Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Lacul

« Previous 1 … 4 5 6 7 8 9 Next »

/ The beauty of the lake

Fetele au stat si au privit timp de cateva minute frumusetea lacului argintiu,meditand asupra...
"-Ce credeti ca faceau fantomele la ritualul acela?"intreba Bell.
"-Exorcizare?"sugera Desiree.
"-Nu...",se incrunta Bellatrix."Exorcizare la ce?La aer?"
Desiree se gandi din nou la scena la care a vazut-o,dar singurul lucru care i-a trecut prin minte a fost:
"-Poate faceau ceva pervers!"
Toate trei au izbucnit in hohote de ras.Si au continuat asa o buna bucata de vreme,povestind bancuri la lumina lunii si amintindu-si faze amuzante din cei 7 ani de scoala.
Bell se tavali pe jos de ras la un banc cu Bula si simti cum se aseaza peste ceva ascutit.
"-Ah",se planse ea.
"-Ce s-a intamplat?"chicoti Bellatrix.
Bell scoase din spatele ei un caietel cu coperti albastre.
"-Wow",facu Desiree."Poate e un jurnal."
"-Daca e un jurnal,sa stii ca e gol",preciza Bellatrix uitandu-se curioasa la el.
"-Poate e scris cu cerneala invizibila",gandi Bell,indreptandu-si bagheta spre caietelul cu coperti albastre...

"-Aparecium!" sopti Bell, iar un scris violet, usor arcuit se ivi pe pagina ingalbenita de trecerea nemiloasa a timpului.
In sfarsit mi'a gasit cineva jurnalul. A trecut mult timp de cand sta singur si parasit. Numele meu e Abigail Harrison, si am fost eleva la Hogwarts timp de 7 ani. Jobenul ma repartizase la viperini, dar inima mea imi zicea de fiecare data ca trebuia sa pic la Cercetasi. Nu aveam caracterele unui Viperin adevarat, pentru ca imi lipsea rautatea si invidia. Ok, poate ma laud singura, dar am murit pentru a salva o fiinta umana, asa ca am si eu niste merite. Dupa cum v'am spus, cei 7 ani petrecuti in castel m'au facut sa cred ca viata era altfel decat cea din copilarie. Spun asta pentru ca am trait alaturi de matusa mea, care avea un dezgust terifiant pentru persoana mea. Ma ura cu tot sufletul ei, si se ingrozea de vacanta mare cand trebuia sa vin acasa. Sincer, nici mie nu'mi convenea mai mult. Dar oricine ai fi, daca vrei sa afli mai multe despre viata mea, apleaca'te asupra acestui jurnal in timp ce imi rostesti numele~Abigail..
Scrisul disparu la fel de repede precum aparuse. Cele trei fete ramasera suprinse.
"-Ok, nu e adevarat, nu?!" intreba Desiree, socata.
"-Eu cred ca e" sopti Bell, cu glasul gatuit.
"-Si ce facem?! Ne incredem intr'o viperina?!" pufni Bellatrix.
"-Eu zic ca ar fi tare daca am porni intr'o asemenea aventura" spuse Desiree, entuziasmata.
"-Mda, pornim, dar eu vreau sa ma si intorc..vie daca se poate" chicoti Bell.
"-Deci, ce facem?" intreba Desiree.
"-Propun sa ascultam indicatiile lui Abigail. Sa mergem in camera de zi" spuse Bellatrix, in timp ce pasii celor trei prietene rasunau fantomatic in linistea castelului..

