Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ the secret verses

**Astrid Eir Osmund** · 16 Sep 2012, 15:50

[Image: tumblr_m22c35xEwh1r0emddo2_250.jpg]

[Image: tumblr_m22c35xEwh1r0emddo8_250.jpg]

~open topic~

Nu iubea nimic mai mult decat aroma dulce a unei carti vechi. S-ar fi putut afunda in acel miros placut cu orele si nu i-ar fi parut rau deloc. Stia ca nimanui nu-i pasa cu adevarat de ea si ca ar fi putut disparea chiar in acea secunda si nu ar fi existat macar o persoana care sa-si aminteasca de existenta ei.
Cartile insa fusesera alaturi de ea inca de la inceput si n-o abandonasera nici macar o data. Ele ii spuneau povesti, o sfatuiau si reuseau mereu sa-i limpezeasca mintea mult prea ingandurata. Da, cartile faceau pentru ea tot ce un prieten bun ar fi trebuit sa faca. Nu stia exact cum era sa ai un prieten pentru ca n-avusese niciodata unul cu adevarat, dar isi imagina ca nu se compara nici macar putin cu cititul unei carti bune.
Zambi pentru sine si continua sa-si rasfoiasca manualul de Potiuni. Nu avea nicio tema, dar ii placea sa fie cea mai buna din clasa. Era o eleva excelenta si toate vrajile ii ieseau perfect, iar acest lucru se datora in mare parte studiului individual. Probabil ca daca ar fi avut prieteni n-ar mai fi fost atat de interesata de invatat, dar in acel moment studiul era singurul lucru care-i mai aducea macar un pic de satisfactie.

**Aylee L. Lovel** · 16 Sep 2012, 16:42

Inchise ochii, dupa care ii deschise din nou. Nu functionase, iar oamenii aceia erau inca acolo, iar ea era tot pe un coridor populat. Nu ii placea sa fie in preajma oamenilor. Acestia nu faceau altceva decat sa te hraneasca cu iluzii desarte si cu sperante moarte, doar ca sa te calce apoi in picioare fara sa te priveasca macar in fata. Nu, oamenii erau o specie foarte ciudata si deloc agreabila, in preajma careia se simtea inconfortabil. Stia in schimb un loc unde se va simti bine, un loc in care v-a putea sa se simta in siguranta, fara sa ii fie frica. Trecu aproape alergand pe langa oamenii de pe corior care stateau intre ea si poarta raiului. O fata din mmultime, nu isi dadea seama cine, ar fi vrut sa o opreasca, insa se prefacu ca nu o aude.
Dupa cateva minute era in fata bibliotecii, locul sau preferat din tot castelul. Se orpi si inspira adanc, pentru a-si linisti bataile inimii. Urma sa intre intr-un loc aproape sfant, nu putea sa o faca oricum. Deschise apoi usa mare, cu un scartait discret. Bibliotecara ridica pentru o secunda privirea din cartea pe care o citea, apoi isi continua lectura, fara sa o bage in seama. Aylee se indrepta inspre un raft aflat nu foarte departe de ea, cautand o carte. Orele de transfigurare nu ii placusera niciodata, asta find unul dintre motivele pentru care se descurca atat de prost. Hotari ca niste studiu individual nu avea cum sa o traga in jos, ba din contra. Dar, prin cine stia ce intorsatura a unversului, carte pe care o cauta nu se afla acolo. Facucativa pasi inapoi, de parca privind de departe ar fi ajutat-o. Insa cartea nu era prezenta.

**Lexie Stryder** · 16 Sep 2012, 16:51

Lexie îşi strânse lucrurile de pe masa din biroul ei şi se ridică de pe scaun cu zgomot. Avea o zi întreagă la dispoziţie pe care putea să o piardă prin castel. Inspiră adânc aer în piept şi străbătu încăperea cu paşi mari. Lexie era genul de femeie care prefera o duminică petrecută sub cerul liber, probabil cu câţiva prieteni sau o carte bună.
Însă acum nu avea cum să iasă afară fără să fie udată leoarcă de ploaia care cădea în picuri mari din norii cenuşii.

