Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Orele de Curs / Concursuri / Ultimul capitol

Acest concurs se bazeaza pe imaginatia voastra bogata si plina de inspiratie, din cate cred eu.
Nu este ceva greu, insa se rasplateste in puncte si galeoni.
Trebuie sa refaceti ultimul capitol din seriile Harry Potter dupa cum va place voua.
Trebuie sa aiba minim 2 pagini de word!!!
Voi sunteti stapanii capitolului acum! Puteti sa va includeti personajul de pe forumul asta, sau un oricare altul care credeti ca se potriveste.
Singura regula stricta este sa nu se asemene deloc cu cel din cartea scrisa de JK Rowling.
Va urez mult succes si premiie sunt urmatoarele:

PREMIUL I - 30.000 de puncte + 30 de galeoni
PREMIUL II - 20.000 de puncte + 20 de galeoni
PREMIUL III - 10.000 de puncte + 10 galeoni
PARTICIPARE - 5.000 de puncte + 5 galeoni

Arianna era acum sotia lui Harry.Aveau o fata pe nume Sarah si un baiat pe nume Joshua.Erau in gara King’s Cross.Sarah era in primul sau an la Hogwarts,iar Joshua in al doilea.In doua minute sosea trenul.Isi luara “la revedere” unii de la ceilalti.
-Pa,mami!Pa,tati!zise Sarah dandu-le o sarutare.
-Pa!zise si Joshua.
-Joshua,nu ma pupi?zise Harry
-Ba da...
Apoi isi saruta parintii pe amandoi obrajii.Tocmai atunci sosi si trenul.Joshua,Sarah si colegii lor urcara in tren.
-Pa,Sarah si nu-ti face griji.Jobenul te va sorta la Cercetasi,ca si pe Joshua,ca si pe mine,ca si pe tatal tau.
-Bine,mami,nu-mi voi face griji.Paaaa!!!
Apoi trenul pleca cu viteza si nu se mai auzea decat ecoul vorbelor lui Sarah.”Paaaaa!!”.
Arianna si Harry plecara acasa.Arianna era cam trista din pricina plecarii lui Sarah.
In trei ore si jumatate,Sarah si Joshua ajunsera la destinatia dorita:Hogwarts.
Era un castel mare,impunator,care lumina noaptea.Era fermecator.Elevii intrara in Sala Mare.Aproape toti elevii fusesera sortati,cand,la un moment dat,profesoara McGonaggal strigaotter Sarah Gabrielle
Jobenul gasi solutia in mai putin de un minut:Cercetasi!striga el.
Masa Cercetasilor aplauda voioasa.Pana si profesoarei McGonaggal i se putea citi zambetul pe buze.
Sarah era foarte fericita.Se aseza langa Joshua,fratiorul ei.Mancara,apoi se dusera la culcare.Avusesera o noapte foarte linistita.
A doua de zi de dimineata primisera orarele.Joshua si Sarah observasera ca au aceleasi ore in aceleasi zile.
Mersera la toate orele fara intarziere si primira 10 la toate lucrarile.Parintii lor puteau fi mandri de ei.
Venise si vacanta de vara asteptata de toti elevii.Joshua,Sarah,Arianna si Harry,pe scurt,familia Potter,a fost o familie fericita pana la adanci batraneti.


P.S.Stiu ca e ciudata...si stiu ca vi se pare scurta dar nu e.Fix 2 pagini de word

