Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
1 2 3 4 Next »
/ the lights had turned out

**Ian Richter** · 15 Oct 2012, 20:26

Jack ascultă cu atenţie şi parcă simţi cum i se fixează fiecare detaliu în cap. Avea memorie auditivă, ceea ce însemna că ţinea minte absolut tot ce auzea. Câteodată era destul de deranjant când stătea seara şi îşi amintea dintr-o dată câteva discuţii pe care le auzise din greşeală printre fetele din şcoală, cine săruta pe cine şi chestii.
Însă acum, voia să ţină minte totul.
- Nu face nimic, îmi place, răspunse Jack fără să se gândească.
Aproape că îşi duse mâna la gură şi începuse să se ia la şuturi mentale. Zici că eşti căţel, uite, ai lăsat şi o dâră de saliva în urmă ! îl certa o voce din mintea lui. Jack se imagină dându-şi ochii peste cap. Conversaţiile mentale sunt primul semn că nu eşti normal, aşa că ar fii bine să înceteze.
- Eşti de la Hogwarts, Callie ? întrebă Jack repede, sperând că fata nu observase mica lui scăpare.
De fapt, nu o mai văzuse niciodată prin şcoală. Nici nu auzise de vreo Calliope. Fata părea mai mult genul Beauxbatons, cu picioarele ei lungi şi pletele blonde. Dar nu se ştia niciodată ...

**Calliope A. Dubois** · 15 Oct 2012, 20:32

Bine macar ca nu trebuia sa se justifice de ce vorbea ca o moara stricata. Ce avea sa zica? Ca asa fusese ea dintotdeauna si ca doar in preajma unor persoane se putea destinde si vorbea exact cum facuse inainte? Probabil ca va tine asta pentru ea, era sigura ca nu aveau sa-l intereseze detaliile de "fete", nu cunostea tocmai complet atitudinea unui baiat fata de o fata si povestile ei, insa se pare ca difera de la un baiat la altul.
Cunoscuse baieti, de exemplu Colin care ii placea sa asculte povestile ei nesfarsite, insa mai mult de amici nu aveau sa fie niciodata, buni prieteni si atat. Erau si alte tipuri de baieti, care mereu se strambau cand vedeau chestii roz si auzeau de "treburile fetelor", insa nu o deranja. Daca ceva nu-i convenea la o persoana despre ea, putea sa-i spuna in fata decat sa isi auda barfe, un alt lucru care il ura la persoana umana. Isi reveni la realitate si rosii instantaneu cand il auzi apoi isi intoarse privirea de la el in jos si din nou inspre partea lui, zicand:
- Uhm da, sunt la Ochii de Soim ultimul an, tu? Nu cred ca te-am mai vazut prin castel sau..gresesc cand zic ca esti la Hogwarts?

**Ian Richter** · 15 Oct 2012, 21:01

Ochi-de-Şoim ... Îşi stoarse creierii pentru a-i găsi pe puţinii elevi de la Ochi-de-Şoim pe care îi cunoştea. Nu şi-l amintea decât pe Colin.
Şi nu auzise de la el despre nicio Calliope.
Asta îl făcu să simtă un sentimet ciudat de goliciune. Deci Callie nu avea nicio tangentă de acel gen cu Colin, nu ? Altfel ar fii menţionat-o măcar o dată.
Ce-s cu gândurile astea, Jack ? Eşti un tâmpit, îi spuse o voce din capul lui.
Jack o ignoră şi îi răspunse la întrebare lui Calliope.
- Da, sunt de la Hogwarts. Sincer, nici eu nu te-am mai văzut (aş fii ţinut minte, adăugă el în gând) însă e probabil pentru că eu sunt de la Viperini.

**Calliope A. Dubois** · 15 Oct 2012, 21:10

Bang! Viperini! Stia ea, banuise asta de la inceput insa nu fusese sigura pe asta, el nu-si aratase inca latura de viperin, cel putin nu de fata cu ea inca. Inghiti in sec, nu avusese experiente prea placute cu Viperinii, daca isi amintea bine in primul an cand venise aici avusese diferite situatii in care Viperinii incercau sa puna piedici Ochilor de Soim si celorlalte case, insa stia ca inauntrul lor exista si putina bunatate.
Poate nu erau genul care sa arate asta insa exista, undeva inauntrul loc. Calliope stia asta, ii se dovedise de doua ori: Odata deoarece are o prietena buna la Viperinii si a doua oara acum, cand il intalnise pe Jack. Chiar mai inainte enumerase faptul ca era un baiat cu bun simt si cu un suflet mare, iar asta fara sa stie ca el era la Viperini.
- Viperini, deci... murmura ea cu pauze intre cuvinte. Observa brusc ca, Aleea se facu pustie dintr-o data si in fata lor la cativa metrii un om zacea pe jos, se apropie incet si prima data se uita la el studiindu-l, apoi se lasa pe vine si isi puse doua degete sa vada daca are puls. Se intoarse cu privirea spre viperin, zicand:
- Nu e mort, insa nici bine nu e.