Cele trei fete au hotarat sa afle secretele jurnalului in Camera de Zi,ca sa nu se intalneasca cu Filch,Peeves sau Doamna Norris.Au pasit discrete pe scarile masive de marmura,atente ca sa nu faca niciun zgomot,indreptandu-se spre incaperea familiara.
Cand au ajuns la destinatie,Desiree a cascat si s-a trantit pe canapeaua din piele.
"-Destula aventura pentru seara aceasta",spuse somnoroasa fata.
"-Inca nu am terminat",preciza Bell entuziasmata."Cea mai buna parte abia incepe."
"-As zice sa ne luam impreuna de maini si sa rostim toate trei,in acelasi timp numele",spuse Bellatrix."Nu se stie ce se va intampla dupa aceea,mai bine stam impreuna."
"-Ai dreptate,Bella",zise Desiree in timp ce se ridica de pe canapea.Ii era somn,insa era dornica de aventura.
"-La 3",spuse Bell agitata."1....2....3!"
Numele "Abigail" rasuna puternic in incaperea intunecata.Desiree simti cum zboara din lumea reala in timp ce se amesteca printre culori neclare.O tinea strans de mana pe Bell,dorindu-si sa dispara aerul inabusit din jurul ei.
Fetele s-au prabusit pe podeaua unei incaperi cunoscute:Marea Sala.Totul era decorat diferit...numeroase mese era acoperite cu matase alba delicata,lumanari parfumate pluteau in aer si numeroase viori cantau acorduri dulci.O multime de adolescenti,ce aveau mai mult de 14 ani,valsau printre mese.
Desiree putea sa jure ca erau intr-o amintire foarte veche si pretioasa.
"-Balul de Craciun",sopti Bell.
"-Poftim?"intreba Bellatrix distrata,uitandu-se la dansul unui cuplu perfect.
"-Balul de Craciun este sarbatoarea..."
"-Gata,mi-am dat seama",spuse Bellatrix,un pic enervata."Ati vazut cat de bine danseaza...?"
Desiree ii privi fascinata.Fata parea gratios de ireala,dansa ca si cum ar fi plutit.Baiatul care o acompania...avea parul castaniu,iar ochii negri ii reflectau multumirea adanca.
Cantecul se opri,iar cuplul isi incetini ritmul.Baiatul ridica mana partenerei lui si o saruta delicat.
"-Cat de romantic",ofta Desiree.
Bell chicoti amuzata,insa se intoarse sa priveasca perechea.
Baiatul continua:
"-Multumesc pentru dans,domnisoara Abigail."
"-Abigail?"sopti Bellatrix."Asta inseamna ca..?"
Bell aproba din cap si ii facu semn sa taca.
Fata nu spuse nimic;doar ii zambi fericita si il privi atenta.
Desiree isi dadu seama mai bine de frumusetea lui Abigail in acea fractiune de secunda.Parul ii era negru,matasos,iar ochii ei verzi straluceau de incantare.
Abigail facu o mica reverenta si spuse baiatului:
"-Ma scuzati,vin imediat..."
Atunci,fata o lua la fuga.Bell,Desiree si Bellatrix au urmarit-o si au observat ca se ducea exact spre Lac...
Ajunsa langa apa,Abigail lua dintr-un tufis un caietel mic cu coperti albastre si scrise data....25 decembrie 1852....si incepu sa scrie...

Draga Jurnalule,
Nu pot sa cred ca tocmai am dansat cu Bill. E un vis implinit, o dorinta pe care Craciunul a transformat'o in realitate. Simt ca plutesc de fericire in timp ce scriu aceste versuri. Nimic nu poate umbri raza de lumina ce s'a aprins vioaie in sufletul meu. Dupa atata suferinta, a venit si randul fericirii. Il iubesc, e tot ceea ce pot spune..

Scrisul aparu pe paginile jurnalului, frumos arcuit, dar in urmatoarele clipe disparu.
"-Wow" soptira cele trei fete, in timp ce se luara dupa Abigail ce porni nerabdatoare spre castel. Aceasta ajunse la intrarea principala, dar se opri brusc cand un baiat se posta in fata ei.
"-Aby" murmura acesta, cu o privire dezgustata.
"-Mai mai, domnul Joe, cum de onorati balul cu prezenta dumneavoastra?!" intreba fata, pe un ton sarcastic.
"-Acelasi lucru ma intreb si eu. Cum de o..Incuiata ca tine are permisiunea sa danseze la Balul de Craciun" raspunse Joe, accentuand termenul jignitor.
"-O Incuiata, da. Dar macar eu am sufletul curat si INTREG!" ii striga ea baiatului, in timp ce fugi inapoi spre Marea Sala.
Ajunse in universul fulgilor de nea, cautand cu privirile infrigurate baiatul cu care dansase adineaori.
"-Ted" rasufla ea usurata, cand acesta se ivi de dupa colt si veni sa o ia in brate.
"-S'a intamplat ceva?!" intreba el, confuz de disperarea ce se citea pe chipul fetei.
"-Joe.." murmura Abigail, iar fata lui Ted se contorsiona intr'o expresie plina de ura.
"-Sti ce?! Nu'l mai suport pe tipul ala. E foarte ciudat, si se comporta ca un psihopat!!" urla Ted, in timp ce o scotea pe Abigail din sala.
Glasul harsait al lui Joe se auzi din spatele lui, in timp ce..

