Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
« Previous 1 2 3 4 5
/ Sympathy for the devil

**Bell Evans** · 15 Jan 2011, 21:23

Bell cazu pe pamantul umed, ajutata chiar la timp de Rosalie; simtise moartea atat de aproape, incat putea baga mana in foc ca trecuse pe langa ea. Isi simtea sangele luand'o la goana prin venele secate, pline de adrenalina, iar bataile inimii incepeau sa o doara. Simtea cum tot corpul i se relaxeaza, si aluneca in intuneric.

Blestemul ii obligase plamanii sa ramana fara oxigen, iar inima sa se opreasca; acele cateva clipe in care nu putu simti altceva decat o durere crancena ii aduse acum o boare de oboseala. Simtea cum corpul ii devine rece, cum cunostinta fuge intr'un colt indepartat al mintii, lasand'o prada imbratisarii incostientei.

Abisul in care era pe cale sa se scufunde o inghitea cu fiecare minut care trecea; iar Rosalie statea cu bagheta ridicata, langa corpul ei inert. Parea ca priveste scena in jos, ca intr'un Pensiv. Iar atunci, simti cum moartea ii imbratiseaza corpul, eliberand'o de durere.

Era atat de usor sa mori; viata era de o mie de ori mai grea. Trebuia sa te lupti..sa lupti in fiecare moment. Dar in momentul acela, simtea ca nu mai poate. Luptase atat de mult in ultima perioada, incat simtea ca nu mai gaseste puterea care sa o trezeasca.

Si cadea..cadea intr'un strafund nesfarsit, printre curenti plapanzi de aer glacial. Nu vroia sa se intoarca..avea pentru ce? In acel moment insa, chipurile celor dragi ii venira in minte..Edward, Alice, Rose..putea sa ii lase si pe ei in urma? Putea sa ii paraseasca, si sa se elibereze o data pentru totdeauna? Raspunsul era simplu..Nu!

Deschise ochii, si lua o gura mare de aer; oxigenul ii ardea plamanii, facandu'i un mare bine in acelasi timp. Simtea cum sangele incepe sa ii pulseze din nou in gene, tamplele zvacnindu'i aproape dureros. Trecuse pe langa moarte. Si o invinsese. Avuse puterea sa se intoarca..gasise dorinta ascunsa in fiinta ei de a lupta..si de a nu parasi aceasta lume..

**Rosalie Vivienne Alden** · 15 Jan 2011, 21:48

O priveam pe Bell care isi revenea incet- incet. Puteam sa imi dau seama cum se simtea acum,nu mai vroiam sa o intreb daca era bine,fiindca era clar ca nu era deloc asa. Am trecut si eu de atatea ori pe langa moarte,pe langa blestemele lui Porrin,iar Bell a scapat acum fiindca este o persoana foarte puternica. Desi...cu siguranta au intervenit si persoanele dragi ei in decizia sa de a reveni la viata. In astfel de momente te gandesti la cine iti e aproape,te gandesti ca ai pentru ce sa revii in lumea aceasta. Da,intr-adevar,putem da peste multe lovituri ale vietii...

Daca sunte Vrajitoare asta nu inseamna ca nu putem da de greu. Insa mereu avem pentru ce sa ne intoarcem. Am testat,am invatat asta pe propriia-mi piele de atat de multe ori. Uneori chiar ma intreb cum de mai sunt in viata..
Dar raspunsul il gasesc doar in adancul sufletului meu. Fiindca inca mai am pentru ce sa traiesc!

**Bell Evans** · 15 Jan 2011, 22:01

Cercetasa gasi puterea sa se intoarca, iar in cele din urma se ridica de pe pamantul jilav si privi dezorientata in jur. Era ca si cum s'ar fi trezit dupa un somn lung, care mai mult o obosise decat sa o odihneasca. Abia cand clipi de cateva ori si scutura puternic din cap vazu dezastrul din fata lor.

"-Rosalie!" tipa ea. "Au disparut!" continua Bell, cu o voce ragusita.
Tanara isi ridica privirile, cautand disperata in jur; dar nu mai erau.
"-Probabil au plecat cand erai inconstienta" ofta Rosalie.
"-Iar tu avea grija de mine" replica Bell, zambind trist.
"-Sigur au Disparut..iar acum i'am pierdut" murmura ea.
"-Nu pot sa Dispara" chicoti Bell. "Am aruncat vraja chiar dupa ce ai aparut tu, si au aparut si ei" continua ea.
"-Ca la Hogwarts?!" replica Rosalie, zambind.

