Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

« Previous 1 2 3 Next »

/ Te voi ajuta cand nimeni nu o va face ...

OOC: Sper ca nu e nici o problema ca am continuat eu
Urcand scarile Luna se intreba daca mai era cineva prezent in Aripa Spitalului, si ce ar fi facut in situatia aceea. Ar fi putut sa ii zica lui Madam Pomfrey ce avea de spus? Oare? Da ... dar ar fi trebuit sa o faca foarte incet, ca celelalte persoane sa nu o auda.
Deschise usa si zari acolo trei fete, insa nici urma de Madam Pomfrey. Pe Ema si Crystal le stia, vorbise de cateva ori cu ele si i se parea ca se intelegeau chiar bine, insa pe Sophie o vazuse doar pe la ore si pe holurile scolii.
Vazand ca nimeni nu o baga in seama se strecura prin spatele lor, catre biroul lui Madam Pomfrey, insa ea nu era acolo.
Se hotara sa le intrebe:
-Unde e Madam Pomfrey?

"Fetito, tu vii si ne intrebi unde e Madam Pomfrey cand noi pe ea o cautam de .... aproape 4 ore !" am izbucnit eu varsandu-mi furia pe intrebarea incocenta a Lunei.
Dar nu-mi parea rau. Tinusem atat de mult in mine sentimentele acelea viclene care ma asupreau sa nu spun un cuvant din ceea ce simt si sa tin totul doar pentru mine,incat acum am simtit o reala usurare.
"Taci, ascunde-ti fata asta de pisicuta si ajuta !" i-am ordonat astropufei.
Stiam ca o sa ma asculte, sau daca nu, usa era de ea, caci aveam si asa destule probleme nu mai aveam nevoie sa mi le incarce si ea, cu intrebari care erau evident epuizate.Nici Ema, nici Sophie nu intrebasera unde e Madam Pomfrey in ultimele doua ore de cautari, iar acum se trezea ... Luna sa o faca ? Absurd.
In ciuda convingerii mele, Luna nu se clinti din usa.
'Drace! Acum o sa-mi trag palme ... sau o sa-i trag eu ei palme ! Da, asta are sa fie minunat !' m-am gandit eu in vreme ce ma indepartam de astropufa.
Am inceput sa ma ocup din nou de Sophie. Mi-am reluat aceasi expresie calma de alta data, acum nimic nu ma mai putea invinge, fiindca furia disparuse.
"Oh Luna ! Imi pare atat de rau, dar chiar nu intelegi cat de tragic e ? "

" - Usor, Cryss" i-am soptit Ceretasei.
M-am ridicat pe marginea capului, inca ametita. Eram incurcata. Madam Pomfrey nu era, dar aveam senzatia ca...
" - Clar nu mai iau medicamentul acesta. Imi muta gandurile."
I-am zambit apoi Lunei. Se intamplasera atatea chestii naucitoare! Sau poate ca eu eram cea amortita, incapabila acum sa tin pasul cu ritmul vietii.
Le-am privit pe cele doua nedumerita, hotarandu-ma sa-mi tin privirile pe chipul lui Sophie