiti pe Ada si Cissy, presupun.” Nu era o’ntrebare, fata era convinsa de’acest lucru. “Ada iese mereu in evidenta, iar Cissy… ei bine, nu conteaza.”
“Iti plac creaturile magice?” zie Hermion tare, inainte ca Ron sa intrebe ceva.
“Sigur. Am un pui de inorog acasa… stii, s’a salvat tata din padure… se ratacise si a fost atacat de o haita de lupi. E tare dragut, dar la maturitate trebuie sa plece. Nu poate sta in captivitate, departe de ai sai, desi am mult spatiu acasa…”
Un moment stanjenitor de liniste. Fata intinse mana, zicand:
“Lulu Tonks.”
“TONKS?” facu Harry, in timp ce Ron se grabea sa’I stranga mana.
“Lulu?” murmura Ron. “Vine de la Lucia?”
“Nu, vine din pod,” raspunde Lulu, sarcastic. “Deci pe tine te stiu, Harry, iar pe Hermione o cunosc din articolele alea mincinoase, scrise la Turnirul Trivrajitor de Rita ‘Schiter’..”
“ZAU ASA!” pufni Ron. “Nimeni nu’mi stie numele!”
Elevii incepura sa vina, Dean ajungand ultimul. Seamus nu se vedea pe nicaieri, spre furia lui Harry.
Dupa felul in care se uita Ron la Lulu, privirile spre Ada si declaratia de la Vizuina - Harry construi un triunghi... de fapt un patrat amoros: Ron – Hermione – Lulu – Ada. Tot un patrat era si in cazul Ginevrei: Ginny – Harry – Seamus – Dean. De doua ori chilotii lui Merlin.
Aparuse si Casa Hufflepuff. La ora 11:30 fix, Hagrid veni dinspre Padurea Interzisa, incantat. Toata clasa facea matanii la cer sa nu studieze iarasi Homari sau alte dracii cu colti sau ventuze.
“Buna dimineata!” zambi Hagrid. “Inainte sa lesinati, va anunt ca, din fericire, si anul acesta vom invata despre Homari cu Capete Explozive! Am niste exemplare si mai frumoase, care au urechi in forma de ace si…”
Toti elevii erau terminate din punct de vedere phsic. Lavender si Parvati plangeau incet pe umarul fiecareia. Hagrid observa si chicoti.
“Ce’i asa de amuzant?” mormai Justin Finch-Fletchley.
“Ei hai, glumeam doar!” spuse Hagrid si clasei ii veni inima la loc. “A venit vremea sa studiem alt fel de finite mitice…”
Hagrid ii conduse in spatele colibei, langa gradina cu dovleci. Erau mai multe scaune si mese din lemn, colorate in negru. La o masa puteau sta 4 persoane. Aproape nimeni nu observase masa cea mai mare, langa coliba, pe care erau doua pasari dintre care una foarte cunoscuta lui Harry…
“Fawkes!” striga el.
Hagrid astepta ca toti elevii sa se aseze. Un scaun ramasese liber: cel al lui Seamus.
“Vom invata despre phoenicsi!” spuse Hagrid. “V’as ruga sa luati notite, de aceea sunt toate scaunele si mesele acestea… M’am gadit ca ar fi mai comod…”

ADOR POVESTILE TALE PUR SI SIMPLU LE ADOOOR!!!!