Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon

« Previous 1 2 3 4 Next »

/ The man who knows the truth

OFF: Isa & Kenn.

Ajunsa pe Aleea Diagon, Isabella isi stranse mai bine pelerina in jurul ei. Nu ii placea frigul si nici aerul rece, iar gandul ca vremea se va inrautati o facea sa tremure si mai tare. In ciuda vremii capricioase, vrajitorii umblau de colo-colo, infasurati in pelerine si fulare, singuri sau in grupuri, elevi sau adulti. Viperina privi in jur fara sa-si schimbe expresia indiferenta la toti acei vrajitori. Ea nu era asa, ea prefera sa stea in casa cat mai mult posibil in aceasta perioada si profita acum, cat mai suporta frigul, ca sa mai iasa putin. Arunca o privire la "Trei Maturi" si nu fu deloc luata prin surprindere cand descoperi ca era aproape plin.

Voia sa isi caute cateva carti noi si apoi poate sa stea in Castel, undeva la cald, citind. Inspira aerul rece si simti cum plamanii ei ingheata, apoi expira si un nor de aburi iesi gratios. Clar nu avea sa ramana prea mult afara. Dar pana si asta avea sa se schimbe, avand in vedere ca in fata vitrinei de la "Pete si Caligrafie" statea o silueta supla, nu foarte inalta, dar care mai mult ca sigur purta tocuri si cu parul de un brunet perfect. Isabella o studie indelung de la distanta incercand sa isi dea seama daca nu se insala.

Se hotari ca nu ii pasa daca sarea in spatele unei necunoscute si care avea sa ii dea pumni in cap dupa, sau daca nu gresea si o surprindea pe Kennya. Cand se apropie cativa pasi, astfel incat distanta dintre cela doua fete era destul de mica, Isa nu mai avea dubii.
"- Uhm. Ce necuratiuni ilustrate vrei sa mai cumperi ?" intreba Isabella.

Kennya se trezi destul de bine dispusa in acea zi si incepu sa-si faca ordine intre carti si pergamente. Observa cu stupefactie ca isi uitase manualul de potiuni acasa. Inghiti in sec. Unde ii era capul? Cu siguranta nu la locul lui. Nu se lasa deznadajduita de asta si isi cauta prin cufar pelerina de toamna. O data iesita pe usa simti aerul prafuit si umed al toamnei. Cele cateva raze de soare incercau zadarnic sa penetreze norii cenusi. Vantul se intetea cu fiecare pas al viperinei, iar o data iesita de pe imprejurimile Hogwartsului, Kennya isi stranse pelerina mai bine in jurul ei si isi facu aparitia in Aleea Diagon. Cativa vrajitori mai in varsta tresarira cand fata aparu chiar langa ei. Isi inclina capul in semn de scuze si o lua de-a lungul aleeii catre Caligrafie si Pete.

Se uita curioasa in jur la oamenii pe langa care trecea si la vitrinele magazinelor. Locul parea mai aglomerat decat in zilele senine, iar asta o facu pe viperina sa zambeasca. Isi incalzi mainile si se opri in fata magazinului plin din abundenta cu oameni. Chiar si in aceasta perioada a anului elevii venea sa-ti refaca stocul cu carti. Auzi in spate niste pasi cunoscuti. Un tipar mult prea cunoscut. Ofta si zambi, iar la auzul vocii prietenei ei se intoarse pe calcaie si o lua de ureche sa-i faca morala.
"Te crezi la tine acasa? Sa pleci si sa vi cand vrei? De ce nu ai spus nimic cand ai plecat? Pe langa asta nu ai dat nici un semn de viata. Habar nu ai cat de ingrijorata am fost."

Ofta din nou si zambi consolata. Macar acum stia ca Isabella era inca in viata. O cuprinse intr-o imbratisare stransa si lunga. Cele doua fete se despartira in timp ce zambeau una la alta. Kennya ii facu semn sa intre avand in vedere ca afara era mult prea frig pentru discutii.

"- Au, au, doare ! Speram sa te bucuri ca m-am intors, nu sa ma tragi de urechi si ficati." se smiorcai Isabella cand prietena ei ii dadu in sfarsit drumul. "Dar mi-a fost al naibii de dor de tine si tampeniile noastre !" exclama prinzand-o intr-o alta imbratisare stransa.
Cei din jurul lor nu pareau sa le vada si treceau fiecare in drumul lui, vazandu-si de treburi. Cu toata bucuria din sufletul sau, Isa abia daca mai simtea frigul de afara.
"- Haide inauntru." zise Kennya.

Cele doua intrara la "Pete si Caligrafie", desi Isa nu mai stia ce carte voia sa isi cumpere si pentru ce venise aici. Acum totul se invartea in jurul Kennyei si necuratiunile ei.
"- Acum ca m-ai urecheat si alea alea, imi spui si mie ce vrei sa cumperi ?"
Viperina doar rase si merse sa se uite la rafturile cu manuale pentru cei din anul VII. Intre timp, Isa merse spre alte rafturi si se lasa cuprinsa de cateva romane ce i se pareau foarte interesante, ignorand complet zicala "Nu judeca o carte dupa coperta".

Luand doua carti si studiindu-le ceva timp, se indrepta spre Kennya si ridica din umeri, apoi spuse:
"- Ar trebui sa mergem undeva, ca sa putem vorbi si noi calumea."