Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn / Borgin & Burkes / the silence is slowly killing me

**Lexie Stryder** · 09 Oct 2012, 22:36

why won't you answer me?
me and lilith

Lexie îşi strânse roba neagră în jurul taliei subţiri şi păşi într-o plimbare aproape relaxată pe strada pavată a Aleei Nocturn. Nu avea un anumit plan pentru acea seară, însă ar fii vrut să pună mâna pe ceea ce căuta, indiferent dacă vânzătorul avea de gând să i-l dea sau nu. Era pregătită pentru orice şi, în buzunarele din interiorul robei erau ascunse sticluţe cu otravă şi Polipoţiune în cazul în care avea nevoie de aşa ceva.
Ştia că otrava era numită modalitatea femeiască de 'a pune lucrurile la punct'. Indiferent cum o fi fost, lexie o găsea o metodă incredibil de inteligentă. Pentru că dacă foloseai otrava, aveai şanse să ieşi cu faţa curată din crimă şi era mult mai uşor să îţi acoperi urmele. Pe lângă asta, pericolul în care se punea era aproape minim.
Viperina se strecură printre prăvălii cu un aer misterios, încercând să se amestecte prin umbrele argintii şi negre făcute de lumina lunii mari şi limpezi pe de pe cerul întunecat.
Îşi strânse bagheta în mână, ţinând-o încă în buzunar şi intră în 'Borgin & Burke' cu un aer aparent deschis.

**Will O'Shea** · 09 Oct 2012, 22:52

Lilith îşi reprimă un zâmbet când observă privirea lacomă de pe faţa lui Frank atunci când studie medalionul din mâna tinerei vrăjitoare. Era originalul şi i-l aduse în perfectă stare. Numai ea ştiuse prin ce trecuse pentru a face rost de acel obiect mitic, aşa că spera să primească o recompensă pe măsură pentru eforturile depuse.
Avea nevoie de o sursă de venit şi ceva mai bun nu găsise. Era ciudat cum avea doar şaisprezece ani şi deja se ocupa de furnizarea lucurilor magice întunecate care fuseseră căutate de atâţia specialişti şi profesionişti !
Îşi drese glasul, strângând medalionul argintiu în mâna ei mică, aparent fragilă şi albă, apoi îl dădu peste cap, atârnându-şi-l de gâtu-i lung şi elegant.
'Am nevoie de recompensa promisă, altfel aici rămâne,' spuse Lilith, cât de direct putea şi pe o voce clară şi stridentă. Învăţase asta de la irlandezi, pentru că în Franţa, nu numai afacerile, ci şi toate înţelegerile şi lucrurile erau făcute cu mult mai mult tact şi pricepere, fără agresivitate, ci doar cu jocuri logice şi o sofisticare arogantă, specifică oamenilor bogaţi. Lilith ridică din sprâncene, însă tresări uşor împotriva voinţei ei atunci când uşa prăvăliei se deschise cu un clinchet de clopoţel.

**Lexie Stryder** · 09 Oct 2012, 23:02

Leixe privi încăperea sinsistră şi mizerabilă în care ajunsese. În dreapta ei erau aşezate numeroase rafturi cu diferite obiecte ciudate şi vizibil întunecate, fiecare cu alura de magie proprie şi fiecare cu o ciudăţenie aparte care nu se găsea decât la lucurile de la Borgin & Burke. Era ceva fascinant pentru viperină, însă acum nu avea nici timpul nici dispoziţia necesară de a-şi studia propriile reacţii şi sentimente.
Îşi drese uşor glasul, însă Frank stătea la tejghea, în faţa unei fete cu câţiva ani mai mică decât Lexie. Frank era acelaşi, vânzător la propria prăvălie, cu un aspect neîngrijit şi privirea unui bătrân al cărui loc era la azil.
Însă fata de lângă el o intriga pe viperină. De cum intrase, aceasta parcă se ascunse, parcă încerca să nu îi întâlnească privirea. Lexie ştia că o cunoaşte de undevă, însă îi era imposibil să spună de unde. Din casa ei nu putea fii, la urma urmei, niciun om normal nu ar fii îndrăznit să iasă din castelul sigur şi să îşi pună viaţa în pericol venind pe Aleea Nocturn. Nu-i aşa?
Ceva strălucea la gâtul fetei şi viperinei îi veni înapoi în minte motivul pentur care venise acolo în primul rînd: medalionul. Şi la gîtul fetei stătea agăţat un medalion argintiu în formă de lună şi cu inscripţii mici şi ciudat pe margini, ca şi cum ar fii aparţinut unei alte epoci.

