Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Urlet in Noapte
« Previous 1 2 3 Next »
/ The gorgeous sound of darkness

**Rosalie Vivienne Alden** · (This post was last modified: 21 Jul 2011, 16:19 by Rosalie Vivienne Alden.)

Nu avusese cum sa evite un zambet. Era o amestecatura intre malefic si multumit. Nu a mai avut parte de o aventura ca aceasta pana acum. Lasand acest lucru la o parte isi tinuse bine pandativul intr-o mana pentru a-l evalua mai bine. Era de argint, iar trandafirul alb care domnea in mijlocul medalionului era superb. Isi amintise de ceea ce spusese Asher ca aveau inauntru. Nimeni nu va afla, nimeni nu ar trebui sa afle. Daca cineva o va intreba de unde are firava bijuterie cu siguranta va spune ca de la Ronnie. Chicotise la aceasta micuta minciuna , apoi se indreptasera catre usa prin care trebuiau sa iasa. Ii era putin teama ca nu va mai ajunge la suprafata, insa stia ca nu era singura si acest fapt o mai anima putin pentru a-si face curaj. Deschise usa de la iesire cu vraja 'Alohomora' fiindca altfel nu ar fi putut sa iasa si in doar cateva minute se vazusera la primul etaj din Urlet in Noapte. Conacul bantuit .. acum ca isi adusese aminte de acest mit rase discret dandu-si seama ca cine a inventat acest lucru nu era prea departe de adevar.
"Prin ce am trecut astazi .." , rostise Rosalie cu privirea catre Viperina, dar cu mintea in alta parte: nu ii venea sa creada ceea ce se intamplase astazi. Se uitase din nou de jur-imprejur, apoi ii spuse Devoratoarei:
"Acum practic suntem protejate de un clan al vampirilor .. Ironia sortii!", murmurase fosta Soimeanca absenta.

**Veronique A. Dupont** · 21 Jul 2011, 16:23

Viperina se simti usurata cand se vazu la primul etaj al conacului Urlet in noapte. Locul care pe vremuri o terifia acum nu parea nimic mai mult decat o casa de groaza asamblata pentru halloween. Se uita in jur si se simti ca acasa printre mobilele prafuite si roase de vreme.
"Sper doar ca datorita acestor medalioane nu vom fi tine sigure pentru mai multi vampiri" spuse fata asezandu-se pe podeaua murdara.
"Picioarele ma omoara. Nu cred ca am mai mers atat de mult in viata mea" zise ea zambind. "Tu cum te simti?"

**Rosalie Vivienne Alden** · 21 Jul 2011, 16:28

Cuvintele Viperinei o cam pusesera pe ganduri. Acum ea insasi se intreba daca nu a facut un rau acceptand acel medalion. Mintea ii spunea un lucru, dar sufletul altul: ea nu se simtea rau cu acel pandativ la gat si cu siguranta nici Ronnie nu ar vrea sa il arunce. Acum pentru Rosalie bijuteria aceea avea ceva sentimental in ea, o amintire care avea sa dainuiasca mult timp. Practic - astazi au facut cunostiinta cu moartea si tot atat de rapid pe cat au vazut-o au scapat de ea -. Fosta Soimeanca daduse dezaprobator din cap,apoi murmurase:
"Hm,nu cred asta. Noi le-am facut un bine fara sa vrem, iar acum Asher ne-a rasplatit. Sunt sigura ca ni le-a dat sa ne ajute nu sa devenim gustarea sau cina unor altor vampiri!"
Trebuia sa recunoasca faptul ca ultimul gand era cam infricosator, daca nu de-a dreptul macabru, dar asa gandise ea. Ce putea sa faca altceva? Cand ii intra ceva in minte cu greu mai ii iesea .. Apoi adaugase:
"Si .. cum ma simt? Epuizata. Obosita. Extenuata. Confuza. " , termina Rose de rostit toate in aceeasi fractiune de secunda care parea ca se oprise putin pentru ea.

**Veronique A. Dupont** · 21 Jul 2011, 16:39

Vipeirna o asculta pe Rose si incepu sa rada. Este adevarat ca nici ea nu simtea ca pandantivele aveau sa le aduca necazuri, dar prefera sa previna inainte sa trebuiasca sa trateze. In ciuda tuturor gandurilor sale negre, Ronnie se decise sa pastreze medalionul. Se simtea bine cand il purta, se simtea protejata. Stia ca acea noapte nu avea cum s-o uite si era fericita. Nu vroia sa uite clipele petrecute alaturi de Rose. In sfarsit simtise ca-si facuse o prietena adevarata care avea s-o sustina si s-o ajute pana la sfarsit.
"Sunt sigura ca medalioanele ne vor face numai bine. Ele sunt dovada inceperii unei noi ere" spuse fata strangandu-si pandantivul aproape de inima.

**Rosalie Vivienne Alden** · 21 Jul 2011, 16:45

Rose urmase gestul Viperinei strangand micutul medalion la gat. Pentru o secunda se temuse sa nu il rupa sau sa nu faca orice miscare gresita ce l-ar putea agata - din cauza faptului ca era atat de fragil -, insa apoi a suras dandu-si seama ca eternitatea era mult mai puternica, dar totodata la fel de nesigura ca o noapte cu luna plina. O incuviinta scurt, apoi ramasese nemiscata. Valuri pline cu noi sperante o acaparasera pe Rosalie si ii dadeau sansa la o noua viata, mai sigura decat cea de pana acum. Stia ca medalionul le va proteja pe cele doua fete de oricine ar fi incercat sa le faca rau, nu doar de vampirii insangerati.
" O noua era .. " , rostise fosta Soimeanca repetand cuvintele Veroniquai cu o aceeasi intensitate, cu o aceeasi unda de dorinta de viata. Isi dadea seama ca avusese dreptate. Totul abia acum avea sa inceapa. O noua era - pentru ele.