Glasul harsait al lui Joe se auzi din spatele lui, in timp ce Abigail incerca sa protesteze la cuvintele lui Ted:
"-Vrei sa ne luptam?Sunt chiar aici.Insa nu vad rostul,fiindca nimeni,niciodata,nu ar trebui sa apere o Incuiata."
"-Chiar acum",spuse Ted furios."In Padurea Interzisa."
"-Nu",zise Abigail,punand o mana subtire pe umarul lui."Nu e nevoie,chiar nu e nevoie..."
"-Abigail",ii rosti Ted calm numele."Trebuie sa terminam cu asta."
"-Chiar asa",ranji viclean Joe."Ar fi bine sa nu stai pe aici,caci s-ar putea sa nu-ti mearga nici o vraja,Sange-Mal ce esti..."
Ted i-a tras o palma peste obraz.Joe se clatina la forta loviturii,insa apoi ramase impasibil,aruncand un ranjet rece.
"-Inca nu a inceput lupta.Dar la miezul noptii,vei regreta tot ce ai facut."
Cei doi baieti masivi au iesit din Castel,indreptandu-se spre Padurea Interzisa.Bell,Desiree si Bellatrix ii urmara,simtind ca totul....absolut totul...se va termina in curand.
"-Nu te lupta cu el",sopti Abigail disperata cand aproape au ajuns la destinatie."Nu vei reusi niciodata sa-l invingi."
"-De ce?"intreba Ted impasibil."E un simplu duel,suntem oameni egali."
"-Ma simt groaznic sa-ti spun asta.Am ascuns-o de atat de mult timp.Ma simt si vinovata,si egoista,si rea,in acelasi timp."
"-Ce vrei sa spui?"
"-Au disparut multi elevi de la Hogwarts,in mod misterios",zise Abigail,clatinand din cap."As fi putut opri omorurile acelea,dar...nu am avut curajul s-o spun.Mi-a pasat mai mult de propria mea viata.Exact ca un Viperin."
"-Abigail..."
"-Sufletul lui este...fragmentat in 3 bucati.Acele 3 omoruri comise nu acum mult timp.Si-a ascuns parti din suflet in niste Horcruxuri,ca sa devina mai puternic."

Bell, Desiree si Bellatrix ramasera socate. Stiau ca Horcrux'urile erau cea mai sigura metoda de a ramane viu, dupa ce corpul este parasit de suflet. Dar sa creezi un Horcrux, asta inseamna sa'ti omori sufletul, ceea ce inseamna mai mult decat propria viata.
"-Poftim?!" intreba Ted, trezindu'le pe cele trei cercetase din soc.
"-Am aflat din pura intamplare. L'am auzit vorbind o data cu un viperin din anii mai mari, intrebandu'l daca nu stie cum se poate creea un Horcrux. Baiatul nu stia nimic, dar l'a trimis la biblioteca, unde a ajuns in Sectorul Interzis si a cautat o carte de Magie Neagra. Dupa ce s'a informat, a inceput sa caute posibile victime. Si le'a gasit dupa putin timp: cei doi astropufi~ Hershey Kim si Garry William si fetita de la Ochi-de-Soim~ Laura Stewart. Nu au fost sinucideri sau morti naturale, el i'a omorat. Pe toti" sopti Abigail, in timp ce Ted tremura de furie in fata ei.
"-Nu pot sa cred. E oribil ce imi spui. Si de ce ai tacut pana acum? Iti dai seama ca puteam sa o salvam si pe Cercetasa care zace acum la Sfantul Mungo?! Meredith Harison?" raspunse baiatul, revoltat.
"-Stiu, am fost o lasa. Dar mi'a fost frica pentru viata mea" zise Abigail, oftand incetisor.
"-Ab, esti o fiinta fara scrupule" striga Ted.
"-Spui asta pentru ca ai mai mult curaj, pentru ca ai SANGE PUR!" urla Abigail, infuriata.
"-Si? Si ce daca am sange pur? Crezi ca asta ma va face mai putin vulnerabil in fata mortii??" intreba Ted, cu capul plecat.
"-Nu stiu, dar nu vreau sa iti pui viata in pericol" murmura Abiagail, incercand sa se apropie de el.
"-Acum stiu de ce ai picat la Viperini, in ciuda firei tale nobile. Pentru ca esti o LASA! Pentru ca nu ai avut curajul sa spui adevarul, prin care salvai o multime de vieti. Abigail, esti un monstru!!" urla Ted, dupa care incepu sa alerge spre Padurea Interzisa.
Fata ramase impietrita, cu sufletul cuprins de panica. Ura acel sentiment care se infiripase in sufletul ei, sentimentul ca Ted nu va mai fi printre cei vii. Dar ce putea sa faca?? Incepu sa alerge spre Padurea Interzisa, incercand sa se elibereze de povara secretelor. Isi imagina ca era acasa, alaturi de Ted si familia sa. Cum putuse sa faca asta? Cum?? Oare chiar era un monstru, asa cum o numise Ted?
Cele trei cercetase pornira in fuga dupa Ted si Abigail, cufundandu'se in intunericul padurii ce anunta intamplarile inspaimantatoare ce aveau sa urmeze in acea noapte de Craciun..