**Will O'Shea** · 11 Oct 2012, 19:50

Lilith se întrebă cum de putea să aibă atât de mult noroc încât să dea de Şefa ei de Casă exact în singura noapte în care făcea ceva ce nu era chiar conform regulilor. O privi cum intră în magazin, însă imediat îşi ascunse faţa după gluga prea mare şi neagră care înainte îi atârnase pe spate. Frank părea să înţeleagă faptul că nu voia să fie văzută, însă era clar că nici nu bănuia adevăratul motiv pentru care franţuzoaica se ascundea.
Domnişoara Stryder se apropie de tejghea, însă aşteptă respectoasă, observând alte obiecte din magazin. Frank o privea pe Lily expectativ, însă acesteia îi era frică să vorbească din cauză că era foarte posibil ca, colega ei viperină să o recunoască.
În mintea lui Lily se învârteau câteva idei prin care ar fi putut scăpa din acea situaţie penibilă. Putea să iasă în acel moment pe uşă şi să plece fără să o bage în seamă pe Şefa de Casă. Aşa, poate că ar fii scăpar basma curată şi ar fii ajuns la catel înaintea ei. Însă era prima dată când reuşise să vină aici şi treburile ei erau urgente.
Lexie se apropiase periculos de mult de Lily şi viperina se întrebă dacă nu cumva o recunoscuse sau îi bănuise identitatea. Îşi drese glasul şi se uită la Frank, aruncându-i o privire disperată.
'Deci vrei lănţişorul sau nu?' întrebă Lily, pe o voce uşor gâtuită.

**Lexie Stryder** · 11 Oct 2012, 19:58

Lexie se uită la lănţişor, apoi la fata necunoscută cu o privire pătrunzătoare, fără să îşi dea seama că îi intrase în spaţiul personal. Viperina îşi drese uşor glasul şi se îndepărtă, simţind o ciudată tentaţie să îi smulgă medalionul acela de bronz de la gât ca apoi să fugă cu el afară din magazin. Îl dorea, avea nevoie de el şi se întrebă cum de soarta fusese atât de binevoitoare încât să o aducă pe fata aceea în prăvălie deodată cu ea.
Îşi frecă mâinile una de alta, întrebându-se ce alternative avea. Mintea ei era goală, şi, brusc, ideea cu furatul şi ieşitul din magazin era mult mai tentantă.
Fata necunoscută vorbi şi Lexie tresări, speriată de violenta aducere la realitate de care avusese parte. Îi ascultă cuvintele cu o concentrare nefirească, apoi îi privi pe Frank pentru câteva secunde. Ochii îi sclipiră brusc, şi, înainte ca vânzătorul să spună ceva, Lexie interveni.
'Îl vreau eu,' spuse, pe un ton clar şi imparţial.

**Will O'Shea** · 11 Oct 2012, 20:20

Lilith înjură în gând când o auzi pe Lexie oferindu-se să îi cumpere medalionul. Nu avea cum să i-l dea fără să îşi dezvăluie faţa şi nici nu mai putea să fugă. Deci era prinsă în capcană. Subtilitatea franţuzească nu mai putea să o salveze acum.
Se gândi ce să facă, aruncându-i din când în când priviri speriate lui Frank. Acesta părea că îi era ciudă că nu îl cumpărase mai devreme şi că nu avusese ocazia să i-l vândă lui Lexie la un preţ de trei ori mai mare.
Însă altfel, părea destul de liniştit. Prea liniştit. Impresia lui Lily era că se simţea în siguranţp cu Lexie în prăvălie. Nu ştia de ce, însă Şefa de Casă avusese mereu o prezenţă foarte liniştitoare, care îţi inspira încredere, nsă şi o uşoară vină din cauza a ceea ce ai făcut rău. Lexie părea prea bună ca să fie la viperini, sau orice altă casă. Părea pre îngăduitoare, prea sensibilă şi zăpăcită, prea slabă şi uşor de păcălit.
Însă Lily văzuse de prea multe ori licărirea dorinţei şi a ambiţiei specifică viperinilor ca să o desconsidere pe viperină. Era ambiţioasă, înşelătoare uneori, pricepută şi chiar vicleană.
Viperina oftă adânc în sinea ei şi se întoarse, arătându-şi faţa Şefei de Casă.

