Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ the most difficult part of the story

**Kurt F. Malfoy** · 26 Jun 2012, 16:34

OOC: Me & India

BIC :

Intr-un fel era bine,in alt fel era rau. Intotdeauna trebuia sa fie vorba de o veriga slaba,de cineva in plus. La naiba cu cererile lor. De parca nu se putea descurca singur. Nu avea sa cedeze desi el era stalpul,desi el era cel care ii tinea uniti,cel care facea totul mai bine decat bine. Trebuia sa aleaga intre a-i sacrifica pe toti si a se transforma in Iuda. Dar parca el tradase pentru un scop cel putin nobil. Totusi,el era Kurt Malfoy si situatia era mai grava,de proportii mai mult decat biblice.

'' Haide,te-am vazut...'' zise el siluetei ce se contura prin intuneric in fata lui la nici cinci metrii departare. Ridica putin lampa veche si prafuita,observand mai atent chipul pe care il adora mai mult decat toate celelalte pe care le vazuse vreodata. Nu stia de ce venise dar stia pentru ce-l chemase. Raspunsul deja ii tremura pe buze. Avea nevoie doar de-o intrebare.

**Isolde du Maurier** · 27 Jun 2012, 15:00

Pff...cat ura sa vina in vacante la Hogwarts! Oare chiar nu se descurcau si fara ea? India realiza in acel moment ca urma sa renunte la orice post de la Hogwarts, in favoarea unuia in Minister, sau oriunde altundeva unde statea departe de copiii astia rasfatati si...

Tresari cand auzi vocea lui Kurt, si se intoarse zambind spre el, incantata ca reusise sa vina. Isi simtea inima batand mult prea repede, si incerca sa o calmeze, insa nu prea avea cum, asa ca o lasa in pace. Se apropie de el, tematoare si incet ca un copil, si ramase in fata lui, fara sa faca nici o alta miscare.
"Kurt...", sopti ea, cu o urma de zambet pe buze.

**Kurt F. Malfoy** · 27 Jun 2012, 15:25

Se apropie de ea sarutand-o apoi privi in jur,intrebandu-se daca aveau sa fie deranjati de strigoi,pisici si ingrijitori groaznici. Probabil ca da insa deocamdata erau doar ei doi. Continua sa fie atent la usile ce se puteau deschide,la oamenii care puteau aparea. Si era sigur de un lucru: ii era frica. Ii era frica sa nu fie prins acolo,ca India sa nu aibe probleme. De la o vreme era tare paranoic si greu il puteai convinge de ceva anume. Cel mai greu era sa il convingi ca India nu era potrivita pentru el. Dar era imposibil in orice circumstante.

'' Ai putea sa imi spui,te rog,de ce m-ai chemat?''

Avea el vagi banuieli insa prefera sa le tina departe de buze,pentru a nu fi exprimate. Vroia sa o stie in siguranta insa Freyja,micuta lui pasare blonda,probabil ciripise totul in urechiusele albe si fragile ale Indiei. Avea sa poarte o discutie cu ea despre asta daca avea sa se dovedeasca faptul ca avusese dreptate in aceasta privinta. Spera doar ca India stia in ce se baga.

**Isolde du Maurier** · 27 Jun 2012, 15:41

India ii intoarse sarutul emotionata, ca o adolescenta care asteptase asta toata ziua. Se uita sceptica la el, si isi incrucisa bratele la piept, in timp ce cauta o modalitate buna de a formula intrebarea ce nu ii mai dadea pace de atata timp.
"Sunt bine, multumesc de intrebare", raspunse ea, intorcandu-i vorbele in favoarea ei.

Se speriase timp de cateva secunde, dandu-si seama de imensitatea situatiei si de pericolul care o pandea. Daca Kurt nu o va mai iubi? Daca va intalni, din nou, pe cineva mult mai demn ca ea? Aproape ca ii venea sa planga, insa trebuia sa treaca peste asta, asa ca se facu ca isi aranjeaza absenta rochia gothic-victoriana pe care o purta, in timp ce simtea privirile lui nerabdatoare atintite asupra ei.