John Weasley se pregatea sa plece la Hogwarts,dar nu ca el ,dar ca profesor de Vitshat impreuna cu Ron care ca profesor de irbiologie.Suira toate bagajele in masina zburatoare invizibila si isi lua si NIMBUS-UL 2001 fiindca era matura lui si trebuia sa ii invete!Decolara si pe sub gara si vazura un peisaj foarte frumos .La Hogwarts erau deja copiiii in marea sala unde trebuiau sa fie sortati fiecare si el fusese prezent linga noul director Linfenfor ,un pitic cu barba lunga pe la pamint,el fusese ales de Comitetul celor sau cei mai buni magicieni din an.Din fericire Plesneala ajunse pe locul doi si pleca la alta scoala de magie de pe luna.In masa astropufilor era o fata Farela Marcela care era cautator sau capitanul echipei de Astropufi la vitshat.Lui Ron prima lectie de Ierbiologie cu anul patru ii paru ceva mai dificil decit cu picii din inti ,doi.Fiul lui Malfoy era la scoala aceasta si era mai rau de un milion de ori ca REACREDINTa.De mic facu o fata sa verse melci deja in doua saptamini la Viperini se scosesera 50 puncte dar la Astropufi se adunara 80 puncte ,mai ales la orele de Ierbioogie si vitsahat.John ii placea slujba,dar ii era dor de Dambaldore,fiindca acest nou director tinea cu viperini ,in loc sa le scoata 50 pu ncte .doar 15 fusesera scoase,nu era drept.John nu era casatorit si de aceea putea fara griji sa traiasca printre Incuiati.Acum insa se construia un cartie al magigienelor care matinca se va finaliza in anul 2009 si el va trai acolo impreuna cu alti magicieni.John era seful la Astropufi,iar Ron la Ochi de Soim,Hermiona la Cercetasi ,iar la Viperini chiar directorul scoli.Hagrid preda noile animale din Padurea INterzisa care acum era din nou verde si oricine intra numai pe 4ore si nu mai mult de 10 km.In vacanta de iarna ramase la scoala ,fiindca masina i se strica la butonul invizibil si ii lua mult timp sa il repare..............................Vara sosi din nou,Astropufi cistigara la vitshat si la cele mai multe puncte acumulate dar John si Ron se odihneau acasa in patul lor comod.=D>

Trecura multi ani dupa aceea si in jur domnea pacea si linistea. Arianna intra in gara King's Cros si se indrepta spre portiune dintre peronul 9 si 10. Se uita in jur si vazu multi copii impreuna cu parintii lor care duceau dupa ei cufere si discutau. Cei mai mici aveau in ochi un fel de teama, in timp ce acei mai mari paseau vioi inainte, dornici sa se intilneasca cit mai repede cu prietenii lor. La prima vedere pareau niste oameni absolut normali, dar Arianna stia prea bine ca de fapt erau vrajitori. Aceasta privi spre bara de piatra care despartea peronul 9 de peronul 10 si porni, de la inceput incet, apoi din ce in ce mai repede spre ea. Deodata ii revenira in minte gindurile pe care le avuse cind, cu 17 ani in urma, trecuse prima data pe peronul 9 si 3/4. Desigur, acum intelegea ca va aunge cu bine de partea cealalta, dar totusi simtea in suflet ceva ciudat. Poate era vorba de un fel de frica, sau poate era vorba de dorul de a pleca iar la Hogwarts...nici ea nu stia despre ce-i vorba.
Dar, deodata, a disparut gara cea luminoasa si cele doua trenuri care stateau pe peroane, si ea vazu in fata o mare de aburi si auzi suieratul Expresului de Hogwarts...acel suierat care ii era atit de familiar si drag. In fata ei se deschise o priveliste minunata: trenul cu aburi, pe peron erau o multime de vrajitori care isi petreceau copiii; se auzeau voci de copii, risete, strigate de bufnite.
Deodata, chiar in spatele ei auzi o voce:
"- Mami, mami, ai vazut trenul? E atit de mare! Dar ai vazut ce aburi scoate? Vai...cite bufnite! Mami...dar cind voi avea si eu o bufnita?"
Vocea era a unui baietel micut, care se uita in jur atit de entuziasmat si parca tot ce vedea il facea atit de bucuros! In urma lui venea un barbat nant, cu parul roscat si o femeie mai in virsta, care, ca si barbatul avea parul rosu.
"-Dragul meu, iti vom lua o bufnita cind te vei intoarce acasa in vacanta de iarna! Dar grabeste-te, trenul se porneste din clipa in clipa. Ia-ti ramas bun de la tati si de la buni."
"- La revedere, sa stiti ca o sa va scriu in fiecare zi, ca sa nu vi se faca dor de mine. Sper ca acolo voi gasi bufnite cu care sa va trimit scrisorile!"
"- Vei gasi cu siguranta!" spuse barbatul. "Si nu iti fa griji, la orice casa vei fi sortat, suntem siguri ca te vei descurca de minune!"
Baietelul se urca in tren si peste putin timp fata lui aparu la una dintre ferestre. Acesta radia de bucurie, pentru ca de mult timp isi dorise sa plece la Hogwarts. Trenul pufai de citeva ori si se misca din loc. Toti copiii se ingramadira la ferestre ca sa-si ia ramas bun de la parinti. Dintre toti copiii Northon iesia in evidenta, pentru ca doar el avea parul roscat...il mostenise pe tatal sau.
" Paaaaaaa........!!!" se auzi la urma si trenul trecu de cotitura, auzindu-se doar citeva suieraturi.

