Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ the reunion

**Lexie Stryder** · 10 Nov 2012, 14:55

OOC : Me and Kurt

BIC :

Lexie încercă să îşi ţină în frâu toate sentimentele care o podidiseră în momentul în care văzuse numele de pe spatele plicului îngălbenit. Dormitorul ei răvăşit din Pivniţă era acum culcuşul unei bufniţe arămii, cu pene lungi şi frumoase, bine îngrijite.
Lexie nu mai putu să îşi încape în piele de fericire când auzi că s-a întors Kurt. Brusc, nu mai era singură.

Avea pe cineva cu care să vorbească deschis, căruia să îi împărtăşească trădarea lui Ivy, schimbarea identităţii sale şi tot ceea ce urmase după.
Viperina inspiră adânc aer în piept, apoi îl dădu afară. Trebua să plece. Era timpul.
Se simţea destul de emoţionată. Nu ştia cu ce fel de om avea să se întâlnească. Nu ştia dacă avea să îl întâlnească pe acelaşi Kurt, care ţinea la ea la fel de mult cum ţinea ea la el.

Cu toate astea, singurul lucru la care se putea gândi era că prietenul ei cel mai bun se întoarse dintr-o călătorie lungă, despre care ea nici nu visa să primească detalii.
Ieşi din castel, apoi de pe domenii, mişcându-se repde, dar lin. Imediat ce depăşise bariera domeniilor, femeia Dispăru.
Apăru în luminişul din Pădurea lui Dean despre care Kurt îi scrisese şi se aşeză pe o butucă, aşteptând.

**Kurt F. Malfoy** · 10 Nov 2012, 21:30

Vrajile de protectie si anti-disparitie erau aruncate iar el isi putea folosi cu eficienta planul,in sfarsit. Grabi pasul,privind inspre locul in care trebuia sa ajunga. Nu stia daca ea ajunsese desi ii simtea parfumul. Simturile i se ascutisera si mai mult in cele cateva luni de singuratate. Un pustnic,asta fusese,si nimic mai mult. Un animal vanat ce trebuia sa se ascunda pentru a supravietui. O creatura vie,cu un suflet mort. Si ajunsese sa se urasca pe sine. Ajunsese sa simta o vaga durere in piept,ca si cum inima n-ar fi fost a lui. Asa ca,pur si simplu,schimbase ceva - fizicul - pentru a se simti impacat cu sine.

Nu stia daca Lexie avea sa-l recunoasca,desi avea aceeasi privire taioasa si aceeasi eleganta luciferica. Totusi,fata putea sa inteleaga sau sa se teama. Stia de tradarea lui Ivy - sau a Ninei? - si sincer,putin il interesa. Putin il interesa de cei ce aveau sa piara,cand el singur avea sa traiasca,alaturi de cei care vor hotari sa il urmeze. Nu mai era liderul de odinioara dar ceva nativ nu se pierde niciodata. Avea ambitia,determinarea necesara de a o lua de la capat.

Se apropie de ea,zambind ingust in coltul gurii. '' Ma bucur sa te revad,Lexie. Sunt eu,Kurt. Iarta-ma daca nu ma mai poti numi un chip familiar insa scopul scuza mijloacele. '' Apoi,apropiindu-se si mai mult '' Ai crescut,observ. Ma lasi...ma lasi sa te imbratisez?'' Dorinta pe care si-o putea infrana cu greu.

**Lexie Stryder** · 11 Nov 2012, 13:44

Lexie se întoarse cu o mică tresărire atunci când auzi o voce în spatele ei. Era vocea lui Kurt, însă fizicul se schimbase total. Acesta fu primul lucru pe care îl observase. Părea mai tânăr, însă nu era numai asta, ci trăsăturile lui. Se schimbaseră, se alungiseră.

La prima vedere, ar fii spus că e un necunoscut, însă Lexie nu îşi putea reprima bucuria pe care o simţea atunci când observă modul familiar în care zâmbea şi se mişca, vorbele lui atât de caracteristice caracterului şi acea mică strălucire din privire pe care, atunci când plecase, nici nu mai spera să o vadă vreodată.