Bell dadu din cap in semn de aprobare. Stia ca erau pe aproape. Nu aveau cum sa se fi indepartat atat de mult. Ideea ca Charles misuna prin padurea aceea o dezgusta. Il privea ca pe un animal nedemn sa traiasca. Dar in cele din urma, nu putea sa'l omoare. Nu gasea forta in ea, incat sa il doboare..si asta era diferenta dintre ei doi - el era un criminal; ea nu!

**Rosalie Vivienne Alden** · 15 Jan 2011, 23:46

Am oftat nervoasa gandindu-ma unde ar putea sa fie cei doi. Imi displacea doar gandul ca acum sunt liberi,sunt departe de noi si cine stie ce pun la cale acum. Cu siguranta planuiesc ceva sa ne doboare sau ceva ce sa ne sperie si sa fugim dar nu! Noi nu vom face asta. Va trebui sa ne mentinem pe pozitii fiindca astfel ii vom face sa revina. Dar totusi...unde se aflau acum? Puteau sa fie ascunsi in orice cotlon si sa ne urmareasca dintr-un loc anume. Acest lucru imi dadea fiori fiindca ma simteam de parca eu si Bell eram prada...si bineinteles pradatorii erau mult mai puternici. Si acum era adevarat,acum se simteau mai puternici fiindca ne urmareau de undeva. Puteam sa simt asta,puteam sa imi dau seama ca sunt atat de aproape de noi incat nici nu ne imaginam si puteam sa simt ca frica din ei disparusera. Bineinteles,deoarece acum ne controlau ei pe noi.
Ma simteam ca marioneta unui papusar si nu imi placea deloc aceasta situatie!

**Bell Evans** · 16 Jan 2011, 11:53

Bell continua sa arunce priviri pline de teama in jur; era mai mult ca sigur ca atunci cand devoratorii fugisera, si vazura ca nu pot Disparea, aveau sa se intoarca, si sa faca ce era de facut. Ce trebuie sa faci ca sa ridici o vraja pe care nu o stii? Binteinteles, sa omori vrajitorul care o facuse.

Ideea de a muri i se parea acum indepartata, de parca o cunoscuse intr'atat, incat nu vroia sa se mai intalneasca vreodata cu ea. Stia ca probabil nu va supravietui, dar avea sa lupte pana la ultima suflare..va muri incercand sa'i opreasca pe cei doi, si nu se va ascunde, ca o lasa.

"-Rosalie" sopti ea, iar tanara tresari. Se apropie in graba de locul unde era Bell, si tacu. Avea intiparita pe chip o expresie de soc si groaza. "Unde ai fost? M'ai lasat aici de una singura" ii reprosa Bell, putin enervata.
"-Trebuie..trebuie sa stii ceva" sopti tanara.
"-Ce?" intreba Bell.
"-Porrin..Porrin a creat inca un Horcrux..pe care l'a ascuns in Padurea Interzisa" raspunse Rosalie, in soapta.

Bell ingheta; inca un horcrux. Ideea ca Porrin se apropia cu fiecare pas de numurire o inspaimanta intr'atat incat isi simtea bataile inimii ca ale unei pasari prinse intr'o capcana. Stia ca o data ajunse la castel, vor incepe cautarile. Nici nu se putea altfel..si totusi, oare ducea undeva toata razbunarea asta?

**Rosalie Vivienne Alden** · 16 Jan 2011, 12:34

I-am povestit lui Bell ceea ce aveam de spus apoi am inghitit in sec gandindu-ma la ce ne asteapta . Desigur,daca va dori si ea sa cautam acel Horcrux...Sa speram ca il vom gasi,ca vom putea fi unite...Imi era atat de teama ca daca vom merge in aceasta 'misiune' ne indreptam direct spre moarte. Dar totusi..cred ca merita incercarea,merita acest sacrificiu. I-am spus apoi lui Bell pe o voce grava:
"Scuza-ma ca te-am lasat aici,dar trebuia sa aflu. Aaa , inca ceva. Ei nu stiu ca noi i-am auzit asa ca nu au de unde sa stie ca noi stim acest lucru...!"
Am oftat adanc...In ultimul timp au existat prea multe probleme,scapam de una si aparea o alta. Nu am mai avut timp de odihna..nu am mai avut timp nici sa ma ocup de lucrarile elevilor. Oare se va termina vreodata acest lant de nenorociri?

