Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Sanctuarul Dragonilor Romani

1 2 Next »

/ The last Horcrux of Tomas Porrin

Rosalie rasufla usurata cand totul se termina si il lasa pe dragon sa se odihneasca linistit. Se indrepta catre Ema. Ii era teama sa se uite la ce scuipase dragonul,dar intr-un final isi facuse curaj sa priveasca si atunci .. o vazuse. O carte cu coperti rosii , dar de un rosu intens. Se uitase uimita la ea,dar poate nu era sigura .. era prea multa ... mizerie pe ea. Inainte sa vomite si ea, rotise usor din bagheta pentru a face sa arate ca noua cartea apoi multumita se indrepta catre ea. Trebuie neaparat sa afle ce se afla acolo .
"Emm!", strigase brusc Rosalie surprinsa.
Aceasta se indrepta catre ea , dar fosta Soimeanca continua:
"E jurnalul lui Porrin de cand era elev! Sigurat ascunde multe cartea asta..de fapt jurnalul acesta!"
Se intoarse catre Ema hotarata sa citeasca ceva din jurnal,dar Porrin aparuse la orizont.
"Ooops!"

" - Andrews! Snow!" bubui vocea lui Porrin.
Avea un ton ciudat, de parca cei trei erau buni prieteni ce se revedeau dupa zeci de ani. Tomas dadu sa o imbratiseze pe Ema.
" - Finuta mea scumpa"
Soimeanca se retrase, cu cea mai defensiva incruntatura de care era in stare. Isi tinea bagheta ridicata, indreptand-o acum spre inima nasului ei si fortandu-l sa dea inapoi. El izbucni in ras.
" - Doar n-o sa ma ranesti! Ha ha ha! Eu.. Ha ha... Eu am venit ca sa va ranesc. Ha ha ha! Ca doar vreti sa ma distrugeti"
Privirea i se fixa asupra lui Rosalie si asupra cartii din mana ei.
" - Pune-o jos! Acum!" urla barbatul.
Ema vazu cum i se accentuase o vena pe tampla lui aproape cheala. Soimeanca facu mai mult ca o amenintare vraja 'Avifors', transformand cateva pietre din baltoaca in pasari aurii. Tot ce astepta era momentul potrivit ca sa le lanseze.

Rosalie aproape ca vomita,dar nu era nicidecum vina dragonului,ci a cuvintelor lui Porrin. Cum putea sa fie asa de fals? Dumnezeule,i se face rau doar cand il vede si il aude ... Cand Tomas strigase la ea sa lase cartea jos din mana isi luase din roba coltul de care avea nevoie pentru a distruge Horcruxul. Inainte ca Porrin sa observe, il infipse in jurnal si un tipat gigantic si dureros se auzi din strafundul ei. Tomas parca innebunise. Ciudat .. Rosalie stia ca la distrugerea ultimului Horcrux, persoana respectiva moare. Dar nu .. Desi era slabit, el nu murise inca. De ce? Fiindca ..hmm, acum si-a dat seama ca nu trebuia sa il subestimeze prea mult. Insa un lucru era sigur: la urmatoarea lupta Porrin cu siguranta va muri .. si asta fara sa il ucida ea. Acum intelesese de fapt ce era cu previziunea aceea: ea distrusese Horcruxul,ultimul,deci in mare parte se poate spune si asa .. Se uita catre Ema sa vada daca o uraste pentru ceea ce facuse. O intreba din priviri cum se simte.

Singurul lucru care o distrasese pe Ema fusese tipatul sfidator. Era atat de puternic, de intens, incat chiar simti nevoia sa-si acopere urechile.
Se uita cu grija la moaca palita a lui Porrin, iar apoi spre Rose. Cu un zambet pisicher, facu un gest de profunda greata si arata spre nasul ei. Dar continua sa zambeasca, multumindu-i din priviri pentru distrugerea Horcruxului.
Se uita o clipa la coltul albicios si se intreba de unde facuse Rosalie rost de el. Dar nu avu timp sa formuleze un raspuns. Se trezi trantita la pamant, cu mainile lui Porrin in jurul umerilor ei. O strangea atat de tare incat Ema se mira cum de nu-i fracturase umarul.
Barbatul se ridica intr-o graba nebuna, indreptandu-se acum spre sta Soimeanca. Ema se intinse, incercand sa-si recupereze bagheta.
" - Nu!" tipa ea cu ochii larg deschisi.

Rosalie statuse nemiscata cu mainile in san si razand. Porrin ramasese uimit la mijlocul drumului. Partea a doua a planului era sa il scoata din sarite cum nu o mai facuse demult si trebuia sa recunoasca. Adora sa faca asta!
"Wai,nu esti in stare nici sa arunci un blestem pe mine! Nu te vezi? Esti jalnic,omule!", si incepuse mai tare sa rada. Apoi Rose puse asupra lui un blestem pentru a-l trimite departe de ele. Stia ca odata se va intoarce,dar nu azi si nici nu va mai fi la fel, va fi din ce in ce mai slabit.
Se duse apoi la Ema,o ajuta sa se ridice de pe jos, o imbratisa si pusese o vraja asupra ei penru a ii vindeca bratul.
"Sper ca nu esti suparata pe mine pentru ceea ce am facut. Si stiu ca te intrebi ceva si am sa iti dau raspunsul. Coltul e de la Bell,a ramas la mine de cand am distrus Horcruxul...altul de-al lui Porrin!"
Astepta o reactie din partea fostei sale colege de la Soimi.

