Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ The game of life is hard to play.

**Ema Snow** · (This post was last modified: 19 Nov 2012, 21:43 by Ema Snow.)

The game of life is hard to play.
I’m gonna lose it anyway.
[Image: tumblr_mdp7hcV5Dp1rj599ro1_500.jpg]

-Juls&Ema-

Degetele lungi, palide, alunecau intr-un ritm vioi pe clapele albe. Era micul ei moment, pentru ca nu mai avusese parte de asa ceva de foarte mult timp. Pentru ca muzica era singurul lucru care o relaxa complet si pentru ca era felul ei de a se descarca. Ema zambea, lasandu-se purtata de valul muzical. Era fericita, in ciuda versurilor stranii puse pe o melodie alerta.
" I try to find a way to make all our little joys relate without that ever-present hate, but now I know that it’s too late. The game of life is hard to play. I’m gonna lose it anyway. The losing card I’ll someday lay... so this is all I have to say: that suicide is painless. It brings on many changes and I can take or leave it if I please. The only way to win is cheat and lay it down before I’m beat... And to another give my seat for that’s the only painless feat"
Gresi acordul mainii stangi, iar melodia se termina abrupt in mijlocul frazei muzicale, intr-un haos total. Ema isi ridica mainile instinctiv, ramanand cu ele suspendate in aer, cu degetele rasfirate, in timp ce se holba la clape ca si cand ar fi fost posedate. Socul trecu, iar tanara izbucni in ras. Fusese asa prostuta.
Se ridica din fata pianinei si se uita in jur, inca amuzata. Sufrageria micutei familii Snow arata destul de demna pentru a primi pe cineva, insa Ema nu-si facea probleme. Pana la urma, era vorba de Julieta, iar Cercetasa ii era foarte draga. Spera doar ca invitatia pe care i-o trimisese prin posta via-bufnita (in ciuda bosumflarii iritante a albei Artemait) o bucurase.

**Julieta D. Thibault** · 25 Nov 2012, 21:41

Statea de cateva ore bune in fatza semineului, cu cana de ciocolata calda privind in gol. Avea multe de facut, sau mai bine zis multe de gandit insa nu voia sa-si incarce ziua, se uita la ceasul bufnita si observa ca era destul de tarziu si trebuia sa ajunga la soimeanca, mai exact la Ema. Sari ca arsa de pe canapea, puse cana cu ciocolata calda pe masa si merse sa se schimbe. Dupa douazeci de minute, era gata imbracata cu o pereche de blugi, botinele, o bluza neagra si cu paltonul alb, iar in jurul gatului o esarfa alba care se potrivea exact paltonului. Iesi din conac, iar cu ajutorul baghetei ajunse direct in fata casei Emei.

Desigur, ii adusese si un cadou daca tot venise la ea, un colier frumos decorat cu un pandantiv in forma de inima albastra, culoarea casei soimencei. Lua o gura de aer mare si apoi batu la usa, asteptand sa ii fie deschisa usa. Deabea astepta ca sa vorbeasca cu Ema, sa-i mai povesteasca una alta cate patise si voia sa auda si ea ce facuse soimeanca saptamanile astea, nu o mai vazuse prea des. Batu la usa, cioc-cioc.