Atunci cand zici ca nu mai ai nimic de pierdut, iti poti da seama cel mai usor ca defapt tu ai foarte multe lucruri in comparatie cu alti oameni. Tu ai o casa, o familie, pe cineva care te iubeste. Insa alti? Nu au nimic din toate astea, dar nu se plang. Merg mai departe, cu speranta ca Soarele va rasari si maine.
Era o zi obisnuita de vara, Soarele stralucea pe cer, vantul adia usor. Defapt, ce putea fi mai frumos intr-o zi din luna august? O mica familie se plimba printr-un parc din Londra. Un barbat care avea in jur de 32 de ani, cu parul negru si niste ochi verzi, ascunsi dupa niste ochelari cu rama in forma de cerc, tinea de mana o femeie foarte frumoasa. Aceasta avea parul roscat, destul de lung si niste ochi ascunsi, verzi spre caprui. In fata lor, o fetita, care avea cam 7 ani, cu un aspect de printesa sarea foarte mult, parand fericita. Era imbracata intr-o rochita roza, lasandu-si parul blond in aer. Mostenea ochisorii barbatului, care era tatal ei, probabil. Cei trei se asezasera pe o banca, incepand o discutie.
-Mami, cand vine? intreba fetita.
Avea un glas foarte frumos, melodios. O privea pe femeie in ochi, fiind foarte entuziasmata. Aceasta ii raspunse ca in curand, lasandu-si fiica sa plece de langa ea. Ea se indrepta spre un baietel care avea in jur de 12 ani.
-John! Ce faci?
-Ah, m-ai speriat! raspunse acesta.Bine, ce sa fac? Ma plictisesc.
-Tu? Tu te plictisesti? intreba micuta, parand foarte suprinsa. Probabil se prefacea.
-Da, Melissa. Nu am voie? Ce vrei sa fac intr-un parc de copii mici? E foarte plictisitor.
-Daca tu zici… ii raspunse, dand usor dintr-o mana.
Se aseza langa o groapa cu nisip, incercand sa construiasca ceva. Baiatul se duse aproape de ea, insa nu indrazni sa se aplece, deoarece nu vreia sa para si el un mucos care se joaca in nisip.
-Ce faceti aici, dragule?
Langa ei aparu o alta femeie, aceasta luandu-si copilul in brate, alintandu-l. John se trase, uitandu-se urat la mama lui. Niciodata nu intelegea ca pe el il plictiseau astfel de lucruri. Si bineinteles, il facea sa para un copilaros, cand el avea, defapt, un viitor mare! Oricum, ii lasa pe ei sa creada ca era doar un ciudat, care nu avea un loc anume in Univers. Vor vedea ei in viitor!
-Lasa-ma! M-am saturat de tampeniile astea! Maturizeaza-te, femeie!
Se rasti el la mama lui, simtindu-se putin ciudat. Asta era! Daca nu intelegea. Se indeparta, plimbandu-se usor printre copaci, incercand sa se concentreze asupra.. Nimicului. Melissa se ridica si ea, indreptandu-se spre parintii ei.
-Mergem? Pe John iar l-a apucat.. Stiti voi. Se crede cam superior.
-Draga mea, fiecare om e diferit, ii raspunse femeia.
-Da-i pace, Ginny.Da, mergem.
Se ridicara, ducandu-se pana la cealalta femeie. Isi luara la revedere, iesind din parc. Mersera pana acasa pe jos, bucurandu-se de timpul acesta frumos si vorbind de viitorul membru ce avea sa soseasca in familia lor, acel copil care ii vor face si mai uniti decat sunt pana acum. O familie de vis.
***
-David! David! Termina!
Un strigat se auzea in toata casa, incercand sa acopere muzica ce era data la maxim. Acesta venea de la un barbat cu parul roscat si inalt, care batea intr-o usa. Pe partea cealalta a acesteia, un baietel care avea in jur de 14 ani era la computer, jucandu-se si ascultand muzica. Usa se sparse, barbatul intrand in camera si luandu-si copilul de bluza, tragandu-l. O femeie ajunse si ea la acest etaj, fugind pe scari.
-Ronald! Lasa-l! Ce vrei sa-i faci? Lasa-l acum! Ronald! striga ea.
