Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ the night is dark and full of terrors

**Guillaume J. Devereux** · 02 Jul 2012, 17:14

Incerca sa-si ascunda zambetul de satisfactie care i se intiparise pe fata cand Veronique se intoarse spre el, incercand sa-l faca sa para ca un natarau. Nu, nu avea sa permita asta, nu in fata acestui Malfoy increzut. Se apropie de vrajitoare, privind-o fix in ochii ei de smarald, si isi drese vocea.
"Draga mea, ti-am mai spus ca stiu mai multe despre razboi decat tine. Crezi ca eu nu stiu ca oamenii ar renunta la primul foc?"

Incepu sa rada, rezemandu-se din nou de spatarul invelit in catifea rosie, atintindu-si privirile spre tavan. Fresca care era afisata era nemaipomenit de frumoasa, din perioada Renascentista, si barbatul mai ca vroia sa ramana vesnic acolo, sub ea, contemplandu-i maretia. Dar, din pacate, timpul artei se scursese, si trebuia sa se intoarca la treburile de razboi. Isi dadu seama ca Dupont avea nevoie de un raspuns si ii zambi.
"Acesti oameni nu vor bani. Oh, nu, si stii de ce? Pentru ca toti, dar absolut toti, chiar si familiile lor sunt datoare clanului meu. Noi am facut un pact cu ei. Ni se supun, iar noi le uitam datoriile. Nu o fac, ii ucidem, si pe ei, si pe familia lor. Asa ca nu iti face griji, iubita mea Veronique. Nu mai tii minte, o viata in minus nu e niciodata daunatoare. Ei bine, pentru noi, pentru ei, insa..."

Isi aminti fetele lor umile cand ii vazuse ultima data, si juramantul greu care ii apasau, pe care erau nevoiti sa-l duca in spate.

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 02 Jul 2012, 17:46 by Kurt F. Malfoy.)

Il privi putin sceptic,ridicand putin din sprancenele lui negre,groase si arcuite. Oh,vorbe mari pentru un mucos. Il privi cu scarba apoi considera necesar sa ramana calm si sa isi exprime parerea. Veronique isi putea pierde autoritatea daca acest copil mai statea mult prin preajma. Vorbea plin de sine,de parca ar fi fost superior tuturor. Chiar si ei. Asta il nemultumea. Nimeni nu era superior lui Veronique Dupont,nimeni!

'' O viata in minus este mereu daunatoare,Devereux. De ce? Fiindca acea viata,omul care a trait-o,ar fi putut sa fie aliatul tau si o vorba subtila l-ar schimba din inamic,in cel mai bun prieten. Pacat ca tu l-ai ucide inainte.''

Zambi scurt,in coltul gurii,dandu-i de inteles ca el stia cele mai multe lucruri despre razboi,fiindca luptase intr-unul in adolescenta. Si fiindca era un strateg bun si cunostea omul,stia daca era facut din aluat sau din roca,daca putea fi modelat sau numai distrus. Julien era unul intre - putea fi modelat de cineva...cu o personalitate de piatra. Pacat ca Veronique nu il mirosise de la inceput,caci vroia puterea,vroia maretia. Si probabil ar fi fost in stare sa tradeze pentru asta. Realizase acest lucru de cand il vazuse. Oricum,era parerea lui si nu si-ar fi dorit - spre binele tuturor,dar mai ales al frantuzului - sa aibe dreptate in aceasta privinta.

'' Ramane ca Veronique sa aleaga ce face..''

**Veronique A. Dupont** · (This post was last modified: 02 Jul 2012, 19:03 by Veronique A. Dupont.)

Isi sprijini trupul de spatarul scaunului, tinand strans bratele acestuia si isi inchise ochii. Kurt avusese dreptate, ea trebuia sa ia decizia finala. Acest lucru ii placea pentru ca ii amintea ca are controlul total asupra intregii operatiuni, dar in acelasi timp o nelinistea gandul ca ar fi putut lua o decizie gresita. Guillaume nu avea pe deplin dreptate. Vietiile oamenilor erau cu adevarat importante, iar ei nu-i placea sa se gandeasca ca si-ar punea in pericol sustinatorii, cei ce erau in stare sa faca orice pentru a o ajuta sa-si cladeasca imperiul utopic.