**Kurt F. Malfoy** · 27 Jun 2012, 15:49

Ridica din sprancene. Uuu,India invatase sa fie rea. Musca,baby,musca! Pacat ca nu il impresiona acea atitudine a ei. Avea sa ramana vesnic briosa mica si dulce care se cuibarea la pieptul lui ca un ursulet panda aflat in crize sentimentale. Amandoua,lucruri foarte dragute. Dar oricat de draguta era India,el tot nu se putea abtine sa nu se gandeasca la motivul pentru care el era acolo. Deja prevedea pe cat posibil ce avea sa ii spuna,cuvant cu cuvant,dupa aceea urmand o serie lunga de linguseli si saruturi,doar pentru a-l indupleca.

'' Se vede ca esti bine si ma bucur ca esti bine. Dar dac-ai fi fost atat de bine nu m-ai fi chemat in miez de noapte.''

Stia ca nu putea fi o intalnire in secret,mistica,magica,cu o usoara tenta erotica,precum in romanele de dragoste. Pentru ca el nu suporta romanele siropoase si fiindca nu se atingea de mica lui India. Era prea tanara si prea inocenta pentru a juca rolul amantei si la urma urmei nici nu avea nevoie de asa ceva. El avea nevoie de o fata,nu o femeie.

'' Iti e frica sa dormi singura?''

**Isolde du Maurier** · 27 Jun 2012, 15:59

Isi dadu obosita ochii peste cap si se apropie de el, inclestandu-si mainile in jurul trupului lui, lasand agitatia din ea sa iasa la iveala. Toate acele momente de dezbateri, de ganduri, si de lupte interioare pentru a tainui totul fura date la o parte, ratiunea fusese inghesuita intr-o parte ascunsa a mintii sale, si prostia ei umana fusese ridicata in slavi. Se indeparta de el, privindu-l cu lacrimi in ochi, in timp ce incerca sa se descarce:
"Daca e adevarat ce se aude, ar trebui in curand sa aleg de ce parte sa fiu in razboiul ce va incepe? Nu imi pasa de asta, sunt destul de desteapta incat sa o aleg pe cea mai potrivita mie, insa nu vreau sa te pierd. Nu vreau sa pleci de langa mine, nu vreau. Nu te las. Orice vei face, nu ma vei putea indeparta. Nu, nu, nu!"

Ultimele cuvinte aproape ca le tipase, si isi sterse violent lacrimile, in timp ce se intoarcea cu spatele si se aseza pe un scaun cu spatar asezat la nimereala.

**Kurt F. Malfoy** · 27 Jun 2012, 19:30

O privi uimit,oarecum terifiat de ceea ce vedea. India a lui devenea isterica la gandul ca il va pierde? Trista,agitata,da,dar pur si simplu...astfel,nu. Spunea astfel fiindca isteric suna urat si nepotrivit. Nu ajunsese la un nivel atat de puternic desi mandria lui de barbat si de unic iubit al ei il facea sa-si fi dorit acest lucru. Pe de alta parte se gandea la imaginea ei,la cum balerina lui frumoasa si rece rabufnise pur si simplu. Trebuia sa ii salveze reputatia,imaginea si onoarea acum. Acele trei lucruri pe care le purta in fata lui. Trebuia sa salveze respectul si impresia pe care si-o facuse despre ea. Trebuia sa treaca cu vederea reactia ei necumpatata,nepotrivita,si - spera el - irepetabila.

'' Dar de ce sa plec cand te vreau langa mine? Acolo,langa umarul mei,strivindu-mi mainile intr-ale tale,sarutandu-ma intr-una. De ce sa fug de langa tine cand numai tu ma mai tii aici? De ce sa mor in lupta cand am jurat sa duc o suta de ani de acum incolo numai in compania ta? Asta imi dovedeste doar ca nu stii de ce sunt in stare pentru dragostea noastra.''

Si chiar nu era constienta de ce putea face pentru ei. Ar fi ucis,ar fi furat,ar fi plans - ceea ce insemna umilinta suprema - si ar fi murit,si-ar fi luat singur viata daca asta i-ar fi oferit multumirea totala,daca asta i-ar fi dat o viata lipsita de griji,de tristeti. Ea era ratiunea lui,era totul. De ce sa renunti la nucleul fiintei tale cand el te inalta spre tot ce inseamna suprem,aproape divin? De ce sa ii dai drumul acum ca ai gasit-o in final? Erau intrebari cu un singur raspuns : nu exista motiv pentru care sa fi facut asta,era imposibil sa o lase sa plece,era imposibil ca el sa plece. Doar moartea avea sa-i mai desparta sau dorinta ei - desi ar fi preferat sa moara decat sa traiasca o viata fara ea.

