Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Curtea Interioara

1 2 Next »

/ The Longest Journey

• Curtea interioara i se parea incredibil de pustie pentru acel sezon si pentru acea ora. Abia vedea cate un chip, purtat de picioruse rapide spre usile mari si grele ale Hogwarts-ului. I se parea putin lipsit de inflacarare... Si sincer, oricine avea nevoie de asa ceva cand ti se scufunda piciorul in zapada. Asa cum se intampla acum. Ema isi ridica privirea spre cerul de un cenusiu diafan si urmari o vreme cum ninge. O ninsoare calma, blanda, linistita. Prea multa liniste in jur.
  Incepu sa-si croiasca drum, pasind usor si bucurandu-se de sunetul pe care il facea zapada sub talpile ei. Ii fusese dor de scartaitul ala, desi nu era mare fana a acelui sunet. Se uita inapoi, vazandu-si urmele facute in zapada si zonele mici in care neaua fusese maturata usor de pelerina ei. Zambi si facu pasi mici, luand directii diferite la fiecare cateva secunde. Se simtea ca un copil mic, insa nu mai conta pentru moment. Pur si simplu era bine uneori sa uiti de orice altceva si sa-i dai frau imaginatiei. Se dadu intr-o parte si isi evalua 'desenul'. Ar fi trebuit sa fie o bufnita, desi Ema trebuia sa recunoasca faptul ca arata cam deformat.
  Capul i se ridica, iar privirea i se intoarse in directia noului sunet. Observa silueta din apropiere si se intreba vag de ce nu-si daduse seama ca nu era singura mai devreme. Rosind usor, Soimeanca zambi.
  " Hei, Bo!"
  

Nu era cea mai mare fana a ninsorii si a iernii in general, dar decat sa stea in camera si sa se plictiseasca preferase sa infrunte straturile de omat si iat-o pe Bo afara, imbracata gros caci era sensibila la frig, croindu-si drumul prin imprejurimile orbitor de albe. Se mai uita usor spre cer si inainta ganditoare. Se mai oprea, se mai uita dupa cineva cunoscut - si nu erau multi cei pe care ii stia - apoi o lua din nou din loc. Nu dura mult pana ce o voce cunoscuta o trezi din visarea permanenta in care micuta soimeanca pica de fiecare data.
- Oh, Ema, buna, o saluta ea zambind timid si veni mai aproape de tanara, oprindu-se in dreptul ei. Ce faci? o intreba amabila, inca zambind.

• Ema o privi vioaie, gandindu-se cum putea sa raspunda mai simplu, dar cuprinzator in acelasi timp.
  " Teoretic, doar iau o gura de aer rece. Sincer, e revigorant uneori. Practic... Cred ca ma comport prosteste" raspunse incet, uitandu-se la bufnita inca desenata in zapada.
  I-ar fi placut sa o poata sterge cu o simpla miscare sau sa-si dea seama daca exista vreo vraja care o putea ajuta. Nu insista prea mult asupra unor astfel de idei totusi. Pana la urma, ninsoarea o s-o acopere sau macar ii va da o forma nedeslusita.
  " Dar nu conteaza acum. Eu sunt bine. Cum o duci tu?" intreba delicat, intorcandu-se pentru a o privi pe Bo in ochi.
  Inca se gandea la zilele ce vor urma, facandu-si planuri si intorcandu-le pe toate partile.
  Era destul de frig afara, insa Soimeanca nu se vazu deranjata de temperatura. Doar isi freca usor mainile, incalzindu-si degetele, inainte de a lasa manecile lungi si groase ale pelerinei sa le acopere. Zambi, intorcandu-si atentia spre Soimarita de langa.
  

Bo zambi scurt, sincer, privind-o cu atentie pe tanara.
- Relativ bine, cred ca inca sunt in perioada de acomodare... murmura micuta tanara luand loc jos, langa Ema. Nu stia ce altceva sa zica, nu facuse nimic special in ultima vreme inafara de a pierde vremea. Dar tu, ceva special in ultimul timp? o intreba privind-o atenta. Isi lasa apoi pentru cateva clipe capul pe spate, privind spre cer. In ultima vreme fusese asa aeriana si desprinsa de tot ce se intampla in jur, ceva aproape tipic Bo. Doar cu Ema mai vorbise, cel putin de curand, poate totusi pur si simplu nu era in stare sa socializeze...

• Ema ii zambi. Era destul de relaxata sa afle ca lucrurile mergeau relativ bine.
  " Sa presupun ca lucrurile devin din ce in ce mai usoare, atunci" murmura incet, afisand un zambet larg si amuzat. " Eu? Hmm... Nu cred ca s-a intamplat ceva deosebit prin ultima vreme..."
  Privi meditativ orizontul. Poate ca ala nu fusese cel mai bun raspuns. Pana la urma, existase o mica problema cu un Soimean prins in trup de pisica si fusesera discutii privind metodele de acces in Turn. Insa, exceptand aceste cazuri rezolvate, nu se petrecuse nimic deosebit. Spre uimirea ei, se decise brusc asupra unor detalii total neimportante.
  " Stii cum e acum... Ocupat cu teme ca sa iti organizezi cat mai bine timpul, ultimele griji de iarna si tot felul de nimicuri"
  Isi ridica picioarele, rezemandu-si calcaiele de marginea bancutei, in asa fel incat sa-si poata prinde genunchii cu mainile.
  " Si, te duci acasa in vacanta?" intreba nonsalant.
  Cuvintele nici macar nu isi golira ecourile in mintea ei atunci cand doua pocnituri rasunara peste domenii. Isi ridica din reflex capul, uitandu-se incet inapoi spre Bo.
  

