Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Curtea Interioara

1 2 Next »

/ The Longest Journey

• Zambi pisicher. Albastrul. Parea destul de logic. Iar negrul... In ciuda a celor ce se spuneau, Emei i se parea cea mai eleganta culoare -sau mai bine spus nonculoare- posibila. Orice dadea bine cu putin negru. Rafinat si pentru orice ocazie.
  " Pasiunile mele?" repeta incet, de parca nu ar fi auzit intrebarea.
  Se gandi o clipa, formuland un raspuns care le-ar fi putut cuprinde pe toate. Nu erau multe, e adevarat, desi ii placea sa faca ingrozitor de multe chestii. Insa pasiuni erau doar cateva.
  " Imi place sa cant la pian. Si imi place sa fac profiluri psihologice. Mi se pare pur si simplu fascinant. Mintea umana e atat de complexa si ascunde atat de multe lucruri, incat cred ca-mi va trebui o viata ca sa pot sa descopar macar un sfert din ele. Crede-ma, multi oameni fac lucruri nu pentru ca vor, ci pentru ca asa le dicteaza amintirile"
  Probabil ca ultima parte sunase cat se poate de ciudat, insa Ema incerca sa nu se concentreze. Nu putea sa-si ia cuvintele inapoi. Si chiar daca asta ar fi fost posibil, nu avea momentan o explicatie mai clara.
  " Care este anotimpul tau preferat?"
  

Deborah asculta atenta, insa fara sa faca niciun comentariu. Ei ii placeau la nebunie filmele de genul acesta, cu profile psihologice, in special Criminal Minds dupa care era o mica maniaca si nu putea sa stea fara sa vada un episod per zi, cu toate ca era unul pe care il vazuse atunci cand nu apareau unele noi.
- Inca un lucru la care nu m-am gandit vreodata, nu in mod serios...eu fiind de felul meu o persoana mai nostalgica cred ca prefer toamna, cand parca totul ia o pauza, chiar si natura, si e anotimpul in care o iei de la inceput si poate chiar considera ca o iei de la 0 si poate nu mai faci greselile de dinainte...sau nu stiu, asa vad eu lucrurile. Hmm, care e citatul tau preferat?

• Ema o privi cu un soi de admiratie pe Bo. Era intr-adevar o companiu placuta cu o gandire interesanta. Zambi, gandindu-se la cat de complexe puteau sa fie gandurile din spatele acesteia.
  Cand veni vorba de citat, se trezi intr-un fel in incurcatura. Erau o gramada de citate pe care pur si simplu le adora si le aprecia pentru mesajul din spatele cuvintelor. Incerca sa se gandeasca la cele ce aveau cu adevarat semnificatie pentru ea. De exemplu, invatase pe propria piele ca toate secretele aveau radacini adanci si ca toate secretele deveneau intunecate, deoarece asta era natura lor. Dar trecuse de acea etapa din viata. Secretele inca erau prezente, insa gandurile purtate erau diferite.
  " 'Incearca ceva chiar daca urmeaza sa cazi. Incearca din nou. Cazi din nou. Dar cazi mai bine'" spuse ea dupa cateva secunde de liniste.
  Citatul devenise un fel de regula in viata de zi cu zi. Ema nu era o perfectionista, insa incercasa sa faca lucrurile cum putea mai bine. Gandul ca va avea sansa de a le reface la un nivel superior o ajuta sa continue.
  " Parfumul preferat? Sau mirosul"
  

- Tressele, cred...e singurul pe care il folosesc, raspunde ridicand din umeri. Adevarat, mai primea cate unul cadou si atunci nu facea pretentii si il folosea, dar ea de regula numai acel parfum il cumpara, caci pur si simplu ii placea, chiar daca se obisnuise cu mirosul.
- Daca ai putea da timpul inapoi ce ai schimba? puse ea o intrebare mai complexa, care numai tinea chiar de preferinte, ci de trecut. Se uita pentru o clipa la cerul la fel de albastru ca ochii ei. Ofta aproape insesizabil, apoi reveni cu ochii asupra ei, asteptandu-i raspunsul si sperand ca nu o deranja in vreun fel intrebarea.

