Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ Teardrops on my guitar

EMA & JULIETA

• Incepu sa caute deja o companie buna prin camera insa nimic. Era sigura ca toti se distrau si doar ea statea degeaba. Nu-i placea sa stea fara sa faca nimic, niciodata nu i placuse insa se resemna de cele mai multe ori. Merse la oglinda, isi prinse parul intr-un coc lejer si se imbraca intr-o pereche de pantaloni scurti si un maieu crem cu o funda alba intr-o parte. Era destul de tarziu si chiar daca era frig, ea era rea de caldura ca deobicei. Ofta si iesi de pe usa din camera val-vartej.
  Privi in jur, i se parea ca toti plecasera si ea ramase singura din castel. Avea nevoie de o companie buna, de exemplu o carte. O lua la pas spre biblioteca si se opri prima data in bucatarie, isi lua ceva de mancare si apoi o lua din nou spre biblioteca.
  Se opri in fata usii si o studie indeaproape sa fie sigura ca se ducea bine. O deschise usor si privi prin crapatura care o lasase, era pustie biblioteca. Zambi fericita si o inchise la loc aceasta scotand un sunet enervant insa se termina repede.
  Se aseza la o masa si isi lua de acolo o carte impotriva magiei negre, trebuia sa se delecteze cu ceva.

' Calatorii... Ce sa-i faci... Despre sirene... Gandacii in medicina... Stai! Gandacii in medicina? Cred ca glumesti!'
Ema privi sceptica cotorul cartii. Daca ii era cu adevarat scarba de ceva, atunci era vorba de gandaci si insecte in general (cu exceptia albinelor si a furnicilor). Simti o curiozitate adanca in legatura cu ce putea contine acea carte, dar isi schimba repede miscarea si apuca o carte groasa despre faurirea masinilor magice pe la 1860. In timp ce studia paginile, asigurandu-se ca alesese o carte ce avea s-o binedispuna, Soimeanca nu se putu abtine sa nu se bucure de liniste. In ultima vreme, toata lumea era tare entuziasmata de caldura verii - ceea ce, spre disperarea Emei, insemna caldura incomoda si un nivel de decibeli cu mult peste ceea ce prefera ea.
Isi scutura capul si alunga gandul. Bine ca macar supraveghetoarea disparuse din peisaj, lasand-o pe Soimeanca fara senzatia constanta ca cineva ii respira in ceafa. Desi Biblioteca de la Hogwarts era unul din locurile inimii ei, se putea transforma destul de usor intr-o mica inchisoare.
Usa scartai, iar Ema blestema in minte. Ok, gata cu linistea, s-a intors directoarea inchisorii. Inchise cartea si o stranse in brate, iesind dintre rafturi cu o moaca cam crispata. Cu toate astea, ochii i se deschisera in recunoastere si surpriza, iar Ema se trezi zambind. Nici vorba de ce gandise ea. Putea vedea foarte clar silueta delicata a Julietei asezata la una dintre mese, iar tanara se grabi sa i se alature, pasii ei rasunand in linistea mormantala.
" Hei!" saluta Ema, fluturandu-si o mana si zambind larg.

• Inghiti in sec si continua sa-si priveasca cartea de aparare contra magiei negre si apoi auzi cateva zgomote, revenind si revenind parca batand tot mai tare. Se ridica de pe scaun si isi lua bagheta in mana tinand-o strans. Isi lasa parul sa cada lejer pe umerii goi, caci avea doar un maieu prins la gat si pentru a masca putin din piele isi lasa parul sa curga ca si o cascada.
  Ofta scurt si deschise usa Sectorului Interzis si continua sa cerceteze camera insa nu observa nimic. Isi arcui o spranceana si apoi iesi ca un fulger si inchise usa in urma ei lipindu-se cu spatele de ea.
  Niciodata nu-i placuse sa vina in Sectorul Interzis singura, avea un presentiment ca pe ziua de astazi avea sa se intample ceva rau si era sigura ca asa avea sa fie insa se lasa in mana destinului.
  Se aseza din nou la masa si incepu sa rasfoiasca cartea aceea si cand simti cum niste pasi se apropie de ea si cand persoana aceea vorbii, cercetasa tresari destul de tare, insa se linisti cand o vazu pe Ema.
  - Hei, ce cauti asa tarziu pe aici? Zise ea imbratisand-o pe Ema, nu o mai vazuse dupa intamplarea din padure.

Tresari si ea cand Cercetasa facuse asemenea.
" Ow! Iarta-ma, n-am vrut sa te sperii" spuse Ema bland in timp ce-i raspundea la imbratisare.
Se uita la Julieta, zambi stramb si indica spre cartea din mana.
" Doar ma cunosti. Ora tarzie, Biblioteca, carti... Cum pot sa zic nu acestor minunatii care ma cheama spre Paradis?"
Vocea ei capata un ton dramatic in timp ce-si ridica mana libera spre tavan intr-o miscare teatrala. Poate ca gestul Soimencei se vrusese plin de drama si pasiunea jocului, dar o voce din mintea ei ii spusese ca iesise destul de ciudata si oarecum comica. Da, total invers. Insa Ema nu era nemultumita. Asa ca isi lasa expresia faciala sa se aranjeze intr-un zambet amuzat si calduros.
" Ce elev normal ar refuza sa nu se aventureze prin castel cand e atat de multa liniste? Dar tu?"
Ema se aseza la masa, trantind cartea cu un buf! infundat. Privi o clipa spre mancarea din celalalt colt al mesei si isi arcui sceptic o spranceana. Incruntandu-se, imita vocea lui Madam Pince.
" Domnisoara Thibault! Cum ati putut permite asa ceva?"

