Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ talk, i'll listen

Fiecare zi trecea de parca ar fi fost ultima si fiecare scunda parea sa-i fie fatala. Nu-i era frica. Ajunsese in punctul in care se temea de viata mai tare decat de moarte. Nu putea sa se uite inainte catre drumul pavat cu visuri neimplinite si sa spere la ceva mai bun. Nu putea nici sa traiasca clipa si sa nu se gandeasca macar pentru cateva secunde ca totul avea sa devina o ruina fara a-si da macar seama. Ii era dor de zilele de vara in care nu facea nimic altceva decat sa priveasca cerul si sa-si contamineze mintea cu sutele de reviste pe care le citea zilnic. Stia ca nu primea niciun fel de surplus intelectual din partea acelor foi de hartie colorate, dar ii placea mai mult decat orice sa leneveasca si sa-si piarda timpul. Ura sa se gandeasca la tot ce se intampla in jurul sau si incerca treptat sa se indeparteze de realitate si de nedreptatile acesteia. O sa treaca si astazi si o sa vina maine, asta isi repeta zilnic in gand incercand sa vizualizeze zilele trecand una dupa alta fara ca cineva sa observe pana ajungea la imaginea finala in care corpul sau putrezea intre patru pereti de lemn acoperiti cu totul de un strat gros de pamant. Imaginandu-si acea scena se intreba repetitiv de ce cineva ar fi vrut s-o prinda in acea capcana si sa n-o lase sa evadeze. De ce le era frica?

Gandurile ii disparura treptat cand realiza ca era ultima din sirul de elevi si ca toti colegii sai erau cu multa inaintea ei. Nu stia de ce acceptase sa vina in Hogsmeade. Nu-i placea acel sat si nici magazinele sau hanurile nu o incantau.
O vazu pe Serena indreptandu-se spre ea si isi amiti pe loc de ce venise. Voia sa petreaca putin timp alaturi de prietena sa cea mai buna. Nu mai vorbisera demult pentru ca aveau ore separate, iar pivnita viperinilor era mereu prea aglomerata pentru ca cele doua viperine sa-si poata impartasi gandurile in liniste.

Mintea ei era invadata de mii si mii de ganduri: ‘Unde este? Ce face atata timp? Oare a uitat de intalnire? Putin probabil, nu ii statea in fire sa uite lucruri mai ales cand erau atat de importante.’ Si da, intalnirea celor doua prietene era un lucru important pentru amandoua. Serena ura iarna si implicit frigul, insa pentru Camilla ar fi asteptat ore intregi in ninsoare stiind ca atunci cand aveau sa se intalneasca, asteptarea avea sa-i fie rasplatita. Pentru ea, Camilla era mai mult decat o colega de casa, mai mult decat o prietena, chiar mai mult decat o sora. Pentru ea, Camilla era ca reflexia sufletului ei in oglinda, era ca si cum o poza ar fi fost rupta in doua si data fiecareia dintre ele, iar impreuna ar fi completat imaginea. Fata cu parul blond stia intotdeauna ce sa zica, stia intotdeauna sa o faca pe Serena sa ii spuna pana si cele mai adanci secrete. Ii dovedise ca poate avea incredere in ea. Viperina nu reusise niciodata sa aiba incredere deplina in cineva, dar cu aceasta prietenie lucrurile se schimbasera. Stia ca putea avea incredere deplina in Camilla care la randul ei stia acelasi lucru despre Serena.

Se hotari in sfarsit sa se intoarca pentru a vedea unde era prietena sa. O gasi la capatul randului inca asteptand sa I se dea voie sa plece in Hogsmeade. Serena se apropie cu pasi repezi catre viperina si ii spuse zambind strengareste: “ Esti gata pentru o zi de neuitat?”

O privi pe Serena venind inspre ea si zambi vazandu-i silueta mignona mergand in bocanci. Ii zambi calduros si o imbratisa. Nu-i venea sa creada ca in sfarsit aveau putin timp la dispozitie pentru a vorbi. Avea atat de multe lucruri de spus si n-avea nici cea mai vaga idee de unde ar fi putut incepe. Pentru moment vroia doar sa se bucure de prezenta ei si sa lase toate acele ganduri naucitoare pentru mai tarziu.

'Sper' spuse ea razand, dar avand in acelasi timp un ton serios.

Nu fusese in elementul sau de saptamani intregi, dar incerca sa se comporte frumos cu persoanele ce o cunosteau pentru ca nu vroia sa-si tradeze gandurile si emotiile. Ii era prea teama de lucrurile ce se invarteau in neant in mintea sa pentru a le impartasi cu cineva, dar stia ca Serena urma sa-si dea seama ca ceva nu era bine in neregula cu tanara viperina. O iubea atat de mult pe micuta bruneta, dar cateodata si-ar fi dorit sa nu fie atat de apropiata de ea. Ura faptul ca mintea sa tulburata reusea s-o ingrijoreze si pe ea, iar problemele sale se transferau automat si catre Serena. Ii era mila de ea si incerca s-o protejeze cat mai tare de lumea halucinanta in care traia ea, dar vrajitoarea nu parea a se opri din a face sapaturi. Isi dorea mereu sa afle cat mai multe si o facea pe Cami sa vorbeasca fara a se putea controla si a-si marturisi unele dintre cele mai mari pacate.

'Ar trebui sa intram undeva. Poate bem un ceai' zise gandindu-se la o ceasca aburinda de ceai negru si la compania prietenei sale care stia sa vorbeasca si sa asculte la timpul potrivit.