Acesta isi lua mainile de pe el, privindu-l urat. Isi dorise mereu un copil cuminte, care sa asculte de parintii lui si care sa isi doreasca sa invete cat mai bine. Si ce primise? Exact opusul! Primise o bestie pe care era obligat sa il creasca.. Macar daca ar vrea sa fie educat! Era mai rau decat un animal salbatic. Arunca o privire dezgustata sotiei lui, dupa care iesi din camera, luand-o pe scari in jos si trantind usa ce ducea spre iesire. Femeia se indrepta spre copilul ei, luandu-l in brate si asezandu-se amandoi pe patul acestuia. Il saruta de cateva ori pe frunte, facandu-si griji pentru ei.
-A inebunit! Sunt sigur de asta!
-E tatal tau, cum poti zice asa ceva, David? Nu e nebun, pur si simplu isi doreste un copil mai..
-Desigur! Stiu, mama, stiu ca nici tu nu esti deloc multumita de mine! Intotdeauna ti-ai dorit sa fie altcineva fiul tau! Am o idee! De ce nu te casatoresti si tu cu minunatul Harry Potter? O sa ai o fiica pe cinste, pe Melissa!
Femeie ramase cu gura cascata cand auzi ce spunea fiul ei. Ea il iubea, era cea mai importanta persoana de pe lumea asta pentru ea. Si-ar da viata pentru el oricand si nu ar regreta niciodata. Nu si-ar dori un alt fiu pentru nimic in lume.
-Cum poti spune asa ceva, David? Te iubesc mai presus de orice! Dar daca asta crezi, e treaba ta!
Iesi si ea din camera, insa se opri pentru a face usa la fel cum era, rostind usor o vraja, cu bagheta indreptata spre ea. Cobori in camera ei si a sotului ei, aruncandu-se pe pat si incepu sa planga. Nimic nu o durea mai tare decat gandul ca fiul ei nu o iubeste. Ea ar face orice pentru el.. Asta era, se va obisnui cu ideea.
***
Intr-o parte a lumii, florile sunt pe campii, soarele staluceste, pasarelele se plimba. Oh,da. Ce poate fi mai frumos de atat, nu? Desigur, exista si jumatatea cealalta in care rautatea era deasupra tuturor, in care nu exista speranta, in care tot ce conta era ura.
Un barbat foarte frumos statea razamat de usa liftului care tocmai se opri la etajul 6. Acesta nu paru sa isi dea seama de asta, deoarece ramase acolo, privind in gol, avand o privire ciudata, ce te ducea cu gandul ca era drogat. Totusi, dupa cateva minute, dadu cu picioru de usa, aceasta trantindu-se de perete si deschizandu-se. Iesi nervos si se indrepta spre usa unui apartament, cel cu numarul 72. Isi cauta cheia in buzunar, insa nu o gasi. Deh, ce rost avea sa se chinuie cu asa ceva? Era vrajitor, sau nu? Scoase bagheta din buzunar, indreptand-o spre usa, aceasta izbindu-se, si ea, de perete. In casa era foarte dezordine, insa se parea ca pe acesta nu il interesa deloc. Inchise usa inapoi, incercand sa se indrepte spre un pat. Se tinea foarte greu pe picioare, din cauza nenumeratelor sticle de bere pe care le bause si din cauza.. Drogurilor, desigur! Ce era mai important pe Pamant decat asta?
Ajunse cu greu langa pat, cazand automat in el. Adormi pe loc, fara a mai sta nici macar 2 minute treaz. Oricum, pe cand se va trezi, ceea ce va dura vreo 15 ore, cel putin, isi va reveni. Si daca nu ar fi asa, ce conta? Avea timp destul pentru a-si trai viata in felul lui. Nu si-a dorit niciodata sa aiba vreo familie sau alte chestii de-astea plictisitoare. Nu, pentru el era de ajuns sa traiasca, sa aiba bani, chiar daca era nevoit sa locuiasca in asa casa.. Defapt ce conta unde dormea? Fiindca oricum cea mai mare parte a timpului nu si-o petrecea pe acasa ci prin cluburi si pe strazi. Pacat doar de frumusetea lui, de acei ochi albastrii, care isi pierdusera scanteia, de acel corp minunat si de fata lui care candva avea o privire nevinovata. Defapt, asta era. Asa ajunse el, Draco Malfoy.


