Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Baia Plangacioasei Myrtle
1 2 3 Next »
/ the nobodies

**Ophelia Wilde** · 03 Feb 2012, 13:47

OOC: Me & Bell
BIC:

Noaptea trecuta fusese un adevarat cosmar avand in vedere ca ea,vanatorul,devenise vanat. Unul din profesorii de la Hogwarts o gasira in padurea interzisa si aproape ca o ucise. Era palida,cu cearcane uriase in jurul ochilor. O stare neplacuta ii invadase intreg corpul. Nimeni nu stia ca ea era defapt varcolacul asa ca se strecura in incinta scolii,avand grija sa nu fie observata. Isi croi drum pana in baia lui Myrtle. Uneori fantoma era singura care o putea intelege. Erau doua ciudate care isi plangeau de mila. Tipetele fantomei nu o mai suparau deloc,se obisnuise. In fiecare zi,cat fusese la Hogwarts,venise acolo si aproape ca devenisera cele mai bune prietene.

Privi in jur. Nu se schimbase nimic. I se parea ciudat acest lucru. Nimeni nu intra acolo,totusi – sau cei care intrau erau putini. Nu avea cum sa se schimbe ceva dat fiind faptul ca aproape nimeni nu trecea pe acolo si deci,nu ii interesau prea multi. Myrtle fusese intotdeauna o persaoan dificila dar se regasea oarecum in povestea ei. Stia cum e sa fii vazuta diferit pentru ceea ce esti. Uneori ii era mila de ea,alteori o considera normala,uitand ca e doar o fantoma. Cert era ca avea nevoie de compania ei,de cele mai multe ori. ''Myrtie?''

**Bell Evans** · 03 Feb 2012, 16:18

Simtea raceala gresiei trecand prin materialul subtire al robei si al blugilor, dar nu mai constientiza asta; lacrimile mari, fierbinti, se desprindeau de sub pleoapele inchise si strabateau obrajii palizi, albiti de noptile nedormite. Ajunsese ca un cadavru umblator, constienta fiind de urmarile pe care le avusese moartea parintilor sai. Dar poate pentru a mia oara, nu ii mai pasa; renuntase la atat de multe lucruri si pierduse si mai multe incat se obisnuise intr-un sfarsit cu ideea ca nu merita sa te gandesti la cineva care nu facea acelasi lucru in ceea ce te privea. Voia doar sa-si gaseasca linistea, eliberarea sufleteasca ce avea sa o scuteasca de atat de multa suferinta.

Mergea pe un drum orb, care nu ducea nicaieri; nu mai avea niciun vis, nicio speranta care sa zaca in acel ocean de durere care ii cuprindea zi de zi fiinta. Ii chinuia noptile, ii ineca fiecare zambet vag si asternea pe chipul ei o umbra transparenta de chin si somnolenta. Ar fi vrut sa dea timpul inapoi si sa reia totul, sa pretuiasca mai mult unele lucruri si sa nu dea atat de multa importanta altora. Dar nu mai avea alta solutie decat sa-si accepte trecutul, sa infrunte prezentul si sa incerce sa priveasca spre viitor. Lucru care i se parea imposibil in momentul de fata.

Auzi insa usa deschizandu-si si inchizandu-se, cu un mic zgomot infundat; isi ridica privirile cand vocea unei tinere revertebra prin peretii baii imense. Isi sterse urmele umede de pe obraji si se ridica, putin dezorientata. Probabil arata ciudat, dar isi scutura roba de praful fin si inainta, cu pasi marunti, spre locul unde statea necunoscuta.

"-Buna" sopti Bells, cu un glas bland si scazut.

**Ophelia Wilde** · 03 Feb 2012, 17:04

Daria se intoarse brusc,incercand sa para cat mai calma. Ii era frica de acea tanara fata dinaintea ei. Ii era frica de ea,de parerea ei,de tot ceea ce insemna contact vizual,de o discutie. Ii era frica de cei din jur si de felul in care aveau sa o perceapa tocmai pentru ca pentru ea insasi nu insemna nimic.Se blama prea mult. Vorbea cu Myrtle pentru ca de obicei si ea se simtea la fel de rau. Cum spuneau unii misery loves company. Observand-o pe fata din fata ei realiza ca nici ea nu era foarte bine. Era la fel sau mai bine zis,cu mult mai distrusa decat ea. Daria nu avusese niciodata dragostea de sine,respectul de sine sau putina fericire dar fetita aceasta parea ca pierduse tot ce avea mai scump pe acea lume. Era ingrozitor.