Abigail avea impresia ca se invartea in cerc in Padurea Interzisa.Vedea mereu aceeasi zapada rascolita de pasii ei,aceiasi copaci scorojiti de vreme.Era ingrozita de ceea ce ar fi putut sa se intample in lipsa ei.
Ura acuzatiile aduse ei,desi Ted avea totala dreptate.Se simtea mizerabila inauntrul ei,stiind ca ar fi putut salva atatea vieti.
Insa nu o facuse,iar acum nu mai putea repara nimic.
Putea doar sa impiedice inevitabilul.
Nu a vrut niciodata sa moara;nu vroia nici acum.Ii era frica de marea trecere in eternitate,frica ca ar putea sa regrete toate pacatele ei in Iad.Nu vroia sa renunte la viata;mai erau atat de multe lucruri pe care nu le vazuse!
"-Pentru tine fac tot",sopti Abigail in timp ce lacrimi fierbinti i se prelingeau pe obraji.
Fata fugi in padure mai inversunata decat inainte.Simti cum picioarele i s-au julit de niste tufisuri cu frunze ascutite.Rochia ei de matase alba s-a rupt in timp ce alerga.
Hotararea ei a dat rezultate;la scurt timp i-a gasit pe Ted si pe Joe,luptandu-se intr-o poienita.
Batalia parea deja pierduta pentru Ted;exact atunci,Joe sopti blestemul fatal si o scanteiere verzuie aparu in varful baghtei.
Abigail privi ingrozita cum scanteierea se transforma intr-un fulger verde.
"Daca tot mor,macar sa mor cum trebuie",isi zise ea disperata,in timp ce se punea in fata lui Ted,incercand sa-l apere de blestem cu pretul vietii ei.

Cele trei cercetase privira neputincioase cum Ted se baga in fata fetei, aparand'o de blestemul fatal. Strafulgerarea verzuie il dobori la pamant, daruindu'l mortii in cateva clipe. Ochii de un albastru profund ramaser indreptati spre cerul senin, miile de candelabre odihnindu'se in privirea lui pierduta.
"-Ted, nu!!" urla Abigail, cuprinsa de durere.
"-Imi pare rau, Ab" sopti Joe, cu un zambet malitios.
"-Nu pot sa cred ca l'ai ucis. ESTI O BESTIE! UN MONSTRU!!!" striga fata, cu lacrimile siroind.
"-Si?? Oricum nu era prea bun acest cercetas. Inca un horcrux pe lista mea" zise Joe, cu ochii stralucindu'i de incantare.
"-In unul?! NU ITI AJUNG CATE AI PANA ACUM?!?" striga Abigail, privindu'l cu ura.
"-Pai, nu. Vreau sa creez 7. E cifra magica, cea mai puternica. Si mai am ceva de lucrat daca stau sa ma gandesc" sopti baiatul, privindu'si victima ingenuncheata in bratele eternitatii.
"-De ce l'ai omorat pe el? De ce nu ai tintit bagheta spre mine?! DE CE EL??" intreba Abigail, cu fata palida.
"-De ce? E foarte simplu. Daca te omoram pe tine, atunci el ramanea pe pamant si suferea in urma ta. Si bietul..Ted, pai, nu ma deranjase cu prea multe lucruri. In schimb asa, tu ramai si plangi dupa el. Tu, o Incuiata iti vei dori din toata inima sa mori, sa ajungi langa el, sa ramai alaturi de iubitul tau pentru o eternitate" raspunse Joe, razand.
"-Esti bolnav" spuse Abigail.
"-Da, un bolnav mintal care a reusit sa creeze 3 horcrux'uri si acum se gandeste unde sa'l ascunda pe al 4-lea" zise Joe, ganditor.
"-Omoara'ma si pe mine" sopti Abigail, imbratisand corpul fara viata al persoanei iubite.
"-De ce sa fac asta?! Tu vei trai si vei suporta chinul remuscarilor pana ce vei muri" spuse Joe, disparand ca o umbra in desisul padurii..