Sper sa nu fie prea tarziu.. ^_^

Am o intrebare. Cand se inchide concursul? Sa stiu daca trebuie sa ma grabesc cu tastatul in word.
Poate ma asteptati si pe mine, nu mai am mult. Thx ^.^

OOC: Sper ca nu e o problema ca am postat numai acum, am fost ocupata cu scoala si cu invtatul si nu prea am avut timp. Si scz de dublu post.

Bezna. Harry se trezi in intuneric. Un intuneric atat de profound, incat nu putea distinge nimic. Era o liniste de mormant, singurul lucru ce se auzea fiind respiratia lui. Unde se afla? Cum ajunse aici? Incerca sa-si aminteasca ce s-a intamplat. Oare era mort? Sau poate… era doar un vis. O lumina aprau in fata ochilor sai. Se deschise o usa, iar Harry vazu ca prin ceata cum o silueta venea spre el. Pasii sai erau asurzitori, spargand linistea insuportabila.
-Ha... Harry? se auzi o voce de fata, care apartinea, in mod sigur, persoanei ce tocmai intrase in incapere. Esti bine?
Harry nu spuse nimic. Nu auzise niciodata acea voce ... sau cel putin, nu-si amintea s-o fi auzit.
-Cine esti? intreba baiatul, cu o nota evidenta de nesiguranta in glas.
-Nu-ti amintesti? Sunt eu ... Elizabeth Swann. Ce s-a intamplat cu tine? Cum ai...
-Nu stiu nici o Elizabeth Swann. Ii spuse Harry taios, inainte ca ea sa termine intrebarea.
Baiatul se intoarse cu spatele. O fractiune de secunda vazu un sarpe mare, cu ochi galbeni, stralucitori. In momentul urmator, Harry era cazut langa Elizabeth. Fata incremeni. Ce se intamplase?
-Harry! Harry, revino-ti!
Speriata, fata il lua in brate si il scoase afara din incapere. Se uita prin bezna de afara si zari la cativa metrii departare, lumina de la camera ei. Alerga greoi pana la poarta inalta, din fier masiv si intra in curte. Observa ca usa de la casa era deschisa si se strecura pana in camera ei. Il aseza tandru pe Harry pe pat si sopti:
-Harry! te rog, Harry. Trezeste-te!
Ii verifica pulsul, dar nu simti nimic. Un fior amar ii trecu prin dreptul inmii, ca un cutit otravitor. Un moment sa gandi sa vada daca are semne vitale, dar isi dadu seama ca ar fi facut infarct daca ar stii ca Harry nu mai e. Inconstienta, isi duse sacadat degetele spre gatul baiatului. In secunda urmatoare, o lacrima calda se nascu in ochiul ei drept, se prelinse pe obraz si cazu inerta pe buzele baiatului. Elizabeth nu mai suporta. Simtea ca se prabuseste. Iesi din camera si strabatu holul pana la usa de la baie. Nenumarate intrebari o sufocau.
“Harry ... de ce el? De ce Harry si nu eu?! gandi Elizabeth.