Ieşi din birou cu o privire uşor pierdută şi o luă la stânga. Îşi ajustă geanta pe umăr şi merse mai departe, slutând cu câte un zâmbet elevii pe care îi cunoştea.
În mai puţin de cinci minute ajunse în faţa bibliotecii. Uşile mari din lemn erau încă deschise, aşa că intră fără să stea pe gânduri.

Privi încăperea plină de rafturi pe care se odihneau mii de cărţi şi îi zâmbi bibliotecarei în momentul în care trecu pe lângă ea. Lexie avea de gând să lucreze la un plan de lecţie sau ceva până când avea să se oprească ploaia. Mesele erau relativ libere, în afară de una singură la care stătea o fată a cărei figură era vag cunoscută lui Lexie. Era sigură că era o viperină, altfel nu ar fi remarcat-o de la început.
'Pot să mă aşez?â întrebă în momentul în care ajunse în dreptul ei.

OOC: Aylee, nu am văzut că ai postat dar presupun că merge şi postul meu

**Astrid Eir Osmund** · 16 Sep 2012, 17:14

Pentru un elev normal ar fi fost destul de greu sa invete o potiune fara a o pune in practica, dar micuta viperina era diferita. La cei cinsprezece ani ai ei reusea sa faca vraji mai bine decat unii dintre colegii sai din anii superiori. Acest lucru era destul de ciudat pentru ca fata provenea dintr-o familie de incuiati si nu avusese niciun fel de tangente cu lumea magiei pana sa vina la Hogwarts.
Ofta scurt si lasa cartea pe masa pentru a-si putea nota ceva intr-un carnetele pe care-l adusese cu ea. Vazu atunci ca o femeie se aseza la masa sa si o recunoscu imediat ca fiind profesoara sa de Potiuni si sefa casei sale. Ii zambi discret si isi acoperi cartea pentru ca nu ar fi vrut sa para ca studia acea materie doar pentru a-i intra sub piele. Acest lucru nu ar fi fost niciodata adevarat pentru ca doamna Stryder nu era profesoara sa favorita insa o respecta la fel de tare precum respecta orice profesor. Faptul ca era sefa de casa la viperini o lasa rece pentru ca nu-si dorise niciodata sa intre in acea casa. Mai ales dupa ce o anumita Morreen ii povestise despe cat de rai sunt erau ce apartineau de ea.

'Desigur' ii raspunse scurt profesoarei, in ciuda gandurilor care-i traversau mintea.

**Lexie Stryder** · 16 Sep 2012, 18:48

Lexie se aşeză pe scaunul din faţa fetei cu un zâmbet mic şi îşi puse geante pe jos, în dreapta ei. Îşi scoase o bucată de pergament, o pană şi una dintre călimările ei de cerneală neagră şi le aşeză pe masă în faţa ei. Luă una dintre cărţile pe care le împrumutase acum câteva zile şi o deschise la pagina la care îşi aşezase cu grijă semnul de carte.

Căută cu privirea rândul la care ajunse şi se puse pe luat notiţe, scrijelind uşor neglijent literele pe suprafaţa gălbuie a pergamentului.
Continuă în acel mod câteva minute, aruncând priviri furişe fetei din faţa ei. La un moment dat se opri, admirând ceea ce scrisese până atunci. Nu era mult, însă era exact de ce avea nevoie pentru marţea următoare la ora cu cercetaşii şi astropufii din anul V, care avea de dat NOV-urile.

Oftă în sintea ei, amintindu-şi cât de stresată fusese ea în anul NOV-urilor. Atunci când ea fusese la Hogwarts, voise să fie cea mai bună, să strălucească la toate, să ia Remarcabil la toate cursurile şi să nu aibă nicio greşeală. Bineînţeles că nu reuşise, însă era mulţumită de anii de şcoală. Indiferent de note, ea rămăsese cu ceva din toate lecţiile şi lecturile târzii.
'Numele tău e Astrid, nu-i aşa?' întrebă viperina cu un zâmbet mic, privind-o pe fata din faţa ei. Îşi amintea perfect când corectase unul dintre eseurile viperinilor şi dăduse de acel nume. Şi îşi mai amintea şi că nu greşise niciun răspuns.