'Dragul meu, chiar daca stii mai multe despre razboi decat stiu eu' incepu ea pe un ton batjocoritor. O deranjazase faptul ca ii vorbise precum unui copil ce nu avea habar de nimic. Stia mai multe decat el pentru ca trecuse prin incercari ce o schimbasera complet si nu avea de gand sa se lase umilita de un pusti care nu gustase niciodata cu adevarat aroma amaruie a tragediei. '...trebuie sa intelegi ca in postura in care ma aflu n-ar fi tocmai inteligent sa incep sa-i omori pe toti ce-mi stau impotriva. Pentru inceput trebuie sa-i atragem de partea noastra cu promisiuni, abia mai tarziu ii vom forta sa ni se alature. Am nevoie insa sa stiu ca am macar cativa oameni de partea mea care ar fi in stare sa treaca si prin foc pentru a indeplini cauza noastra' continua vrajitoarea. 'Stiu ca esti de parere ca oamenii se tem de moarte mai tare decat orice, dar nu este asa. Sunt vrajitori care si-ar lua viata singuri doar pentru a nu fi nevoiti sa infrunte mania unui tiran.'

Il privi de aceasta data pe Kurt si isi puse ambele maini pe masa, desfacandu-si palmele si asteptand ca vrajitorii sa i le ia intr-ale lor. Acel gest putea fi vazut ca unul ce denota afectiune, dar nu era chiar asa. Cel putin nu integral. Veronique stia cat de nesigur se simtea Kurt cand trebuia sa intre in contact fizic cu o alta persoana si voia neaparat sa se foloseasca de acel mic detaliu. Prin acel gest ii cerea vrajitorului sa-i demonstreze ca ii este loial. Lui Jules nu-i cerea sa-i demonstreze nimic pentru ca stia ca el nu ar fi ezitat sa-si treaca degetele printre ale sale, dar incerca sa nu-l faca sa se simta discriminat. Avea nevoie de amandoi la fel de mult.
'Nu vreau sa ranesc pe nimeni' sopti, zambind dulceag, 'deocamdata.'

**Guillaume J. Devereux** · 02 Jul 2012, 18:55

Guillaume se uita buimac la Veronique, dupa care incepu ii stranse mana intr-a lui, privind-o pentru prima oara cu devotament. Ii parea bine ca avea incredere in el, insa se inselase complet, si nu avea ca asta sa-i stea ca piedica. Ii privi parul lung, impletit, si isi drese glasul, ignorand prezenta barbatului, care se uita batjocoritor la el.
"Te inseli, scumpa Veronique. Nu am de gand sa ucid pe nimeni. De fapt, amandoi v-ati inselat in privinta mea. Nu am sa ucid nici un inamic, ei sunt pionii cheie in tot acest razboi", spuse el, din ce in ce mai inflacarat.

Ii era putin cam greu sa creada ca ei, in tot acest timp, intelesesera ca acele "vieti in minus care nu sunt daunatoare" se refereau la dusmani. Nu, nici pe departe. Vorbise numai si numai despre armata lui. Daca oamenii sai aveau de gand sa-l abandoneze, atunci vietile lor si ale familiilor lor aveau sa dispara.
"Bine, am sa-i fac pe oameni sa te iubeasca si sa creada in tine. Sa te respecte ca pe o regina, asa cum meriti. Si am sa-i rasplatesc pentru efortul depus. Banii le sunt cu adevarat necesari in aceasta clipa, si asa vom castiga teren in fata lor"

Se intoarse spre Malfoy, incercand sa repare inexistentele neintelegeri dintre ei.
"Domnule Malfoy, nu ne-am intepat cu nimic unul pe altul, si macar de dragul lui Veronique, prefa-te ca ma agreezi."

**Kurt F. Malfoy** · (This post was last modified: 03 Jul 2012, 14:49 by Kurt F. Malfoy.)

Mainile ii tremurau iar in clipa in care o atinse pe Veronique,inghiti in sec,nu fiindca i-ar fi fost scarba ci fiindca atingerea insemna sa simti o fiinta vie de langa,sa simti viata curgand prin ea o data cu sangele fierbinte ce-i scalda venele. Emotia era prea coplesitoare,el fiind defapt un sac plin de sentimente,ganduri si demoni interiori ce se plimba pe doua picioare lungi si puternice dar care la cel mai mic obstacol le-ar fi facut sa se impleticeasca iar el si toata incarcatura lui emotionala,ar fi cazut si s-ar fi zdrobit,ramanand rece,un mort viu.

'' Cred ca de mine nu mai trebuie sa te indoiesti,draga mea.'' spuse el cu blandete si emotie in glas

Isi simtea inima batandu-i in piept,mai puternic ca niciodata si isi smulse brusc mana din stransoarea ei,cerandu-si scuze din priviri. Nici cu India,femeia pe care o alesese drept tovarasa de viata,nu putea stabili un contact fizic indelungat. Pentru el era mai important cuvantul,sentimentul si ideea decat partea fizica sau materiala. Pentru el o cauza insemna mai mult decat toata bogatia din lume. Si tocmai de aceea i se alaturase ei. O adora pur si simplu si asta se putea citi foarte usor din gesturile lui si din atitudinea pe care o avea fata de ea,asa ca de ce mai avea nevoie de dovezi atunci cand venea vorba de el? Se indoia de loialitatea sa? Da? Atunci avea sa o faca sa se simta din nou sigura pe el,caci in realitate,tot ce facea era pentru ea.