**Ema Snow** · 25 Nov 2012, 21:54

Cioc-cioc

Daca prin intamplare Ema nu ar fi auzit bataia din usa, atunci cu siguranta Charlie, cainele surorii sale, avusese grija sa faca anuntata vizita cuiva prin cele mai stridente sunete posibile. Soimeanca il impinse cu un picior in bucatarie, inchizand usa instantaneu. Charlie era exact ce nu avea nevoie acum.
Se grabi sa deschida usa de la intrare, talpile goale picaind pe podea, in timp ce-si aranja putin tricoul lalau. Nici nu mai baga in seama faptul ca o suvita de par ii iesise din cocul facut 'pur-casnic' si apasa clanta. Deja zambea atunci cand usa se deschise complet.
" Juls! Hei!" saluta Ema energic.
Se simtea asemenea unui copil mic care primeste o jucarie noua si se mustra imediat pentru comparatia ciudata. Si asta pentru ca, in primul rand, Julieta nu era jucaria ei si, in al doilea rand, pentru ca nu era ca si cum nu o mai vazuse pe Cercetasa pana atunci.
O pofti inauntru cu un gest larg, aducandu-si aminte de vechile lor intamplari. Nici in acea clipa nu-i venea sa creada ca ele intr-adevar jucasera rolul unor domnite de curte veche si nici ca lucrasera - mai mult sau mai putin - cot la cot cu figuri mari ale istoriei Magice si Incuiate.
Ema o conduse pe Julieta in sufrageria micuta, facandu-i semn sa se faca comoda unde doreste.
" Juls, ce-ai mai facut?" intreba ea, asezandu-se pe bratul fotoliului.

**Julieta D. Thibault** · 25 Nov 2012, 22:00

O imbratisa pe Ema la randul ei si intra in casa, nu era o casa foarte mare insa arata superb si era foarte primitoare. Se descalta de botine si puse paltonul alb pe cuier apoi se lasa ghidata de soimeanca in sufragerie. Se aseza pe unul dintre fotolii si spuse:
- Am o gramada sa-ti povestesc, defapt o sa-ti spun pe parcurs. Insa, sa stii ca n-am uitat de tine. Spuse ea si ii lasa pe masuta cadoul, spera sa-i placa chiar daca nu era ceva foarte valoros, insa era daruit din inima.

- Dar tu? Nu te-am mai prea vazut saptamanile astea, probabil..pentru ca si eu am fost plecata in Paris pentru cateva zile, asa o mini-vacanta. murmura ea in continuare si apoi o lasa pe soimeanca sa vada cadoul, insa sa si vorbeasca. Stia ca era o moara stricata, poate era unul dintre cele mai mari defecte ale ei, cel de al doilea fiind nerabdarea, nu avusese niciodata rabdare in nimic.
- Ei? Cum ti se pare cadoul?

**Ema Snow** · 25 Nov 2012, 22:11

Ema era pe punctul de a-i adresa o intrebare derutata. Cum adica nu uitase de ea? Cuvintele sunara cumva sucite in mintea sa si se intreba ce vroia sa spuna de fapt Cercetasa. Se uita la cutiuta pe care Julieta o pusese pe masuta joasa si ridica usor o spranceana. Cu o miscare ezitanta, Soimeanca ridica obiectul de pe masa si il deschise cu o grija exagerata, de parca putea sa-l rupa numai respirand deasupra ei.
O lasa pe Julieta sa vorbeasca in timp ce se uita pierduta in albastrul pandantivului. Nu crezuse niciodata in expresia 'bijuteriile hipnotizeaza fetele'... Pana acum. Isi misca doar mana pentru a ridica un deget subtire spre prietena sa.
" Stai asa.. Am nevoie de ceva timp sa-mi revin" murmura.
Nu mai primise niciodata ceva atat de dragut. I se parea genial cum de o pietricica atat de finuta poate sa-i aduca atata fericire. Iar Ema nu fusese niciodata o materialista. Isi dadea seama ca nici acum nu era vorba de asa ceva, insa constientiza sentimentul din spatele gestului Julietei.
" As parea o ipocrita daca spun ca te iubesc?" chicoti ea si se grabi sa-si puna colierul la gat.
Se ridica si se duse tinta spre Julieta pentru a o imbratisa.
" Multumesc! E superb!"
Lua de pe o masa alaturata tava pe care o pregatise de dinainte. Cateva gustarele, doua pahare, servetele.
" Pai, nu prea multe. Treaba si iar treaba. A trebuit sa rezolv cateva probleme cu Dawn si aproape am reusit sa scap de prostia aia de pe umar" raspunse in timp ce se misca de colo-colo pentru a aduce suc, apa si bere-zero. " Paris, zici? Cum asa?"