**Aylee L. Lovel** · 16 Sep 2012, 20:57

Mai fericita decat ar fi trebuit de faptul ca nu gasise cartea, incepu sa se plimbe prin biblioteca, in speranta ca v-a da deceva ce sa i capteze interesul, o carte pe care nu a citit-o inca. In timp ce se plimba, pasii sai auzindu-se inabusit din cauza covorului gros, isi dadu seama ca biblioteca era destul de goala. Acest fapt nu putea decat sa o bucure si mai tare. Nu era o mare fana a grupurilor mari si galagioase.
In cele din urma reusi sa isi aleaga o carte, intitulata "Opera completa a lui Cyril Marble, scrisori, poeme, nuvele". Auzise de el, ba mai mult, citise una dintre nuvelele lui, iar aceasta sari direct in topul nuvelelor favorite. Modul in care descria sentimentele personajelor sale era atat de interesant...
Lua cartea de pe raft si isi cauta o masa la care sa se aseze. Una dintre ele era ocupata de Lexie si o alta fata, pe care nu o cunostea. Dadu din cap in directia lor, dupa care se indrepta in partea cealalta. Puse cartea pe biroul inchis la culoare cu o mica bufnitura, dupa care se aseza. Coperta cartii era din piele neagra, crapata in multe locuri. Timpul isi puse amprenta asupra ei, ceea ce o intrista pe viperina. Ii parea mereu rau sa vada carti uzate sau rupte, caci stia ca nu se pot face multe in privinta asta. De multe ori vrajile simple nu functionau, iar cele mai complexe puteau sa o deterioreze. Era pur si simplu un cerc inchis, din care nu aveai cum sa scapi.
Aylee isi trecu degetele prin par, spunandu-si ca ar fi timpul sa citeasca, in loc sa filozofeze. Deshise cartea la cuprins si cauta un titlu care sa i se para atractiv. "Frunze scrise cu amurg, pagina 123" Rasfoi rapid si cu grija paginile, pana cand dadu de pagina 122. Intoarse fila, insa urmatoarea pagina pe care o vazu era 124. Aylee se uita sceptica la carte, repetand actiunea de mai inainte. Apoi dintr-o data se inatmpla ceva la care nu se asteptase. O dara subtire de fum intunecat incepu sa se ridice din carte. Fata scoase un tipat scurt si ragusit, incepand sa se uita in stanga si dreapta dupa ajutor. In secunda urmatoare, fumul disparu.

**Astrid Eir Osmund** · 17 Sep 2012, 19:15

O privi atent in ochi pe profesoara si nota cateva cuvinte in carnetelul sau. Il inchise apoi cu un gest scurt, iar privirea ii cazu pe unghiile sale mici si roase. Nu se astepta ca femeia s-o recunoasca pentru ca nu i se intampla sa iasa prea tare in evidenta. Se bucura insa ca cineva era constient de existenta ei.

'Da, Astrid Osmund. Viperina' se prezenta in timp ce incerca sa-si pastreze chipul rece. Nu voia sa tradeze nicio emotie insa nu se pricepea prea bine sa faca acest lucru. De obicei tristetea si fericirea i se puteau citi cu usurinta in ochi.

Incepu sa-si treaca mana prin par pentru a-si aranja suvitele rebele de culoarea focului si observa atunci un fum negru ce se ridica de la una dintre mesele din incapere. Ramase pe loc, dar isi lua in mana dreapta bagheta ce pana atunci statuse pe masa langa carnetelul sau. Credea ca nu era cazul sa se amestece atata timp cat se afla in compania unui profesor.

