Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Curtea Interioara

« Previous 1 2

/ Take me to a place where I don't care

• Îşi închise şi deschise ochii de un albastru pur, netulburat în timp ce inspira aerul închis al camerei sale. Nu avea chef de nimic, de fapt de nimic ce era legat de cuvântul "studiu". Tot ceea ce voia în acea zi era să se relaxeze , să uite de toate responsabilităţi şi să se bucure din nou de frumuseţea Hogwarts-ului iarna, exact cum făcuse în primul său an aici. Trecuse ceva timp de când păşise pentru prima dată pe treptele de marmură a şcolii, cinci ani mai exact, dar toate întâmplările -plăcută sau mai puţin plăcută- de aici continuau să existe într-un colţ al minţii sale, la fel de vii şi emoţionante ca în momentele în care avuseseră cu adevărat loc.
  
  Un zâmbet melancolic , dar totuşi senin îi lumină chipul uşor palid, în timp ce-şi îndrepta privirea spre fereastra, prin care se putea observa jocul fulgilor de zăpadă. Le urmări mişcările graţioase , care parcă făceau parte dintr-un interminabil spectacol de balet, cu aceeaşi fascinaţie ca a unui copil. Atinse cu vârful degetelor sticla rece a ferestrei, tresărind atunci când îi simţi răceala, apoi aruncă o privire fugară şi derinteresată spre cărţile şi pergamentele de pe măsuţa din lemn . Nu, nu avea de gând să piardă acea zi stând cu nasul în cărţi. Cercetaşa aruncă o pelerină neagră simplă pe trupu-i firav , deschise uşa şi coborî în grabă scările de marmură.
  
  Îşi lăsă uşor capul pe spate, privind în înaltul cerului, cu ochii între-deschişi şi chicoti la vederea fulgilor de zăpadă. Tresări uşor atunci când aceştia îi atinseră faţa, şi îşi duse palmele pe obrajii ce începuseră să prindă o culoare rumeră. Faţa îi era luminată de un zâmbet sclipitor, pe care nu ar fi putut să-l facă să dispară , nici de-ar fi vrut. Se simţea mult prea bine stând , aşa, ca un copilaş râzând cu braţele întinse spre bolta cerească. Îşi plecă privirea şi clipi de mai multe ori pentru a îndepărta stratul de nea ce se depusese pe gene şi se uită lung în jurul său. Era linişte, dar pentru prima dată nu-i plăcea acest cuvânt. Nu voia să fie singură în acel moment, voia să împartă acele clipe de fericire cu cineva.

OOC: Oricine >< De fapt ar fi bine să fim cât mai mulţi ><

Evelina era in bibleoteca inconjurata de zeci de carti cautand ceva folositor prin ele pentru asi termina eseul la Istoria Magiei . Niciodata nu-i placuse aceasta materie si nici faptul ca aveau de retinut atat de multa informatii despre lupte celebre din trecut.
Cercetasa se juca cu creionul uitandu-se in jurul ei la putini elevi ce se aflau acolo in bibleoteca . Se uita pe geam si vazu cum ningea afara si auzi glasurile colegilor ei bucurandu-se de o zi minunata si probabil de o bataie cu bulgari.
Deodata Evelina se hotari sa mearga si ea afara . Mai era timp sa faca eseul sau putea inventa ceva deseara rapid si totul se va rezolva.
Iesi in fuga in curtea interiora oprindu-se pentru cateva secunde pentru a se uita la frumosul peisaj ce i se arata in fata ochilor. Padurea si munti din jur acoperiti de zapada pareau desprinsi din poveste. Inainte de asi continua drumul vazu o silueta cunoscuta in fata ei :
- Elizabeth , stai putin !!