**Bell Evans** · 16 Jan 2011, 12:41

Bell ofta incetisor, rasufland usurata; era bine ca cei doi nu stiau ca ele aflasera de noua..achizitie! Asa le era mai usor sa il gaseasca, pentru ca erau sigure ca daca ei ar fi stiut ca ele..stiu, atunci ar fi mutat horcrux'ul din Padure, facandu'l de negasit.

"-Ai zis cumva ca are 5 horcrux'uri?" murmura Bell.
"-Da..asta a fost al cincilea" murmura Rosalie.
"-Macar Lestrange nu a facut decat unul..sper" replica cercetsa.
"-..pe care l'ai distrus" o completa Rosalie.

Bell dadu din cap in semn de aprobare; isi aminti clipa cand distrusese alaturi de Lisa acel horcrux..se simtise atat de bine dupa, incat putea da o petrecere. Simtea intr'un fel ca razbunase macar o farama din moartea celui mai bun prieten. Dar lupta finala avea sa se dea acum..si aici. Stia ca poate nu va trai..dar gandul asta nu o mai chinuia. Era ferm convinsa ca daca lucrurile vor sta rau in cele din urma, se va gasi cineva care sa'i caute in continuare pe cei doi criminali..

**Rosalie Vivienne Alden** · 16 Jan 2011, 13:09

M-am cutremurat atat de puternic amintindu-mi cate horcruxuri a creat. Nici acum nu imi venea inca sa cred ceea ce vorbise Lestrange cu Porrin. Totul parea ca scos dintr-un film de groaza. Noi faceam parte din acel film... Iar acum...Acum unde se aflau cei doi Devoratori? Era o intrebare care ma macina si pe mine si pe Bell. Trebuia sa ii gasim.. Sau poate ca nu... Mereu m-am bazat si pe parerea lui Bell asa ca am intrebat-o pe un un ton foarte serios:

"Crezi ca ar fi cazul sa ii cautam?"
In timp ce asteptam un raspuns din partea Cercetasei m-am uitat de jur imprejur din reflexe pentru a ii cauta..

**Bell Evans** · 16 Jan 2011, 22:45

Bell ramase tacuta, gandindu'se la ceea ce aflase. Cum puteai fi atat de prost, incat sa'ti fragmentezi sufletul in 5? Ce fel de om puteai deveni dupa o asemenea dezradacinare..Voldemort facuse numarul maxim de horcrux'uri de pana atunci..cifra 7..cifra norocoasa..Daca Porrin vroia sa ii urmeze exemplul? Cu ele doua..ar fi avut exact acelasi numar.

Se cutremura, si scutura din cap; nu trebuia sa gandeasca negativ. Trebuia sa se concentreze asupra situatiei, si sa lase teama in urma. Iar Rosalie parea mai adancita in ganduri decat ea. Era greu..iar amandoua erau cuprinse de imbratisarea unei boare de teama, amestecate cu furie.

"-Crezi ca ar fi cazul sa'i cautam?" murmura tanara. Bell dadu din cap.
"-Da..nu au disparut inca" raspunse ea.
"-Dar pot fi oriunde" ofta Rosalie.
"-Oriunde in padurea asta..si nu plecam, pana nu ii gasim!" spuse Bell, cu o voce hotarata.

**Rosalie Vivienne Alden** · 17 Jan 2011, 13:53

Am incuvintat trista la cuvintele lui Bell. Da,intr-adevar, Cercetasa avea dreptate. Cu siguranta nu au plecat din padure. Si ce era cel mai rau: nu stiam unde se afla. Daca ne urmareau dintr-un unghi anume si sunt pe cale sa ne atace? Daca in cateva secunde vor rosti cei doi "Aveda Kadevra" asupra noastra si vom fi ...moarte? M-am cutremurat la acest gand incecand sa il indepartez cat mai mult.

"Bell,incotro ne indreptam acum?",am intrebat-o pe fata de langa mine . M-am uitat din instinc de jur imprejurul meu..Nici macar nu stiu de ce faceam asta. Nu aveam sa ii vad pe aproape si in caz ca ii voi vedea ne va ataca in cateva secunde inainte sa putem reactiona cumva...
Asteptam raspunsul de la cercetasa.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean « Previous 1 2 3 4 5 //  / Sympathy for the devil

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
« Previous 1 2 3 4 5
/ Sympathy for the devil