Abigail privi pierduta cum Joe pleca din poienita.Disparu,fara sa-i pese de noua sa victima ce zacea fara suflare in iarba.
Fata se sprijini de trunchiul unui copac si se lasa sa cada in genunchi,sa o cuprinda durerea.Se uita ratacita la ochii de un albastru pur al lui Ted,gandindu-se la cate au pierdut amandoi.El,o viata fericita;iar ea,o viata cuprinsa de iubire,fara remuscari.
Acum nu mai exista nimic.Doar durerea si ura fetei.
"Totul s-a intamplat din vina mea",gandi Abigail,in timp ce lacrimile ii cadeau lin pe obraji."Sunt egoista,ma pretuiesc prea mult si de aceea merit sa mor.Cu tacerea mea,am ucis multe alte persoane ce vroiau sa-si traiasca viata."
Toata viata isi va dori sa moara,sa fie alaturi de Ted.Dar daca va grabi procesul...?
Abigail isi privi atenta bagheta.Va fi durere si atunci,sau va fi rapid?
Fata isi duse bagheta la gat,dar inainte sa sopteasca un cuvant,zari pe cineva indreptandu-se in poienita....

"-Abigail, nu!!" striga o voce groasa.
"-Jimmy?" intreba fata, cu o voce indurerata.
Cele trei cercetase uitasera ca se afla intr'o amintire, asa ca Bell scoase un mic tipat cand o foaie din jurnal se intipari in mintea lor si le arata urmatoarele cuvinte: Jimmy era fratele meu, dar avea sa sfarseasca la fel ca Ted in lupta pentru distrugerea lui Joe.
"-A murit" sopti Abigail, in timp ce Jimmy se apleca si ii lua pulsul la gat baiatului ce zacea fara viata. Suflarea mortii ii aduse o paloare ca de creta pe chipul relaxat, iar ochii de un albastru intens priveau goi imaginea cerului instelat.
"-Cine a fost? Ab, spune'mi cine a facut asta!" spuse baiatul, scuturand'o pe Abigail de umeri.
"-Joe.." murmura fata, plangand.
"-Dar putea sa te omoare si pe tine. Ce faceati voi 3 singuri in padure, la o asemenea ora tarzie!!" o certa Jimmy, furios.
"-El i'a omorat si pe ceilalti 3 copii. A creeat 3 horcruxuri, iar acum e pe cale sa'l faca si pe al patrulea" sopti fata, distrusa de durerea naucitoare ce ii cuprinse coprul intr'o capcana fara scapare.
"-Joe?! Joe Mewkin?! Glumesti!!" spuse Jimmy, razand macabru.
"-E adevarat, si eu am stiut..am stiut tot timpul asta, puteam sa impiedic alte morti. TED PUTEA FI ACUM IN VIATA DACA EU NU ERAM ASA DE LASA INCAT SA MA GANDESC LA PROPRIA SIGURANTA SI SA DEZVALUI ADEVARUL TUTUTOR!!" striga Ab, cu vocea sfasiata.
"-Gata, Ab, sunt aici. Sunt cu tine" sopti fratele sau, imbratisand'o.
"-Iti dai seama? Cum mai pot trai de acum inainte, stiind ca puteam sa'i impiedic moartea? E doar vina mea" sopti fata, printre suspine.
"-Nu puteai sa'l impiedici, putea sa te omoare si pe tine" incerca Jimmy sa o consoleze.
Un zgomot de pasi alerti se auzi din spatele lor..