'' Si nu e nimic,domnule Devereux. As dori sa dam uitarii atitudinea mea. Ma comport astfel cu oamenii pe care nu-i cunosc. Va asigur ca o sa incerc sa ma gandesc de doua ori inainte de a judeca o persoana.'' spuse el umil desi in mintea lui aparu o imagine placuta - el decapitandu-l pe frantuz sau punandu-l pe roata sau orice alt instrument de tortura care avea sa-l faca sa urle si sa ii astampere putin dorinta de a il vedea suferind,mort sau si mai bine,distrus

**Veronique A. Dupont** · 02 Jul 2012, 21:51

'Nu, nu trebuie' spuse, retrangandu-si mainile si asezandu-le in poala. Nu o deranjase cand Kurt isi smulse mana dintr-a sa si continua sa zambeasca de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Avea sa-l mai supuna la diferite teste, dar asta nu insemna ca nu avea incredere in el, nici pe departe. Increderea era un lucru care se castiga greu si se pierdea intr-o fractiune de secunda, iar ea trebuia sa se asigure ca nu le oferea nicio sansa aliatilor sai sa o tradeze. Refuza sub orice chip sa-si piarda increderea in ei.

'Cum am mai spus, banii nu sunt o problema insa dragostea nu este un lucru ieftin. Fa-ti oamenii sa te iubeasca si ma vor iubi si pe mine' i se adresa lui Jules, dar continua sa-l priveasca pe Kurt. Era ceva ciudat in legatura cu el. Avea un zid ce-l inconjura de care ea nu putea trece orice ar fi facut.
Era mai mult ca sigura de loialitatea lui Guillaume pentru ca el isi dorea ceva. Voia glorie, voia respect si voia sa se joace de-a soldatul. Kurt insa nu-i spusese niciodata de ce-si dorea acest razboi.

'Domnul Devereux are dreptate. Incercati sa nu va mai luati peste picior...de dragul meu' sopti ultima parte si isi inchise lenes pleoapele.

**Guillaume J. Devereux** · 04 Jul 2012, 18:28

Ii zambi multumit lui Malfoy, si se aseza mai confortabil pe scaunul captusit cu catifea rosie, incepand sa bata domol darabana pe masa. O privi gales pe Veronique, apoi isi muta privirea pe fresca de pe tavan, continuand s-o priveasca lung si fascinant. Intr-un final, amintindu-si unde se afla, reveni cu picioarele pe pamant, fixandu-l cu privirea pe Malfoy.
"Acum...cati oameni aveti, domnule Malfoy? As putea sa vi-i las in conducere, insa daca vrem ca acest razboi sa fie in favoarea noastra, trebuie sa avem o armata organizata. Stiu ca tineti la mandrie, si va este greu, insa vreau ca toti oamenii sa ma asculte, iar planurile mele nu prea au ocazia sa dea gres."

Stia ca asta era partea dificila, intrucat un Malfoy era mult prea tantos si arogant pentru a primi ordine de la un reprezentant al unei familii la fel sau mult mai puternice ca ei. Isi inchise pleoapele pentru cateva secunde, insa renunta sa mai devina neatent. Asta nu era in favoarea lui. Se uita la Shadow, lupul lui, care ocupase scaunul de langa el, si isi pusese somnoros capul pe labele ce se odihneau pe masa. Incepu sa-i mangaie blana matasoasa, in timp ce creatura isi atintise ochii de onix pe Malfoy, fiind pregatit, in ciuda somnolentei, sa atace la primul semn ca lucrurile nu mergeau bine.

**Kurt F. Malfoy** · 06 Jul 2012, 07:55

Ah,la naiba,stiuse de la inceput ca ar fi trebuit sa o refuze pe Veronique. Se ridica deci brusc in picioare,pana atunci doar stand jos,fiind un spectator sau spunand idei vagi,dar sincere. Privi lupul,isi aminti ca avea si el unul dar care din nefericire nu era prezent. Se apropie incet de Veronique,cu bagheta pregatita insa se opri la timp. Nu merita nici macar sa isi foloseasca armele impotriva ei. Nu merita nimic. Lasa un comandant,lasa un barbat sa se ocupe de treburile ei cand ea ar fi trebuit sa se ocupe de tot,sa le arate ca poate avea grija de tot,singura? Incepea sa il dezamageasca. Si detesta sa fie dezamagit.

'' Oficial am opt oameni - toti sunt femei. In mod neoficial aproximativ cateva sute. Nu prea vor sa se declare Intunecati. Eu sunt singurul om care-i poate convinge sa faca ceva,totusi. Eu sunt singurul om care-i poate stapani. Sunt foarte dificili.''