**Lexie Stryder** · 17 Sep 2012, 20:17

Lexie îi zâmbi viperinei din faţa ei, apoi ridică din sprâncene şi dădu să se întoarca la activitatea ei anterioară, cu gândul că Astrid nu părea chiar foarte entuziasmată să socializeze. Părea o fată drăguţă însă era ceva care o făcea pe profesoară să creadă că era închisă în sine şi nu chiar atât de uşor de deschis.

Tresări când din spatele ei se auzi un mic ţipăt şi se întoarse, scoţându-şi bagheta din buzunarul de la spate cu o rapiditate exersată. Căută ceva suspect în încăpere şi nu îi fu greu să găsească sursa zgomotului. Aylee era la o masă din cealaltă parte a sălii, cu o privire uşor speriată şi cu mâinile aşezate pe o carte veche şi neagră.

În faţa ei se făcuse un nor negru de fum şi Lexie se ridică de pe scaun, hotărâtă să vadă ce se întâmplase.

**Aylee L. Lovel** · 18 Sep 2012, 16:35

Se uita din nou la carte, fara impresie. Se simtea ca o vaza din aceea umpluta cu flori moarte. Nu putea spune ca era goala pe dinauntru, dar nu avea nimic viu. O carcasa goala setata pe pilot automat. Isi imagina paginie vechi arzand sub privirea sa verde ca stropite cu acid, insa realitatea hotarase sa nu se muleze dupa ideile sale. Fumul negru disparuse, astfel incat incepu sa se intrebe daca nu era cumva vorba doar de imaginatia ei. Insa tipatul care ii iesise din gatlej fusese real, atat de real incat se parea ca o alertase pe Lexie, profesoara care acum se indrepta in directi sa. Pentru o secunda se panica. Statul in preajma altor persoane i se parea incomod, o speria. Asta ca sa nu pomeneasca nimic de vorbit, fiecare cuvant lasandu-i o alta cicatrice. Insa nu putea sa nu ii raspunda sefei sale de casa daca aceasta ii punea vreo intrebare.
Lipsita de idei, prea chinuita de amorteala ca sa se gandeasca la vreuna, statea acolo, pe scaunul dn lemn ce probabil candva fusese de un maroniu neutru. Isi tinea mainile linistite in poala si ochii tinta pe carte. Avea sa ii spuna lui Lexie ca i se paruse. Poate ea avea sa o creada. Macar ea sa nu fie sigura de schizofrenia ei.
Astepta in liniste, ca de obicei, plimbandu-si degetele scheletice pe pagini, pipaindu-le textura mult prea crapata de vreme. Era normal ca o carte sa fie asa...transparenta? Avea impresia ca panza subtire a cartii avea sa se rupa daca o mai atingea, asa ca isi muta mainile inapoi in poala. Ce ii lua atat de mult lui Lexie sa ajunga?

**Astrid Eir Osmund** · 18 Sep 2012, 17:59

O vazu pe profesoara risicandu-se de pe scaunul sau si o urmari in liniste cu privirea. Toata lumea parea extrem de tensionata, dar nimeni nu incerca sa faca nimic. Toti credeau ca este probabil mai bine sa o lase pe doamna Stryder sa se ocupe de intreaga problema.
Totusi, Astrid simtea ca era de datoria ei sa intervina. Nu stia de ce, dar ceva o indemna sa o ajute pe colega sa. Nu stia nici cum o cheama si n-avea nici cea mai vaga idee in ce an era, dar isi amintea ca o mai vazuse in camera de zi a viperinilor. Cu siguranta ea n-o observase pentru ca statea adesea izolata intr-un colt in compania unei carti.
Se apropia din ce in ce mai tare de ea, iar toate acele ganduri de moment incepura sa i se spulbere in minte, lasand loc unei linisti monumentale. Chiar si mintea ei parea ca devenise un loc destul de ciudat in care nu-si mai gasea refugiu. Acum nu doar sala in sine reprezenta pericolul ci si fiecare persoana in parte.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca 1 2 3 4 5 … 7 Next » //  / the secret verses

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca
1 2 3 4 5 … 7 Next »
/ the secret verses