Harry deschise ochii. Unde se afla? Ce se intamplase? Auzi niste sunte, venind de undeva din spatele lui. Cineva plangea. Se ridica din pat si merse sa vada ce s-a intamplat.
-Elizabeth? spuse acesta, observand fata ce varsa lacrimi in chiuveta.
Elizabeth se opri brusc si isi intoarse capul. Era mai uimita ca niciodata: baiatul care acum cateva minute il credea mort, era acum in fata ei, strigandu-i numele.
-Harry!!! tipa ea ca o descreierata [=)] si il imbratisa strans. Dar ... cum ... cand ...?
-Nu stiu. Am simtit ceva cald pe buze si m-am trezit.
Fata il mai imbratisa o data, iar Harry o duse pana la etaj, unde ii puse bland mana la ochi si intrara impreuna intr-o camera. Elizabeth vazu cum Harry se aseaza in genunchi in fata ei si scoate ceva din buzunar.
-Elizabeth Swann, vrei sa fii sotia mea? rosti Harry, mai serios ca niciodata.
Fata era surprinsa. Se uita mai intai la inelul de aur cu piatra de diamant ce Harry il tinea in mana, intr-o cutie din piele de dragon, apoi isi muta privirea spre ochii baiatului. Ce ochi verzi si blanzi ... de ce sa nu ii admire toata viata?
-D ... Da! se hotari Elizabeth.
Harry se ridica in picioare si o saruta pe fata, in timp ce ii puse inelul pe deget. Fara sa-i spuna "Te iubesc!", fara sa o intrebe daca vrea sa fie cu el, fara sa se mai sarute pana atunci, Harry o intreba daca vrea sa fie sotia lui. Era ceva normal. Tot timpul, Elizabeth simti ca il iubeste pe Harry si ca el ii impartaseste sentimentele. Nu era nevoie sa fi fost oficial impreuna, erau ca un cuplu. Nu s-au mai sarutat niciodata, dar tot timpul inimile lor ii indemnau sa o faca. Iar acum, erau logoditi. Elizabeth purta pe inelarul de la mana dreapta dovada iubirii infinite dintre ei.


Ziua urmatoare, Harry pleca in centrul Londrei cu logodnica sa, pentru a alege rochia de mireasa si costumul de mire. Incuiatii erau creatorii unor imbracaminte de-a dreptul magnifice! Dupa cinci ore de vizite prin magazine si decizii importante, Harry isi alese un costum visiniu, cu pantaloni negrii, de stofa scumpa. Elizabeth nu se putu hotari intre o rochie de mireasa alba voluminoasa, si una asemanatoare, cu trandafiri de un rosu inchis, irezistibili, din piele de sarpe. In cele din urma se decise sa cumpere rochia cu trandafiri. I se parea mai atragatoare si se asorta cu costumul lui Harry.
-Sunt atat de nerabdatoare! spuse Elizabeth, cand cei doi ajunse acasa.
-Ai rabdare pana poimaine! Avem multe de facut si s-ar putea chiar sa nu ne ajunga timpul. O linisti Harry.
Toata ziua aceea, cei doi indragostiti aranjau lucrurile, verificau lista cu invitatii si repetau pasii de dans.


In sfarsit veni si ziua cea mare. Totul era luna si bec, iar mirii radiau de fericire. Probabil era cea mai frumoasa zi din viata lor. In fata altarului, tinandu-se de mana, cei doi tineri au raspuns "Da!" la intrebarea preotului. S-au sarutat lung si de atunci, au trait impreuna fericiti, cu verighetele mereu pe degetele lor.

Am terminat si cu concursul asta:

PREMIUL I -Denis D. Diggory (30.000 de puncte + 30 de galeoni)
PREMIUL II -Elizabeth Swann (20.000 de puncte + 20 de galeoni)
PREMIUL III -Arianna Lovegood (10.000 de puncte + 10 galeoni)
PARTICIPARE - Alicia Isabelle Blake,John Weasley (5.000 + 5 galeoni)
PS: Alicia Isabelle nu vei primi punctele deoarece este adulta, in schimb John le va primi.
Felicitari participantilor!