" - Mersi" spuse Ema usor ragusit in timp ce-si rotea umarul.
Era cu siguranta mult mai bine. Si era destul de convinsa ca nici macar nu vor ramane vanatai. Va trebui sa invete si ea vraja asta intr-o zi, caci parea mai eficienta decat simpla ei incantatie de coagulare a sangelui.
" - Perfect! Cine ar fi zis a nu-i bun un colt la casa omului" chicoti ea.
Se apleca deasupra ramasitelor jurnalului, studiindu-le cu atentie. Inca putea sa vada literele rasucite ale unui scris neglijent. Hartia era patata de ceva asemanator sangelui, iar Ema banui ca este o reactie a Horcruxului ditrus la veninul din colt.
" - Deci... Am terminat" spusea nevenindu-i sa creada. " Am scapat de toate Horcruxurile lui Porrin."
De cate ori nu-si imaginase sa spuna asta! Dar e fiecare data i se parea un eveniment departat in timp. Iar acum, ca devenise realitate, era aproape de necrezut. Ema rase usurata.
" - Rose, te superi daca iau ramasitele la castel? Cred ca pot sa mai aflu ceva folositor. Poate ne va ajuta atunci cand Porrin se va intoarce."
Soimeanca deja inventaria toate ramasitele Horcruxurilor distruse. Erau incuiate intr-o cutie sub patul ei. Scutul, bagheta... Toate stateau alaturi de stratul de praf, inofensive ca in prima zi.

Rosalie ii raspunse ca nu s-ar supara,ba chiar s-ar bucura daca ar putea afla ceva. Se uita in gol,apoi isi tinti privirea spre cer. Nici ea nu stia de ce ... Cateva stele magice aparura pe seninul cerului,iar Rose zambise in sfarsit multumita. Nu se gandise la asta,dar acum Ema ii amintise esentialul: toate Horcruxurile lui Porrin au fost distruse. Nu ii venea sa creada .. Parea atat de ireal. Practic era imposibil asa ceva,dar uite ca se terminase si asta .. Totusi,simtea ceva straniu .. adica o reactie total pe dos. Nu voia sa plece inca,desi ultima data visase la ziua cand va distruge ultimul Horcrux si va pleca de acolo ca vantul .. Voia sa vada cum se mai simte dragonul.
"Hei,Emm,putem sa ne intoarcem cateva minute sa vedem ce face Eiden,te rog?!", rostise Rose cu o fata de catelus plouat, care ruga iertare sau ceva de genul ..
Aceasta dadu aprobator din cap si in cateva minute au si fost inapoi ...

Ema deschise iar usita, de data aceasta cu mai multa usurinta.
Dragonul inca statea intins, dar isi deshise ochii cand le auzi intrand. Avea o expresie ciudata pe chipul lui dragonesc. Coltul gurii se ridica usor, iar obrajii pareau prea grasuni, acoperindu-i putin partea inferioara a ochiului. Soimeanca realiza ca era doar o contractie ciudata a muschilor si recunoscu un zambet. Zambi si ea si se apropie, mangaindu-l usor pe cap.
" - Hei, batrane... Cum o duci?"
Eiden se ridica si isi intinse capul spre ele, impingandu-le usor in umar. Ema rase si ii admira iar solzii de culoare ciudata. Dragonul scoase un sunet din piept, precum un tors, iar tanara intelese pe data de ce numele lui era Truck. Chiar ca suna ca un camion!
Chicoti din nou, in timp ce Eiden se intoarse s-o priveasca pe Rosalie. Isi desfacu usor aripile si se scutura scurt.

Dragonul isi tot muta privirile de la Ema la Rose. Era dragut, avand in vedere ca era batran .. si e de luat in considerare si faptul ca era frumos in asa masura in care dragonii pot fi .. Acum se simtea mult mai bine, stiind ca a salvat o viata nevinovata care practic putea fi salvata cu usurinta. Brusc,o cuprinsera toti fiorii gandindu-se la un singur lucru: daca ar fi distrus minunatie de dragon pentru a distruge Horcruxul, asta fara sa se gandeasca la consecinte,fara sa se gandeasca la ultima varianta,ultima posibilitate de a-l salva?
Acum insa totul era bine .. Putea sa spuna cu mana pe inima ca Eiden se simtea mai bine ca inainte . Si asta era mai mult decat perfect. Mdea,cam imposibil dar mno ...
"Emm,ce facem acum?!", intreba Rosalie cu o urma de speranta inca mangaindu-l pe 'micutul' dragon Truck.

Ema il scarpina sub umar, gandindu-se. Inca mai zambea.
" - Cred ca il lasam sa aiba o viata lunga si fericita. Desigur, in conditile lui. Eu cred ca o va duce mult mai bine decat pana acum. Nici macar nu stim exact de cat timp a avut Horcruxul in gat..."
Eiden o privi o clipa, iar Soimeanca se simti putin intristata. Batran si singur, in ciuda celorlalti dragoni din Sanctuar.
O idee trasnita ii veni in minte, iar asta o facu sa chicoteasca.
" - Um... Rose? Ce ai spune de un prieten pentru Eiden? Mai exista aici un dragon foarte prietenos. Mereu il vizitez cand vin in locul acesta. Este o femela de Negru Vienez. Este mult mai mica ca si dimensiuni, dar foarte prietenoasa si rabdatoare. O cheama Touplenden"
Ema o privi pe fosta Soimeanca cu niste ochi mari si un zambet larg. Se simtea de parca era pe cale sa-si auda parintii ca o vor duce intr-un parc de distractii de Craciun.