**Julieta D. Thibault** · (This post was last modified: 26 Nov 2012, 20:18 by Julieta D. Thibault.)

Se bucura enorm ca ii nimerise cadoul soimencei si la randul ei o imbratisa razand la replica ei. Nu o vazusede cateva saptamani, deci aveau o gramada de povestit, insa nici macar nu stia cu ce sa inceapa.
- Aww, probleme cu Dawn? Pai?..probleme intre surori sa inteleg. Spuse ea in cele din urma dand din cap intelegatoare, stia astfel de probleme pe de rost, doar si ea o avea pe Nina ca sora si aveau momente cand disputele isi faceau aparitia, sau opiniile diferite. Se facu mai confortabila pe fotoliul acela din piele neagra si isi intoarse privirea catre Ema cand auzi "Paris, zici? Cum asa?"

Dadu usor absenta din umeri, spunand:
- O mica relaxare, am avut nevoie. In plus acolo am dat peste Evan si Nina, nu stia daca soimeanca stia ca Ivy isi schimbase numele in Nina, insa nici nu era mare catastrofa daca stia. In fond, prietenii apropiati stiau iar soimeanca probabil se intelegea bine si cu sora ei.
- Si da, Evan..e un tip pe care l-am cunoscut la o petrecere a unuia dintre persoanele care au avut de a face cu accidentul parintilor mei, si per ansamblu..l-am torturat putin pe Smith(tipul care provocase accidentul, taiase franele masinii).

**Ema Snow** · 26 Nov 2012, 20:51

Dadu absenta din umeri. O problema cu Dawn nu era niciodata ceva catastrofal. Era doar o problema cu Dawn. Oricat de intelegatoare erau surorile Snow cu cei din jur, atunci cand venea vorba de intelegere frateasca se pomeneau a fi doi Gica-Contra. Daca una spunea ca ploua si, in consecinta, este nevoie de o umbrela, cealalta se incapatana sa sustina ca se va opri si pleca numaidecat afara. Desigur, de fiecare data -dar absolut de fiecare data- cineva terminase udat pana la piele, ajungand acasa si dardaind precum o frunza, clantanind ritmuri alerte cu dintii.
Zambi scurt, aducandu-si aminte de incapatanarea de neoprit a surorii sale. Ceea ce-i aminti ca Dawn ar fi trebuit sa apara la un moment dat pe acasa... Pana la urma, era intr-o mica vacanta, in timp ce cei de la Sanctuar se ocupau cu reamenajarea spatiilor. Nu ar fi surprins-o s-o vada pe Dawn intrand pe usa.
Soimeanca ramase tacuta, privind-o pe Julieta fix, cu un sentiment ascuns. Il torturase pe Smith, deci. Ema stia prea bine sentimentul. Pana la urma, nu fusese niciodata ea insasi atunci cand avusese de a face cu nasul ei. Intotdeauna daduse dovada de o ura si o rautate de care nu se vedea capabila. Si stia din experienta ca, mai devreme sau mai tarziu, ceva va ceda, iar Julieta probabil va avea o marturisire stranie de moment, efervescenta de-a dreptul. Cel putin asa fusese in cazul Emei si a celor implicati in toata povestea cu Porrin.

**Julieta D. Thibault** · 01 Dec 2012, 22:31

O privi fix pe soimeanca pret de cateva minute, nu ziceau niciuna nimic insa ii se parea ciudat ca Ema tacea pentru un timp indelungat. Mereu o vazuse spontana, gata de actiune si nicidecum cineva care tace si se retrage intr-un loc, in cazul asta cineva care tace pentru cateva minute bune.
-Uhm..am zis ceva gresit de ai tacut pe moment?! Aaa..Smith, nu? Paai, ca sa nu te las in dubii povestea e cam asa: Am mers la asa zisa petrecere a lui Smith pentru a lua niste acte, actele familiei Thibault care nu aveau voie sa pice pe maini gresite. Acolo, am cunoscut un tip destul de simpatic si spontan, Evan. S-a oferit, sau cel putin m-a ajutat sa luam acele acte si ca deobicei am ajuns din lac in put, deoarece am fugit de gorilele lui Smith si era sa murim din cauza lui, insa asta e partea neinteresanta. L-am prins intr-un final pe Smith, dupa ce m-a torturat el, aproape..si...l-am legat acolo apoi am plecat si..finalul povestei! Da, stiu..neinteresant. Lua o gura mare de aer dupa ce vorbi atata si lua o gura de apa din cana care i-o oferise soimeanca, apoi o puse la loc pe masa. Probabil ca vorbea prea mult, insa stia ca soimencei ii se putea incredinta asa ca ii spuse:
- De Colin ce mai stii? Nu..a mai dat semne de viata de ceva timp.