• Soimeanca avea dreptate. Cel mai bun mod de a-ti petrece noaptea era sa citesti. Julieta era un fel de soarece de biblioteca, mereu cand avea timp liber fugea in Sectorul Interzis si se rasfata cu prajituri si citind carti, avea si ea dreptul la unele chestii care i faceau placere, nu? Ofta. O privi pe Ema pret de cateva minute si nu zise nimica, isi aminti doar de Dino si cat de dor i era de el, se atasase de el chiar si pentru cateva ore. Buzele i se arcuira intr-un zambet mare si calduros, zicand:
  -Stai linistita, e vina mea ca mereu nu sunt in garda. Si mie imi place sa ma refugiez aici cand am timp liber, nimeni nu zice ca nu ne putem rasfata cand avem timp liber, cu prajituri si carti. Continua ea si i intinse o tava cu prajituri ce aratau al naibi de bine si fura si ea unul la randul ei, desfatandu-se cu gustul de ciocolata. Chiar daca ea era adepta a vaniliei nu putea spune ca ura ciocolata.
  Incepu sa rada si mai ca se ineca atunci cand Ema incepu sa o imite pe Madam Pince. Se ridica de pe scaun si puse mana la frunte, ca un salut militaresc si zise:
  - Promit sa nu se mai intample, Madam Pince! Murmura ea cu o voce mai groasa si stand serioasa pentru cateva secunde, dar apoi incepu din nou sa rada.

Ema lua o prajitura si o studie pe Julieta pe sub gene, cu spranceana stanga mereu arcuita. Pastrand tonul pe care vorbise mai devreme, ii raspunse cat de teapan putu.
" Foarte bine, domnisoara Thibault. Sa faceti in tocmai ori ma tem ca va trebui sa purtam o mica discutie serioasa."
Si musca tactisoc din prajitura, ridicandu-si barbia si privind spre rafturi cu superioritate. Intotdeauna era de rau cand Pince vroia sa aiba discutia cu cineva.
" Si e Madam, Maiestate si Oh-Atotputernica-Stapana Pince pentru tine!" adauga Ema intepata.
Intregul joc se dizolva, iar rasul Soimencei i se alatura Cercetasei. Ok, exagerase, bibliotecara nu era chiar atat de rea si rece, insa nici nu pica bine la inima majoritatii.
Ema termina prajitura si isi scutura degetele langa scaun. Ochii ii sclipira cand isi aminti ceva si incepu sa se caute prin buzunarele pantalonilor kaki.
" Foarte bune" spuse ea, indicand spre tava. " A! Aici era! Ma gandeam ca poate ti-ar place, Jul, dupa toata povestea cu Dino"
Ema zambi si puse pe masa un carnetel de buzunar. Il impinse usor spre Julieta cu doua degete. Carnetelul avea o coperta groasa, de un rosu sters, iar pe paginile usor ingalbenite stateau asezate mai multe schite cu dragoni. Printre aripi, gheare si cozi, scrisul elegant al surorii Emei prezenta tot felul de detalii si 'trucuri' de personalitate ale mai multor specii de dragoni. Soimeanca nu mai spuse nimic, asteptand rabdatoare sa vada expresia Julietei cand avea sa ajunga la Negrul Vienez.

• Incepu sa rada in hohote, nu se putu abtine cand o vazu pe Ema cat de bine o interpreta pe Madam Pince. Tanara avea talent la actorie, putea face cariera din asta daca voia, in schimb cercetasa nu se pricepea aproape deloc la chestiile astea, ea era mai mult cu vocea, i placea sa cante orice si oriunde...bine, aproape orice.
  -Ei haide, esti talentata la actorie. Poti face cariera din asta, in schimb eu chiar sunt praf la asta. Zise ea razand.
  Observa cum soimeancai inmana un carnetel de un rosu sters, dar cu contururi frumoase si cu o coperta groasa dar bine ingrijita. Cercetasa aprecia persoanele care aveau grija de lucrurile lor mereu, asa ca si ea. Nu suporta sa vada cartile sau caietele rupte, la fel ca si alte lucruri importante pentru ea.
  - Uhm..ce e asta? Murmura ea si puse mana pe carnetel brusc. Il lua si il desfacu cu usurinta de panglica albastra cu care era prins si o puse pe masa frumos. Observa desenele minunate cu dragoni, schite si tot felul de informatii utile. Observa ceva si chipul i se lumina imediat cand il vazu pe Negrul Vienez si toate informatiile despre el.
  - E genial carnetelul acesta! De unde il ai?