**Veronique A. Dupont** · 21 Jul 2011, 16:54

'O noua era' auzi cuvintele acelea bantuindu-i mintea. Stia ca de acum viata ei avea sa prinda o alta intorsatura. Stia ca nu va mai fi fetita trista si singura care refuza sa iasa din castel oricand se ivea o petrecere. Se gandi ca putea trece peste moartea parintilor sai, si chiar peste disparitia Helenei. Poate ca pur si simplu nu vroia sa fie gasita. Acum nu mai avea nevoie de cineva care sa-i ofere incredere in sine si niciun mentor nu ii era de ajuns. De acum ea putea fi prorpiul sau erou. Propria sa lumina a sperantei.
Stia ca daca ar fi murit in seara asta nu ar fi fost mai rau decat daca continua sa traiasca precum o umbra. Acum umbra aceea disparuse, acum doar lumina ii ma putea strabate trupul facand-o sa radieze de fericire.
"Noaptea aceasta a fost speciala. Ne-a invatat o gramada de lectii si ne-a facut sa nu cunoastem pe noi insine"

**Rosalie Vivienne Alden** · 21 Jul 2011, 17:06

Abia acum sesiza cat de mult adevar graise Viperina. Astazi au avut atat de multe experiente, atat de multe intamplari prin care au trecut cu bine. Da - asta era cel mai important: au supravietuit. Zambise atat de sincer cum nu mai o facuse demult. Viata sa incepea sa capete din nou un sens. Totul incepea sa se regleze , de parca dupa aceasta zi ar fi inteles din nou sa aprecieze viata in adevaratul sens al cuvantului. Se uitase catre Ronnie si rostise surazand:
" Da, intr-adevar a fost speciala. Lectiile de acest gen raman pe viata. Am invatat sa supravietuim,am invatat sa ne cunoastem - dupa cum spui tu!" . Cand terminase de spus acele cuvinte ramasese din nou in strafundul gandirilor. Vorbele nu lipseau in acest moment, linistea mormantala fiind acum bine-venita, nu ca mai devreme.

**Veronique A. Dupont** · 21 Jul 2011, 17:14

Deobicei Ronnie ura momentele de liniste, dar acela era bine venit. Simtea ca linistea si timpul aveau sa vindece toate ranile fizice si emotionale pe care le capatase in acea seara. Se uita la mana sa stanga si observa ca o taietura ii crestase piele deformandu-i semnul. Rana sangera destul de tare, dar fata nu simtea nicio durere. Se gandea ca poate era inca in soc, dar apoi realiza ca adevarata durere vine din suflet, nu din trup. Acum sufletul ei era complet vindecat, iar rana nu avea sa-i dea batai de cap.
"Trebuie sa trec pe la infirmerie in drum spre dormitoare" zise viperina stergandu-si taietura de mantia neagra pe care-o purta.

**Rosalie Vivienne Alden** · 21 Jul 2011, 17:29

Rosalie se mirase observand rana de pe bratul Viperinei. Se intrebase daca o durea foarte tare, insa aceasta nu reactionase in niciun fel. Probabil ca durerea nu era atat de puternica sau probabil ca nici macar nu observase ca este ranita din cauza socului de pana acum. Cand adusese vorba de infirmerie aceasta daduse aprobator din cap si ii spusese ca va merge cu ea pentru a-si trata mana cat mai curand. Pentru o clipa se gandise ca si medalionul o ajutase pe Ronnie sa se simta protejata, mai exact sa nu simta o durere acuta.
"Vin cu tine ... daca se poate !", murmurase fosta Soimeanca in timp ce se indreptau cele doua fete catre Hogwarts. Castelul impunator le astepta cu siguranta cu portile inchise pentru siguranta, dar datorita acestei lumi magice vor putea intra cu usurinta. Zambise la acest gand si la tot ceea ce le inconjura.
"In ciuda a toate, a fost o zi placuta!" , adaugase Rosie entuziasmata.

**Veronique A. Dupont** · 21 Jul 2011, 17:38

Fetele iesira din vechiul conac prin trapa de la salcia batausa. Cand iesira in aerul racoros al noptii observara rasaritul soarelui aparand incet pe inaltul cerului. Fata se ganid la orele petrecute in fortareata subterana si se intreba daca nu cumva va avea probleme la castel. Isi aduse totusi aminte ca era insotita de o profesoara si ca ar fi putut minti ca Rosalie o ajutase la un proiect.
Fata arunca o privire in urma sa si se intreba daca ar fi trebuit sa spuna cuiva despre ceea ce se afla sub conac. Desigur, era secretul sau si al lui Rose, dar daca si altcineva se aventura prin cotloanele tenebroase in miezul noptii? Daca acea persoana nu er fi fost la fel de puternuca cele doua vrajitoare?
Ronnie zambi si realiza ca putin ii pasa de siguranta celorlalti elevi. Stia doar ca daca si ei ar fi avut norocul sa fie insotiti de un prieten adevarat, sigur aveau sa iasa la suprafata teferi si nevatamati.
"Sper sa ne mai vedem" spuse viperina in soapata si lasa darele de lumina sa trezeasca la viata intregul domeniu.

Edit By Raizen

Galeoni
Rosalie Alden - 350

Puncte
Viperini - 350
Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Urlet in Noapte « Previous 1 2 3 Next » //  / The gorgeous sound of darkness

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Urlet in Noapte
« Previous 1 2 3 Next »
/ The gorgeous sound of darkness