**Ema Snow** · 02 Dec 2012, 00:27

Privirea i se focaliza iar pe chipul Julietei. Dadu sa-i spuna ca nu e nevoie sa-i impartaseasca niste informatii daca nu dorea, dar nu se dovedi destul de rapida. Asa ca asculta cu atentie vorbele prietenei sale, amintiri vechi jucandu-i-se prin minte. Intelegea. Intelegea cu adevarat, desi nu stia cum sa se explice. Ii zambi Julietei, rezemandu-si barbia de genunchii adusi la piept.
" Ma gandeam la faptul ca avem mai multe in comun, intr-un fel ciudat de a o spune... Stiu ca a fost dificil si iti spun ca, mai devreme sau mai tarziu, totul o sa te prinda din urma. Emotional vorbind. Iar atunci va trebui sa fii constienta de faptul ce e doar ceva de moment, ceva trecator... Altfel nu o sa treci usor peste... Crede-ma pe cuvant. Stiu despre ce vorbesc"
Pentru ea fusese intr-un moment nepotrivit. Vedea foarte clar cu ochii mintii padurea umbroasa si picaturile de ploaie ce cadeau mereu si mereu. Isi amintea pamantul umed pe care dormea si durerea fizica ce o invaluia cu o prezenta constanta. Si peste toate, era vina izbitoare ce-i apasa umerii: toate remuscarile ei, toate deciziile gresite, toate momentele de neatentie. Isi scutura capul, blocand astfel de ganduri.
Se uita iar la Julieta, de data asta mai relaxata.
" Hawkeye?"
Isi dadu ochii peste cap si ofta nemultumita, desi in sinea ei era recunoscatoare pentru schimbarea subiectului.
" Tocmai ce a scapat de detentie acum doua zile."
Ridica o spranceana sugestiva. Se auzi un vibrat, iar ochii Emei cercetara rapid incaperea, dar nimic nu parea in neregula. Atentia se intoarse la Cercetasa.

**Julieta D. Thibault** · (This post was last modified: 02 Dec 2012, 11:50 by Julieta D. Thibault.)

- Nu stiu ce va fi pe viitor, nici nu vreau sa ma gandesc. Probabil vom ajunge ca si parintii mei, niste fugare..insa poate nu, oricum se pare ca jumatate din tinut are ceva cu familia Thibault, deci probabil in curand ma voi muta pe luna. Spuse ea in cele din urma cu o urma de sarcasm in cuvintele ei, oricum nu putea sa schimbe ce ii era scris asa ca avea sa mearga pe destin.
O pufni scurt rasul cand auzi de soimean ca fusese la detentie, deci nu doar ea era un magnet de dezastre, doar ca, Colin era un magnet de lucruri rele, cum ar fi detentia sau chestiile de genul.
- Oh...saracul de el, nu l-am mai vazut cam de o saptamana si ceva. Oricum, a avut nevoie de o pauza, sunt sigura. De fiecare data cand dau de el, dam si de o posibila aventura, deci... Murmura ea in cele din urma si dadu absenta din umeri, incepea sa creada ca nu mai trebuia sa aiba prieteni, le aducea probabil numai ghinioane. Se trezi brusc din visare cand simti un vibrat, se intoarse spre soimeanca zicand:
- Am eu..probleme, sau am simtit un vibrat de-a adevaratelea?

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri « Previous 1 2 3 4 5 Next » //  / The game of life is hard to play.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Vacante in Vacante, concedii si afaceri
« Previous 1 2 3 4 5 Next »
/ The game of life is hard to play.