• Trebuia sa recunoasca faptul ca intrebarea, oricat de interesanta, ridica cateva probleme. Ema privi pierduta in departare. Daca ar fi fost sa schimbe ceva din trecutul ei... Erau doua mari momente plauzibile.
  Primul era la o distanta de patru ani. Ema incepea pe atunci cursurile din anul IV. Era in Expresul de Hogwarts, nerabdatoare sa ajunga ca un copil ce era. Primise o scrisoare care avea sa-i schimbe viata. Avea sa descopere un sir lung de tradari si avea sa-si omoare nervii pentru ani buni. I-ar fi placut sa nu fi deschis niciodata acea scrisoare. Sa o ignore si sa o arunce. Dar, daca ar fi facut asa, oare ar mai fi avut ocazia de a intalni persoanele extraordinare ce o inconjurau? Presupunea ca nu.
  Al doilea moment era mai recent. Nu avea mai mult de un an. Acesta... Da, pe acesta l-ar fi schimbat fara doar si poate.
  " Pai, as fi mai atenta. Am avut o scapare cu cateva luni in urma. Am facut o greseala ce a lasat semne. As schimba clipa aia"
  Inca avea o dunga rosiatica-alba pe umarul stang.
  " Hai sa spunem doar ca nu sunt usa de Biserica"
  Zambi bland, sperand ca Bo nu avea sa se indeparteze in mod subit. Dar, chiar si asa, Ema inca era in cumpana: sa continue sau sa se opreasca?
  " Tu ai un astfel de moment?"
  

- Probabil ca am mai multe, fiindca obisnuiesc sa fac des greseli si nu sunt in stare sa le repar...cel putin nu fara ajutor. Dar nu as schimba nimic fiindca eu consider ca toate se intampla cu un scop, nu la intamplare, intotdeauna am fost de parere ca oamenii au un anumit destin...si ca oricat ar incerca sa-l schimbe, rezultatul pana la urma va fi acelasi. Deci nu as schimba nimic... zambi ea finut, uitandu-se pentru o clipa la cer. Poate ca avea niste idei preconcepute si ciudate, dar pur si simplu pe unele chiar nu si le putea scoate din cap. Reveni cu irisii sai albastrui asupra Emei, inca zambind, gandindu-se la urmatoarea intrebare. Care e animalul tau preferat? reveni ea cu intrebari in legatura cu preferinte...era mai simplu asa decat sa puna nuami intrebari complicate la care si ei i-ar fi greu sa raspunda.

• Ema asculta raspunsul, incepand sa-l analizeze usor. Nu neaparat ca si constientiza ce face. Ea doar analiza, mai degraba din reflex. Ii puse usor mana pe umar.
  " Toti facem greseli. Si toti avem nevoie de ajutor, macar din cand in cand. Iti marturisesc sincer ca jumatate din lucrurile pe care le stiu le-am invatat facand greseli"
  Ii zambi Soimencei, mentinandu-i privirea. Animalul preferat? Asta era interesant. Patronusul ei era o bufnita, Artemait a ei era o bufnita, iar Emei i se zisese in repetate randuri ca este ca o bufnita. Dar, in mod abstract, nu bufnita era ceea ce ocupa primul loc in topul preferintelor sale. Desi bufnita venea imediat pe doi.
  " Cainele" raspunse simplu. " Sunt mereu loiali si au cele mai bune metode de a-ti inveseli ziua. Sunt ca niste copii, doar ca nu oracaie, au blana si merg in patru labe"
  Ridica din umeri, razand usor. Isi amintea cand o crescuse pe Ariadne. Mica, ghemotita si gri, din varful botului pana in varful cozii. Bine, cu timpul, se dezvoltase un model complicat pe botul ei, combinatie intre blana alba, neagra si gri, insa era acelasi caine, cu aceeasi personalitate.
  " Ai vreun loc pe care il preferi?"