Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani

1 2 Next »

/ The atack !

Pufnise nesigura pe sine si isi ridicase capul spre Alessandra care venise exact pe acelasi drum ca si Eliza . Rasese cu pofta , amuzata de ideea fetei , apoi isi revenise imediat cand zarise privirea baiatului asupra ei . "Nu imi vine sa cred ca ma simt atat de ciudat in preajma lui . Ce mi se intampla ? " Se daduse cu cativa pasi inapoi , si o prinsese pe cercetasa , care , asemenea ei , alunecase , dar , cu mult mai rau decat ea .

"Esti teafara ? Dar tu ? " intrebase ea , aratand spre pisoiul fetei .

"Ahm .. ce? Cum adica sa nu ma simt bine ? Si termina sa ma mai privesti astfel ! " Se rastise viperina la el , aruncandu.i o privire urata .

M-am spijinit de bratul viperinei desi gleznele mele ziceau altceva alunecand cu tenesii mei pe iarba umeda.
-Sunt...ok. am rostit taindu-mi-se rasuflarea de durere cazand la loc. Muarice ma privea intr-un fel oarecum de sus.
-Nu te mai prosti si ridica-te. spuse motanul.
-Incerc. M-am proptit cu cotul in iarba incercand sa ma ridica in genunchi...-esec.

Am urmarit-o cum a prins-o pe prietena ei, atent. Imi placea sa observ cu atentie oamenii si sa-i cunosc astfel. Doar un gest, doar mimica te ajuta sa cunosti pe cineva. Fie el si un strain.
-Nu ma uit in niciun fel la tine.
Spun calm. Tipasera prea multi la mine ca sa mai fiu afectat de oricine care o facea. Intind o mana spre rozalie, ca s-o ajut sa se ridice. De acum, era alegerea ei daca imi accepta ajutorul sau. Daca era de acord, bine. Daca nu, tot bine. Dupa cum era imbracata, se pare ca era o cercatasa. "Interesant. O viperina si o cercetasa, prietene."

Am pris mana intinsa a baiatului in timp ce ma sprijineam de Eliza. E foarte curios cum si necunoscurtii se ajuta intre ei. Baiatul era cu putin mai inalt ca mine...m-am sprijinit de cei doi in timp ce am intins o mana spre glezna soptind ceva intr-o limba veche in timp ce glezna mea pulsa de durere. Mana se iluminase usor in rozaliu in timp ce puteam iar pasi pe acel picior.
-Multumesc. am rostit in cele din urma.

Ii permit sa se spijine de mine atat cat avea nevoie. Vraja ei ma intrigase. "Hmm...interesant. Numai buna de studiat si aflat mai multe." Imi zic fara sa schitez niciun gest la exterior.
-A fost placerea mea.
Spun cu un zambet bland si acel ton cald si prietenos. Nu venisem sa-mi fac prieteni, dar asta nu insemna ca trebuie sa fiu anti-social si un inganfat pe care-l intereseaza doar de propria persoana.
-Sigur sunteti bine?
Intreb ca o siguranta pentru sanatatea lor. Ma simteam vinovat pentru ca alunecasera si cazura.

Isi subtiase buzele la auzul intrebarii baiatului si ii intorsese spatele , rasucindu.se pe calcaie cu 90 de grade si mergand incet , alunecand din nou pe iarba uda. "Daca mai cad o singura data ... si ma prinde el .. ma sinucid in fata lor ! " gandise ea nervoasa , privind cu coada ochiului in spatele ei , spre cei doi , ce vorbeau de zor despre ea . "Sigur , despre mine, altceva nu au ce sa discute . Tipic oamenilor ." Se oprise , privind nonsalanta culmea unei paduri triste , de pe marginea unei creste , in josul careia se afla un lac . "Cred ca de acolo isi iau Dragonii zborul . Oribil ! " Strambase dezgustata si isi daduse ochii peste cap si facuse un pas mare militaresc si ... POC .. la pamant pe iarba verde . "Mama naibii !!!"