Viperina râse de bucurie şi încuviinţă, simţind cum lacrimi de bucurie i se formează în ochi. Îi sări de gât, abţinându-se să nu plângă. Nu voia să fie copila sentimentală şi naivă pe care Kurt o lăsase în urmă acum două luni.
- Uau, şopti Lexie, cercetându-l cu privirea din cap până în picioare. Eşti schimbat, eşti altfel. Şi cu toate astea, eşti încă tu.
Fata îl privi admirativ, cu zâmbetul întipărit pe buze, încercând să aleagă în mintea ei cu ce veste să înceapă.

**Kurt F. Malfoy** · 11 Nov 2012, 14:10

Primi corpul firav in bratele sale,simtind cum o bucurie puternica,pura,ii inunda fiecare particica din fiinta sa. Inchise ochii si trase adanc aer in piept,bucurandu-se de acel moment ca de un lucru unic,un sentiment pe care nu il va mai avea vreodata. Atunci cand Lexie se departa de el,aproape ca ar fi tras-o inapoi insa realiza ca nu-i statea in fire si ca cel mai bine ar fi fost daca politetea rece si totusi extrem de falsa - caci in realitate numai distanti nu erau - ar fi fost cea mai potrivita.

'' Si tu la fel. Esti mica si totusi esti...altfel. Mai puternica. Te simt vibrand de fericire si amaraciune,deopotriva.'' Apoi privi in pamant,cu un zambet stramb pe buze,fiind atent si la faptul ca inca o mai tinea de maini,ca si cum legatura fizica dintre ei,la momentul respectiv,l-ar mai fi tinut in viata. '' E inceputul sfarsitului,cum altfel? Nici nu ma asteptam la mai putin din partea ei. Mereu a visat la lucruri marete,eu mereu am fost moderat,uman. Ea visa sa fie divina. Nu ma surprinde ca am ajuns s-o cunosc pe Nina.''

Caci stia ca de aceea era Lexie trista. Toti stiau asta. Toti aflasera,inclusiv el,desi nu statuse atat de mult timp prin Londra. Nu statuse deloc insa anumite persoane avusesera grija sa il informeze,persoane pe care nici macar Lexie sau Stark nu le cunosteau dar care faceau o treaba buna. Realizand ca atinsese un punct sensibil si ca Lexie astepta reactia lui,Kurt raspunse pe un ton ceva mai optimist:

'' Ia partea buna. Macar avem un tradator in minus si acum stim cine ne sunt dusmanii. Imi fac griji pentru toti Devoratorii,pentru toti Intunecatii dar in ochii lor,cuvintele mele sunt egale cu zero. Totusi,stim cu cine ne confruntam. Mai ales eu. Eu ii cunosc slabiciunile,ea nu le cunoaste pe ale mele. Putem spune ca am fost mereu fals,din prudenta. Deci bucura-te doar de prezenta mea si las-o pe Nina.''

**Lexie Stryder** · 11 Nov 2012, 17:32

Lexie îl privi pe Kurt. Nu ştia de ce, însă se aşteptase la ceva mai mult. Se aşteptase la strigăte şi poate planuri de răzbunare. Se pregătise sufleteşte pentru asta. Însă firea liniştită, calmul şi chiar umorul cu care Kurt trata problema o surprinseră plăcut. Zâmbi.

Lexie nu îi purta pică Ninei. Se simţea rănită şi trădată, şi încrederea ei în acea fiinţă pierise, însă avea încă încredere în judecata femeii. O cunoştea şi ştia că nu a făcut acel lucru pentru a-i răni.
- Da, ai dreptate, oftă ea, uşurată. Să privim partea bună. La urma urmei, tot ceea ce ne rămâne acum de făcut este ori să ne recrutăm nişte oameni, ori să încercăm să facem pace.

Lexie mai avea o speranţă că războiul nu va evolua de la stadiul acela de teorie. Până acum se făcuseră numai planuri şi idei, însă nimic nu era hotărât. Iar acum că văzuse o viziune atât de luminoasă şi de echilibrată din partea lui Kurt asupra trădării lui Ivy, nu se putea abţine să nu spere.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean 1 2 3 4 5 Next » //  / the reunion

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ the reunion