Bo cazu un pic pe ganduri cand ii auzi intrebarea. Katerina plecase de mult, nu mai locuia cu parintii, era casatorita si avea copii si practic o parasise si pe micuta soimeanca...cu totul, fara vreun fel de explicatie. Iar atmosfera in casa aceea gingatica si deprimanta era tot timpul sobra, si-i producea numai repulsie Deborhei.
- Nu ma duc acasa, raman aici. Oriunde e mai bine decat acolo... sopti ea strambandu-si buzele scurt in timp ce-si strangea genunchii la piept. Nu intelesese aproape niciodata de ce parintii ei fusesera asa lipsiti de sentimente.Numai din vina lor plecase sora ei mai mare, numai de vina lor ea era acum singura!

• Ema isi musca buza inferioara, simtindu-se prost pentru ca intrebase. Daca ar fi stiut ca situatia nu era atat de roz, s-ar fi abtinut. Isi pleca capul, privind pierduta o molivita de zapada. Cumva, se simtea datoare sa-i arate lui Bo ca lucrurile de genu' nu reprezentau mereu un impediment. Si asta pentru ca si Ema, la randul sa, avusese probleme in neam. Povestile alea si acea parte a Soimencei erau de mult timp ingropate in adancurile mintii, insa erau mereu prezente, amintindu-i Emei constant, inconstient, unde era locul ei si pentru ce merita sa lupte.
  " Probleme, huh?" intreba incet, fara a se uita la Deborah. " Eu am avut un tradator in familie... Ce poate fi mai dragut?"
  Ultima parte veni pe un ton jos, dar cat se poate de ironic si amarat in acelasi timp. Ura faptul ca trebuia sa se arate recunoscatoare pentru toate povestile sale, deoarece, in lipsa lor, nu ar fi ajuns acolo unde era acum. Si nu ar mai fi fost aceeasi persoana. De asta era sigura. Pentru ca ea era de la natura o timida patetica, mult prea tacuta pentru propria sanatate. Acum, pe de alta parte, stia sa se ridice ca sa-si apere conceptele si orice ii era pretios. Era puternica psihic, insa inca o speria sa observe aceasta latura a ei privind-o in oglinda, din adancul ochilor.
  

- Imi pare rau sa aud asta, murmura ea sincera, muscandu-si buza de jos. Nici in familia ei situatia nu era prea roz, ea ii percepea pe proprii parinti ca pe 2 straini stresaanti. Mda, probleme, sa zicem...m-as simti mai bine la o petrecere in care invitatii sunt icebearguri, ar fi o atmosfera chiar calda fata de cum e acasa... alese ea un mod destul de sarcastic de a pune problema, dar asa era micuta Bo deobicei. Ridica din umeri, la urma urmei nu prea ii pasa cine stie ce de ei. Doar de Katerina ii era dor si stia prea bine ca nu avea s-o vada prea curand...sau poate ca nu avea s-o mai vada niciodata, la cat de ghinionista era se putea intampla si asta, sa nu o mai vada pe singura persoana care o iubise si de care fusese iubita vreodata.

• Ema doar aproba in tacere, lasand nota de sarcasm sa-i patrunda in minte. Brusc, i-ar fi placut ca discutia lor sa nu capete tente de sobrietate. Asa ca se intoarse in pozitia in care statea, astfel incat sa o poata vedea pe Bo.
  " Nu cred ca trebuie sa ne pleostim, nu?" spuse ea, incercand sa sune cat mai vioi posibil. " Pana la urma, sunt prea multe motive de bucurie in fata noastra"
  Zambi, amintindu-si ca ii spusese candva tinerei Soimarite sa-si tina capul sus. Ema descoperi ca i-ar fi placut sa afle mai multe despre Bo. Insa nu prea stia de unde sa inceapa fara ca subiectul sa para total picat din cer. Isi 'stoarse' mintea in cautari, insa nu gasi nimic care sa o multumeasca. Ii scapa un oftat si isi ceru mental scuze pentru ceea ce urma -desi era constienta ca nu ajuta la nimic.
  " Ok... Uite, Bo, noi doua nu ne cunoastem de prea mult timp. Sunt cu siguranta lucruri pe care tu nu le stii despre mine si lucruri pe care eu nu le cunosc despre tine. Dar de ce sa nu incercam sa ne apropiem prin chestii marunte? De exemplu, care e culoarea ta favorita?"
  Isi puse mainile in poala, imediat dupa ce facu un gest larg, semn ca Bo o putea intreba orice.
  

- Culoarea preferata? Niciodata nu m-am gandit la asta, deobicei prefer negru, care e nonculoare...la culori cred ca prefer albastrul...aproximativ toate nuantele, exceptand pe cele tipatoare. Hmmm, randul meu sa intreb...ce-ti place sa faci sau nah, care sunt hobby-urile tale? intreba, incercand sa-si gaseasca o pozitie mai comada.
Multa lume nici nu incerca s-o cunoasca pe Bo, doar...isi faceau pareri gresite din prima despre ea cum ca ar fi o ciudata singuratica care nu merita atentie, dar ei nici ca-i pasa, considerand ca acele persoane nici macar nu-i merita atentia, niciodata nu-si facuse inima neagra din cauza persoanelor invidioase.


ooc: uuhm scuze de intarziere