Intr-adevar,Lexie,Ivy si restul erau doar partea pozitiva a Sfintilor Mortali,restul erau criminali in serie,hoti si chiar persoane care printr-o minune au reusit sa scape din Azkaban. Minunea era defapt el care trase cateva sfori pe la minister,in special la Vrajustitie si uneori ajungand pana si la Ministru care il sustinea intru-totul si care se incredea in el trup si suflet.

'' O sa ii las totusi in grija dumneavoastra. Desigur,vor exista probleme,cu ei mereu exista probleme,deci nu va sfiiti sa ma intrebati care este cea mai buna metoda de educare,daca se va ajunge la asa ceva.''

Nu degeaba in timpul intrunirilor,adeptii sai il numeau 'tata'. Ii considera familia lui,copiii lui si toti trebuiau educati daca pareau sa devina niste odrasle obraznice. El nu vroia sa renege pe nimeni,doar sa salveze,sa schimbe pe aceia care ar fi incercat sa renunte la cuib. O data devenit al lui nu mai aveai cale de scapare,decat mort. Si din pacate,fusese nevoit de multe ori sa ia viata propriilor sai 'copii'.

**Veronique A. Dupont** · 06 Jul 2012, 15:01

Veronique isi sprijini capul de spatarul scaunului, relaxandu-si intregul corp. Pleoapele ii erau inchise dar il simti pe Kurt venind mai aproape de ea. Nu facu nimic insa. Stia ca el nu i-ar fi facut rau si, chiar daca ar fi incercat, era o vrajitoarea mult prea experimentata pentru a-i fi teama.
Cand isi deschise ochii privi tinta catre lupul lui Jules. Animanul isi intoarse la randul sau privirea spre ea si isi sprijini botul pe masa. Femeia rase scurt, continuand sa priveasca ochii negri ai lupului si se apleca peste masa in asa fel incat sa-i poata mangaia crestetul capului.
Se intelegea inexplicabil de bine cu animalele si toate pareau sa se calmeze cand isi intalneau privirea cu a ei. Era un talent pe care-l avea de cand era mica, dar pe care nu-l intelegea nimeni. Oamenii o priveau ciudat cand o vedeau in compania celor mai fioroase bestii. Insa ei nu-i pasa pentru ca orice fiara devenea docila si ascultatoare in prezenta vrajitoarei.

'Nu cred ca vom avea nevoie de astfel de masuri' li se adresa barbatilor continuand sa mangaie lupul. 'Deocamdata cele doua armate vor fi separate. Nu vreau ca vreuna dintre parti sa o infulenteze pe cealalta' continua sa explice si isi intoarse privirea catre Kurt. Nu avea deloc incredere in armata lui, mai ales ca era constituita in mare parte din femei. Ii era greu sa se increada in femei pentru ca stia din propria-i experienta cat de parsive si de manipulante puteau fi acestea.

'Acesti oameni trebuie sa stie cat mai putine informatii despre miscarea noastra. Nu sunt cu nimic mai mult decat niste unelte, iar din acest motiv trebuie sa stie ce trebuie sa faca, dar nu si de ce.' concluziona ea, ridicandu-se de pe scaun si ducandu-se de data aceasta in spatele comandantului sau. Isi puse ambele mainie pe umerii barbatului si incepu sa-i maseze usor fara a exercita prea mult presiune asupra lor. 'Nu crezi ca asa-i cel mai bine?' intreba ea, incepand sa-i mangaie gatul barbatului.

**Guillaume J. Devereux** · 06 Jul 2012, 22:01

Guillaume il privi rece pe Malfoy timp de cateva secunde. Nu-i placea faptul ca il subaprecia in asa hal. Stia ca motivul pentur care nu vroia sa-i dea acele 8 femei in conducere era pentru ca avea un orgoliu al naibii de mare. Zambi, un zambet nu superior, ci stapan pe sine, si incepu sa mangaie din nou blana lupului.

"Nu vreau armata ta, vreau doar sa imi asculti ordinele. Nu am sa te pun sa faci nimic, doar ca am nevoie sa va organizez. O sa fii un comandant al propriei armate, dar trebuie sa asculti de mine", replica el, fixandu-l pe barbat cu privirea.

O urmari pe Veronique cum se apropie de el, si ii simti degetele sale osoase atingandu-i corpul. Masajul ei il relaxa, calmandu-l, si isi muta mana care mangaia lupul pe a ei, strangand-o incet, in semn de recunostinta.

"Ba da, e mai bine. Daca ei nu vor sa-si dea pe fata adevarata personalitate, mai bine sa nu-i lasam sa-i intalneasca pe ceilalti. Si, domnule Malfoy, nu am nimic impotriva daca va conduceti propria armata. Singura mea conditie e sa-mi ascultati ordinele. "]

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric 1 2 3 4 Next » //  / the night is dark and full of terrors

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ the night is dark and full of terrors