**Ian Richter** · 16 Oct 2012, 20:51

Jack observă reticenţa ei cu privire la Casa din care provenea. Adevărul era că el nu era chiar aşa de ... moale. Era ironic şi amuzat deseori când nu se cuvenea, îi plăcea să le facă farse celorlalţi şi să folosească oameni ca şi cobai pentru vrăjile experimentale. Era un Viperin şi era chiar mândru să o recunoască.
O privi curios pe Calliope atunci când se opri brusc. Faţa ei era lividă, privind la un punct de pe pământ.
Jack îşi întoarse privirea spre puctul concentraţiei lui Callie. Era o persoană. Un bărbat mai exact, întins pe jos, ca o grămadă de cârpe.
Jack vru să o oprească pe fată atunci când ea se duse să îi verifice, însă aceasta fu prea rapidă.
- Nu e mort, însă nici bine nu e, spuse Callie, ridicându-se.
Jack oftă şi îi zâmbi slab. Chiar dacă îi plăcea bunătatea fetei, simţul său de conservare era mult mai puternic.
- Lasă-mă pe mine, oftă el, interpunându-se între Callie şi orice pericol ar putea fii acel om.
Îi studie pieptul, care se ridica uşor şi rapid, ceea ce nu era chiar aşa de bine, din câte ştia el. Îi rupse printr-o smucitură fără prea mare putere tricoul şi se dădu înapoi. Pieptul său era în totalitate negru, brăzdat de vene ieşite în relief, de un mov bolnav.
- Ar trebui să mergem înapoi, Callie, îi spuse el fetei. Ar putea fii contagios.

**Calliope A. Dubois** · 16 Oct 2012, 21:10

Se dadu la o parte si incuviinta din cap lasandu-l pe viperin sa analizeze omul care era pe jos. Poate ca nu era ea cea mai buna persoana din lume insa nu avea sa-l lase acolo sa zaca pe jos, nu stia cine era insa nu o lasa inima sa-l lase acolo.
Isi incrcuisa bratele la piept incruntandu-se si tresarind scurt cand observa pieptul barbatului care era negru de la un capat la celalalt, iar venele erau iesite in relief, un mov urat insa in acelasi timp care iti dadea o stare de repulsie. Isi intoarse privirea catre Jack cand il auzi si zise:
- Nu-l putem lasa aici, cel putin eu nu o sa fac asta. Cine stie cum a ajuns aici si poate are nevoie de ajutor, putem face o vraja de protectie in jurul nostru si sunt sigura ca nu vom pati nimica. Murmura ea in cele din urma zambind cald si prieteneste viperinului.
Barbatul era intins pe spate jos, cu fatza intr-o parte iar pe tamplele capului se prelingeau siroaie de sange, ca si cum ar fi fost cu capul dat de pereti de mai multe ori iar apoi o vraja aplicata asupra lui.
- Daca nu e mort, inseamna ca are nevoie de ajutor. Putem sa-l..nu stiu, trimitem la Spitalul Sf. Mungo?

**Ian Richter** · 20 Oct 2012, 21:54

Acel zâmbret trecu prin toată logica lui Jack şi o făcu să pară atât de stupidă şi nefolositoare într-un mod neaşteptat de simplu. Aşa că încuviinţă din cap. Ce altceva putea să mai facă ?
Murmură câteva vrăji de protecţie în jurul lor, pentru că acum că fata era concentrată pe străinul rănit, vocea logicii începea să-şi facă auzite ecourile.
- Da, cred că Sf. Mungo ar fii cea mai bună idee. Numai că nu prea e în formă bună pentru Dispariţii, cred că o să-l Secţionăm.
Jack îşi mişca mâinile cât timp vorbea. Era perfect conştient că nu au nicio şansă să-l ducă la spital în starea asta. Transfigură câteva pietre de lângă el în bandaje şi dezinfectant şi începu să se joace de-a doctorul.
Rănile de la cap era destul de adânci şi periculoase, iar Jack reuşi să oprească sângerarea. Îi înfăşură cât de blând putea capul în bandaje, însă habar n-avea dacă ceea ce făcea era bine sau nu. Sincer, el era mai îngrijorat de el şi Callie decât muribunsul de pe jos.
Nu era un animal, să nu-i pese, însă pur şi simplu îi păsa mai mult de viaţa lui şi a ei.
- Callie, nu te duce departe, cine a făcut asta mai poate fii prin preajmă... îi spuse el fetei.