'' Nu e buna. Nimeni nu vine in Baia lui Myrtle fiindca se simte bine. Toti venim aici pentru a spune ca Myrtle e norocoasa fiindca e moarta sau ca noi,fiind vii,suntem de mii de ori mai fericiti si mai norocosi decat ea. In realitate,prima varianta e cea mai buna.''

Femeia-lup era foarte directa si ura lucrurile formale,lucrurile care luate pas cu pas. Ea mergea direct,nu era omul cu care sa o iei pe diverse drumuri,pe ici,pe dincolo. Spunea verde in fata ce avea de spus. Prezentarile erau de prisos,cel putin in cazul ei. O cunostea prea bine pe tanara. O vazuse in Sala Amurilor iar el ii povestea despre ea zilnic si despre cat de speciala este. '' Deci,e adevarat. Bell Evans este deprimata. La fel si Myrtle pare-se. Lipseste,deocamdata.

**Bell Evans** · (This post was last modified: 03 Feb 2012, 18:11 by Bell Evans.)

Se incrunta usor, privind-o derutata; ii stia numele, lucru ce o facu sa devina agitata. Dupa incidentul cu parintii, fiinta ei se transformase in una paranoica, tematoare si vulnerabila in fata tuturor. Mergea pe marginea unei prapastii si se temea de fiecare data ca avea sa cada si sa aiba parte de o moarte dureroasa; si totusi, nu parea chiar un om rau. Desi ea ca persoana avea acel prost obicei de a considera pe toata lumea buna si nevinovata. Ar fi trebuit sa nu se bazeze pe aparente, chiar daca acestea erau pozitive in unele situatii.

Se transformase in cea mai nesigura fiinta posibila. Oricine era mai bun ca ea din punctul sau de vedere, oricine merita mai mult si obtinea mai mult; mereu isi reprosa o multime de lucruri, desi avea reusite deosebite. Nu era mandra de sine, nu avea acel sentiment de implinire proprie sau macar o satisfactie. Devenise doar o umbra a lui Bell din trecut - desi nici atunci nu era tocmai persoana cu cea mai mare incredere in propriile forte. Niciodata nu reusise sa exceleze la acest capitol; doar ca acum era si mai rau - de un milion de ori mai rau.

Clatina usor din cap, cuprinsa din nou de acele ameteli ciudate. Se sprijini de una din chiuvete si incerca sa-si puna in ordine in ganduri. Nu voia ca ceilalti sa o compatimeasca; voia doar sa fie tratata ca atare, ca o persoana normala - desi suferinta o transformase intr-una anormala. Trebuia sa ascunda asta.

"-Daria Bennet" remarca Bell, in cele din urma. "Nu ne-am mai vazut de mult" sfarsi ea, pe acelasi ton scazut.

**Ophelia Wilde** · (This post was last modified: 03 Feb 2012, 19:03 by Ophelia Wilde.)

O privi putin speriata. Deci da,o recunostea.Si-ar fi dorit sa nu o faca. Jocul ar fi fost mai distractiv astfel.Simti brusc o senzatie de frig. Myrtle isi facu aparitia trecand prin ea la propriu. Le saluta pe cele doua,privind-o nedumerita apoi pe Daria. Nu stia de ce insa parea schimbata,din punctul de vedere al fantomei. Uitase probabil ca nu se mai vazusera de ceva timp iar Daria schimba ceva la fizicul ei in fiecare saptamana,daca nu zi. Se intoarse incet inspre Bell,sprijinindu-se de unul din pereti.

'' Atunci aratai de mii de ori mai bine ca acum. Aranjeaza-ti uniforma,Bell. Am fost eu Viperin dar asta e totusi Hogwarts. Fii mandra de Casa ta. Hai,spala-te pe fata. Vreau sa te vad cu zambetul pe buze.