Ema zambi si se uita sfios in jos, murmurand un 'multumesc!' .
" E unul din carnetelele pe care le facea sora mea cand ne intalneam in vacante acasa. Dawn a fost mai mereu pasionata de dragoni, iar acum lucreaza la Sanctuar. Ea oricum se pricepe mai bine la desen decat mine, asa ca nu puteam sa bag peste acest domeniu" rase Ema.
Poate ca ar fi interesant sa le aiba pe Julieta si Dawn in aceeasi incapere. Soimeanca isi facu o nota mentala ca atunci cand va incepe anul scolar sa o ia frumos de mana pe Julieta si s-o duca la Sanctuar. Hmm... Va trebui sa-i trimita mai intai o scrisoare lui Dawn, dar asta nu reprezenta o problema. Tanara simti un entuziasm brusc, dar se stapani si se mai servi cu o prajitura.
" Daca iti place, m-as bucura sa-l pastrezi" zambi Ema. " Sora-mea ar fi incantata sa auda de asta"
Si ca sa nu mai fie vreo posibila urma de confuzie, fata scoase o poza de dimensiuni mici din portofel. O puse pe masa si isi indica sora, aplecata peste o Ema de anul IV in fata parintilor. Dawn fusese intotdeauna mai diferita de Ema, semanand mai mult cu tatal. Desi avea ochii caprui, asemenea mamei, nu verzi, parul ei era mai ondulat si mai intunecat decat al surorii ei mai mici. Buzele erau mai echilibrate si pometii putin mai largi, dar, daca treceai peste aceste detalii, iti puteai da seama ca cele doua sunt surori.

• Incepu sa se uite prin acel carnetel privind cum fiecare fila era asa frageda incat i era frica sa puna mana pe ea, desi degetele ei fine, lungi si subtiri le atingeau doar cu buricele degetelor pentru a fi sigura ca sunt in siguranta. Ea era pasionata de chestiile astea, pe langa cantat desigur. Stia ca mama ei fusese desenatoarea in toata regula si desena mai frumos ca oricine altcineva, cel putin pentru Julieta.
  Isi scutura capul, nu voia sa isi mai aminteasca moartea parintilor. Anul acesta i se intamplasera o gramada de chestii, inclusiv sa afle ca Ivy era sora ei, relatia cu Artimei si alte multe chestii care o dadusera peste cap, insa intr-un sens bun.
  Isi ridica privirea de la carnetel catre soimeanca si isi arcui buzele intr-un zambet larg, zicand:
  -Sora ta deseneaza foarte frumos. Si mama mea era pasionata de desen, in general desena portrete, cred ca mai am unele de ale ei. Murmura ea si cu bagheta facu sa apara cateva desene de ale mamei ei, in general tablouri dupa cum si zisese dar erau si flori, dragoni si tot felul de chestii, inclusiv Hogwarts-ul. Zambi cand aceasta spuse ca poate pastra carnetelul si zise:
  - Nu..e prea mult si cred ca sora ta s-ar supara, ar fi bine sa il inapoiezi.

OCC: Am postat si la celalalt><

Ema isi clatina capul inainte sa se aplece pentru a studia desenele.
" Jul, crede-ma ca am intrebat-o inainte" zambi ea. " Asa ca nu e nicio problema. Dawn se bucura cand urmele muncii ei ajung in alte maini. E ciudat, stiu, dar ea sustine ca asa traieste. Si apoi, stii si tu vorba aia. ' Iti vor uita numele, dar vor trece mereu pe podul pe care l-ai construit'."
Si zicand acestea, se lasa in fata si analiza fiecare desen cu atentie. Mama Julietei avea mult talent. Desenele dumneaei erau speciale, diferite de cele cu care se obisnuise Ema si diferite de cele pe care le mai vazuse. Orice contur era plapand si accentuat in acelasi timp, iar imaginile ca atare pareau foarte reale. Pentru o clipa lunga, Ema avu senzatia ca daca va intinde mana, degetele ei nu vor fi oprite de suprafata neteda a foii si vor trece dincolo, in lumea desenului.
Nota in minte cuvintele Cercetasei.
" Si poate ca acel carnetel este facut cu ajutorul surorii mele, dar este al meu. Si nici pe mine nu ma deranjeaza sa il pastrezi. A! Si Dawn abia asteapta sa te cunoasca. I-am povestit in scrisori de tine"
Desi i-ar fi placut sa o priveasca pe Julieta in ochi si sa zambeasca cald, nu putea sa-si mute privirea de la desene. Cu siguranta doamna Thibault iubise Hogwarts-ul de il facuse in cele mai mici detalii. Ema era surprinsa si fascinata in acelasi timp sa recunoasca statuile de deasupra ferestrelor in desen. Isi redirectiona apoi atentia asupra unui portret. Era portretul unui bebelus care rade, fericit si multumit. Soimeanca stia ca nu-l mai vazuse pana acum, insa, din cine stie ce motiv, chipul copilului i se parea tare cunoscut. Clipi de cateva ori si realiza.
" Asta esti tu, nu?" o intreba pe Julieta incet, parca temandu-se sa rupa o vraja asternuta peste ele.