**Calliope A. Dubois** · (This post was last modified: 20 Oct 2012, 22:32 by Calliope A. Dubois.)

Simti un nod in stomac si respira sacadat, acum, pe moment. Nu stia ce sa faca, insa voia sa-l ajute. Macar intr-o privinta erau de acord, ca trebuiau sa-l duca cumva la spitalul Sf.Mungo insa inainte ar trebui sa ii curete acele rani care pareau destul de dure. Isi inclesta degetele pe bagheta ajutandu-l si ea pe viperin sa faca cat mai multe vraji de protectie in jurul lor, iar cu ajutorul tot al magiei facu sa apara cateva dezinfectante si bandaje. Il ajuta pe Jack sa bandajeze parti ale corpului care erau ranite si la maini le bandaja pe amandoua pe rand avand grija sa nu faca vreo miscare gresita.

Din cand in cand mai arunca cate un ochi la viperin si ii zambea dar continua sa lucreze, stia ca ei doi erau mult mai importanti de cat omul de jos doar ca nu-l putea vedea in starea aceea, pur si simplu simtea faptul ca trebuia sa faca ceva. Se ridica de acolo si privi in jur, nesiguranta deja ii se instalase si in maduva oaselor si inima ii batea puternic, viperinul avea dreptate. Oricine putea fi aici si sa vrea sa le faca rau, insa trebuia sa excluda varianta asta. Se intoarse brusc cu privirea catre baiat si dadu usor absenta din umeri zicand:
- Crezi ca atacatorii stau si se uita la om dupa ce-l ranesc? E o posibilitate sa fie o capcana, dar nu apuca sa zica nimic caci auzi pasi in spate. Nu se intoarse dar zise in soapta:
-Sau varianta ta e cea buna?

**Ian Richter** · 25 Oct 2012, 19:40

Jack se ridică şi se întoarse spre omul care tocmai venea cu paşi domoli spre ei. Era puţin mai scund decât Jack, slăbănog, purta un pardesiu ciudat negru şi mergea cu mâinile în buzunare.
- Aţi putea să ne ajutaţi, omul acesta e în pericol, spuse Jack, încruntat.
Dacă până acum nu ştia dacă persoana nou venită era de încredere sau nu, acum era sigur că nu. Bărbatul doar zâmbi şi rămase în continuare pe loc.
Însă omul de pe jos dispăru treptat, din opac făcându-se din ce în ce mai transparent, până când conturul îi dispăru şi se făcu nevăzut. Jack pipăi cu piciorul şi descoperi că nu se făcuse invizibil : pur şi simplu nu mai era nimc acolo si gata !
Atunci, ştiu că se băgaseră într-o capcană cum nu se poate mai simplă şi stupidă.
- Ce vrei ? îl întrebă el pe bărbatul despre care era sigur că era în spatele întregii înşelătorii.

**Calliope A. Dubois** · 25 Oct 2012, 19:49

Ii se puse un nod in gat auzind pasii individului strain despre care nu stia nimic.
Se incrunta si se intoarse imediat cand auzi vocea lui Jack, apoi se intoarse din nou spre barbatul care disparuse de pe jos.
Facu ochii mari si nu ii veni sa creada ca acum cateva secunde era acolo si brusc disparuse.
- C..ce? Murmura ea in soapta, mai mult pentru ea. Era normal sa fi socat de faptul ca vezi pe cineva si apoi brusc dispare, conturul lui facandu-se din ce in ce mai transparent pana se evapora imediat.
Analiza din cap pana in picioare silueta si individul care se opri la cativa metri de ei, era scund, tras la fatza si palid si arata de parca iesise din mormant dupa 100 de ani, adica un mort viu care umbla agale pe aleei. Barbatul incepu sa rada cand Jack il intreba "Ce vrei?" si isi duse un deget la gura ca apoi sa spuna:
- Credeam ca voi, elevii de la Hogwarts sunteti mai inteligenti de atat. Insa m-am inselat amarnic. Si te-as sfatui tinere domn sa nu mai fii asa curios, ia exemplul domnisoarei blonde care tace si asculta. Calliope se incrunta si fusese gata sa zica ceva insa se opri si isi inghiti cuvintele, nu voia sa se afunde mai tare in probleme decat acum.

Edit By Raizen

Puncte
Ochi-De-Soim - 100
Viperini - 100
Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon 1 2 3 4 Next » //  / the lights had turned out

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon
1 2 3 4 Next »
/ the lights had turned out