Un zambet fals dar care i-ar fi facut pe cei din jur sa o vada ca pe o femeie puternica. Bell isi pierduse dragostea si respectul de sine. Si ea si le pierduse,dar spre deosebire de Bell,ea nici nu le-a prea avut. Fusese o fetita increzatoare pana cand atacase primul om. Apoi,dupa o discutie cu Remus Lupin,se simtise si mai ciudat. Nu putea sa uite cuvintele lui,felul in care ii explicase ceea ce era. Felul in care ii vorbise despre potiunea creata de Snape si cum il ajuta. Banuise ca fusese un om-lup,dar nu banuise ca si el aflase de natura ei ...animala. Zambi scurt,apoi o privi pe Bell,din nou. Ea era acum copilul care cauta un leac,un sfat,un om exact ca ea,care s-o inteleaga.

'' Nu vei spune nimanui ca o femeie-lup a patruns inauntru,nu?''

**Bell Evans** · 03 Feb 2012, 19:13

"-Bineinteles ca nu" raspunse ea, incet.

Era constienta ca Daria avea ceva special inca din prima clipa in care privirile lor se intalnisera; iar apoi, disparitiile repetate, schimbarea aspectului ei fizic. Toate se legau intr-un mod destul de dubios pentru un necunoscator, dar nu si pentru ea. O vazuse de atat de multe ori iesind din Padurea Interzisa incat in cele din urma renuntase la a se mai gandi daca era bine ca mergea tocmai acolo; probabil era cel mai sigur loc, atat pentru ea, cat si pentru ceilalti.

"-Si am fost intotdeauna mandra de casa mea" continua tanara, cateva clipe mai tarziu.

Totusi, nu putea nega ca avea momente in care se indoia de apartenenta ei la Cercetasi; Jobenul ezitase cand o sortase, dorind sa o trimita la Ochi-de-Soim. Avusese lungi clipe in care regretase propria decizie, atunci cand il rugase sa o sorteze la Cercetasi. Nu se simtea ca o adevarata cercetasa, nu avea curajul acela specific casei. In schimb, loialitatea si celelalte calitati se regaseau in caracterul ei. Si totusi, fusese sefa de casa pentru Cercetasi, fusese o membra aleasa, dar asta nu ii infirmara remuscarile si regretele. Poate chiar s-ar fi potrivit mai bine la Ochi-de-Soim.

Isi ridica privirile, observand-o pe Myrtle; zambi slab, facandu-i cu mana. Un gest patetic daca ar fi stat sa se gandeasca mai bine, dar incerca de fiecare data sa ramana la fel de apropiata de ea. Chiar daca nu reprezenta mai mult decat o silueta translucida, pentru ea devenise o colega de suferinta in ultimele luni. Ii placea sa vina acolo, ii placea sa o auda vorbind singura si realizand in cele din urma ca era si ea acolo.

**Ophelia Wilde** · 04 Feb 2012, 14:22

Ii multumi scurt. De multe ori fusese vanata,nu numai seara trecuta. Inca de cand se aflase ce era cu adevarat,oamenii o privisera putin ciudat si o amenintasera cu moartea. O data aproape ca o si nimicisera dar cineva o salvase - o persoana care acum ii era stapan si pentru care ar fi facut orice. Faptul ca Bell ascundea prezenta ei in castel era aproape egal cu interventia salvatoare din acea seara. Nu ii putea multumi indeajuns. Numele ei era egal cu transformarile anormale si urletele in noapte,la lumina puternica a lunii. Oamenii s-ar fi speriat si vanatoarea ar fi inceput din nou. Nu credea ca de data asta ar mai fi supravietuit.
-Oh,Myrtle,pe unde naiba ai umblat? Imi facusem griji. Stii ca exista si vraji speciale,pentru nimicirea fantomelor,nu?
- De atata timp stau aici! - raspunse stafia. Nu crezi ca m-am plictisit? Vroiam sa explorez castelul. Am fost in sala unde se predau Farmecele. I-am facut o farsa Isabellei.
Femeia-lup ofta scurt. Se oprise de mult timp din a se mai gandi cum sa o faca pe Myrtie sa devina putin mai matura,putin mai responsabila. Stia ca era imposibil.Ea era fantoma copil,nu aveai cum sa schimbi pe cineva care era copil de zeci de ani.
-De ce nu ma mira,oare? - sopti Daria catre Bell

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Baia Plangacioasei Myrtle 1 2 3 Next » //  / the nobodies

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Baia Plangacioasei Myrtle
1 2 3 Next »
/ the nobodies