Chiar daca vorbeam cu rozalia, cu coada ochiului o priveam din cand in cand pe viperina. Aveam ciudata impresie ca va aluneca si va cadea din nou. Se indepartase insa mult prea mult ca sa o mai pot prinde in caz de ceva. "Totusi, nu inteleg de ce ma uraste. Nu ca si cum i-as fi pus eu piedica sau ceva. Asa-mi trebuie daca sunt dragut cu necunoscuti." Imi zic mustrandu-ma singur pentru propria amabilitate fara rost.
-Cred ca ar trebui sa mergem...Presimt ca o sa cada...
Spun dar numai termin pentru ca impresia mea se adevereste si fata imbratiseaza din nou pamantul. Numai astept un acord al cercetasei si alerg catre ea. Ii intind la fel de amabil o mana de ajutor ca sa se ridice. In acelasi timp, o priveam cu cele doua rubine ce-mi serveau drept ochi. Parul lung si negru, cadea in valuri pe langa mine pentru ca era prea incapatanat ca sa coopereze cu stapanul si sa ramana intr-o coada elegenta la spate. Nu era ca si cum l-as obliga sa stea non-stop legat.

Am pornit imediat in spatele baiatului. Da, eram sigura ca Eliza avea sa cada din nou din moment ce Maurice se rostogolise alunecand dupa ea pe iarba. M-am dus langa ea si i-am facut semn baiatului sa astepte inainte de a o ajuta sa se ridice-nu prea parea in stare. M-am uitat la piciorul ei-avusesem impresia ca a alunecat intr-o parte si asta insemna ca ar fi putut face o entorsa.
-Esti ok? am spus asezandu-ma langa ea lansand roba sa acopere iarba din jurul meu.

Schitase un zambet sters si se sprijinise de coate , privind spre cei doi , in ochii lor , stralucind ingrijorarea .
"Me ! Traiesc .. stati calmi . Sunt vie . Asta e tot ce conteaza pe moment ! "
Dupa ce isi trase rasuflarea , se intorsese pe partea cealalta si se ridicase pe un picior , apoi pe celalalt , tinandu.si echilibrul pe ambele bete . La inceput a reusit , dar , se trezise ca ameteste , si ca dadea semne de clatinare . Instinctiv , isi dusese mana la frunte , si isi inchisese ochii obosita . Facuse cativa pasi in spate si isi ridicase capul spre cer . "De ce vrei sa ma chinui astfel ? " se intrebase viperina , incruntata spre negura cerului .

Isi alunecase ochii de la intunecime spre stanca pe care isi fixase inainte sa alunece . Parea asa de pustie si de... calma . Voia sa o exploreze , sa vada ca intr.adevar , legendele sunt adevarate .Ca acolo e locul de intalnire a dragonilor . "Un templu ! " Se intoarse spre cei doi , cu ochii inflacarati si le spusese incantata :
"Nu vreti sa cercetam acea stanca ? Si asa .. ce sa facem pe aici ? " intrebase dansa , pe un ton implorator .

Din pur instinct, am privit-o ciudat. Probabil se lovise si la cap fara sa stie, pentru ca parea ametita. "Daca fata asta nu o sa ma faca sa mor de atac de cord pana la sfarsitul zilei, o sa cer o diploma." Imi zic acceptand pana la urma oferta. Ce am fi putut pati cu exceptia faptului ca puteam fi atacati de un dragon sau mai stiu-eu-ce fiinta mitologica ce ne putea lua capetele intr-o secunda? Nu mi-am mai manifestat ingrijorarea fata de acea stanca si fata de ele. Un zambet bland, prientenos veni doar la pachet cu aprobarea mea tacuta. Brusc, simteam bagheta prinsa strategic de coapsa ca s-o pot lua cand vroiam si in acelasi timp sa fie ascunsa de privirile curiosilor. Trenci-ul pe care il purtam cam tot timpul pe deasupra robei, o ascundea si mai bine.