**Isolde du Maurier** · 27 Jun 2012, 19:44

Il asculta tacuta, doza ei de speranta crescand din ce in ce mai mult. Inghiti in sec, si aproape ca-i venea sa-si dea una pentru cele ce spusese. Insa, daca nu ar fi avut aceasta reactie, nu ar fi aflat niciodata ca se ingrijorase degeaba. Si totusi, simtea ca scazuse in fata lui Kurt prin asta. Isi musca nervoasa buza, ridicandu-se de pe scaun si apropiindu-se de el, ii lua mainile intr-ale ei.
"Imi...imi pare rau", reusi ea sa spuna, balbaindu-se aproape. "Am avut vise urate si...m-am panicat"

Razboiul insemna vieti pierdute. Ea era pregatita sa mearga la unul, dar nu era pregatita sa piarda nimic. Nici viata ei, nici a altcuiva. Nu vroia sa sacrifice nimic pentru nimeni. Insa avea Kurt sa inteleaga cat de mult dorea ea ca el sa ramana aici, sa nu plece?
"Sunt aiurita si proasta", continua, lasand rusinata ochii in pamant.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 27 Jun 2012, 19:52 by Kurt F. Malfoy.)

O ridica de pe scaun,ca pe o papusa de portelan apoi el se aseza in locul ei pentru a o pune apoi pe genunchii sai reci si proeminenti. Putea sa puna pariu ca nu statea foarte bine si tocmai de aceea o ridica mai mult,astfel incat acum India era undeva pe coapsele lui,incalzindu-l. Erau lipiti practic,cu mainile ei tinandu-le pe ale sale,ochi in ochi,suflet contopit in suflet.

'' Oh,mai termina'' spuse el brusc,considerand ca blamarea nu aducea cu sine nimic bun '' Nu ai mai luptat pana acum,inteleg. Si te sperie. Ma sperie si pe mine,crede-ma. Ti-am spus ca iti e frica sa dormi singura. Raman aici la noapte. Si totusi,nu esti proasta si aiurita ci dimpotriva,apreciez faptul ca iti faci griji. E normal sa iti faci griji. Ai fost proasta - si atunci te-as fi condamnat - tocmai daca nu te-ai fi agitat catusi de putin.''

Ii spunea acele cuvinte incet,bland,mangaindu-i crestetul asemeni unui copil. Dar era un copil pe care-l iubea mai mult decat orice si a carui dorinta era de cele mai multe ori porunca. Dar asta in vreme de pace caci acum se schimbasera multe. Isi amintea de cuvintele tatalui sau si anume '' sunt vremuri disperate,baiete,si avem nevoie de masuri disperate''. Prin asta intelegea si sa fuga,dar alaturi de ea. Sa fuga acolo,printre ei,si sa invinga,avand-o pe ea alaturi. Doar asa putea vedea viitorul.

**Isolde du Maurier** · 28 Jun 2012, 10:10

Ofta, incercand sa-si spuna siesi ca avea dreptate. Nu mai luptase pana atunci, era adevarat, insa nu se temea de asta. Totusi, inca nu vroia sa se alature de nici o parte in razboiul acesta, fiindca habar nu avea unde anume trebuia, si in care avea de castigat. Se uita la Kurt, insa isi muta repede privirea. Nu l-ar fi tradat niciodata, si nici nu avea de ce. Ramasese singura in lume, in afara de el, care era langa ea si o ajuta. Si totusi, nu vroia sa-si faca sperante desarte in legatura cu legatura lor, asa cum i se intamplase data trecuta.
"Dar tu, de ce angajezi in acest razboi? Ce ai de castigat?"

Pusese cele doua intrebari dupa multe momente de framantare si gandire. Ea nu ar fi avut nimic de castigat, in afara de multe cicatrici si o popularitate putin mai crescuta. Sau, cel putin, asta credea ea.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare 1 2 3 4 5 … 7 Next » //  / the most difficult part of the story

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ the most difficult part of the story