**Lexie Stryder** · 11 Oct 2012, 20:29

Lexie o privi expectativ pe fată, întrebându-se dacă avea să o răspundă sau dacă măcar o auzise. Nu dădea niciun semn că o făcuse şi nici nu părea foarte dornică să îi răspundă.
Viperina îşi adânci mâinile în buzunare, strângându-şi în cea dreaptă bagheta. Lucrurile începeau să devină dubioase, exact ceea ce voia ea să evite. Însă, în cazul în care nu era posibil, era pregătită să se apere sau să atace.
De aceea, o surprinse faptul că fata se întoarse spre ea fără niciun cuvânt. Lexie o privi pentru câteva secunde. Nu avea mai mult de şaisprezece ani şi un aer rece şi seducător o învelea, parcă contrastând cu tinereţea şi inocenţa ei. Viperina avu o bruscă denzaţie de familiaritate şi o lovi adevărul cu o putere aproape dureroasă. Era eleva ei. Era din casa ei. Şi se afla pe Aleea Nocturn, în Borgin & Burke, noaptea.
Pentru un moment, nu reuşea să se gândească la altceva, însă apoi îşi drese glasul şi o privi pe de o parte mustrător pe de o parte îngăduitor.
'Am spus că vreau să îţi cumpăr medalionul, domnişoară Couet,' repetă ea, sclipindu-i ochii la auzul numelui lui Lilith rostit de propria-i gură.

**Will O'Shea** · 16 Oct 2012, 08:50

Lilith o privi pe Lexie rece, dar nu superior. Avea o poziţie demnă şi îşi ţinea capul sus. Nu era prea optimistă în legătură cu viitorul ei apropiat, însă se mulţumea să tacă şi să aştepte. Mereu era cea mai bună alternativă atunci când eşti prins în flagrant.
Pe de altă parte, poate că reuşea să o cumpere pe viperină. Lexie voia medalionul ei şi se vedea clar în ochii ei că îl voia cu orice preţ şi că oricâţi bani i-ar fii cerut, ea i-ar fii dat.
Însă Lily nu voia bani. Lily voia să nu fie trimisă la director, să nu fie exmatriculată sau pedepsită în niciun fel, şi, dacă cineva avea suficient de mult curaj cât să o întrebe ce făcuse, Lexie îi va fii martoară. Astea erau condiţiile ei.
Deschise gura să spună ceva, însă în dreapta ei, după tejghea, Frank scoase nişte zgomote ciudate. Lily îl privi, având intenţia să se răstească a el, însă vânzătorul căzuse pe jos, iar corpul lui avea convulsii puternice. Părea că se îneacă iar ochii i se învârteau în orbite.

**Lexie Stryder** · 16 Oct 2012, 14:38

Leixe îşi îndreptă privirea spre Frank deodată cu Lilith şi ochii i se măriră de groază amestecată cu surprindere. Nu prea ştia ce anume îi făcuse pe vânzător să cadă şi se întrebă pentru o clipă dacă nu avea de aface cu o otrăvire. Apoi gândul şi privirea i se îndreptără asupra lui Lily. Avea suficiente motive ca să o învinovăţească pentru comportamentul ciudat al bătrânului. Însă bănuiala i se topi imediat pentru că viperina din faţa ei părea mai mult decât îngrozită şi era clar că nu ştia ce să facă.
Lexie o dădu la o parte c blândeţe, hotărându-se că Lily nu avusese nicio vină în acea situaţie şi că fusese incorectă gândindu-se că avusese vreo legătură.
Viperina se aplecă deasupra vânzătorului, băgându-şi violent mâna în buzunarul interior al robei. Alea erau clar 'simptomele' unei persoane otrăvite şi Leixe ştia exact ce trebuia să ia Frank.
Scoase o sticluţă verde şi îi defăcu dopul cu mâini tremurătoare. Lilith stătea în dreapta ei, însă Lexie o ignoră complet şi se întrebă de ce viperina nu fugea acum când avea ocazia. Nu avea de gând să o pedepsească sau să o trimită la director şi asta numai din cauză că ar fii fost total incorect. Se întâlniseră în acel loc, ceea ce însemna că şi Lexie era în aceeaşi situaţie. Chiar dacă profesorilor le era îngăduit să iasă din castel oricând voiau, nu ţinea neapărat să afle că fusese la Borgin&Burke. un magazin cu artefacte întunecate nu era un loc potrivit pentru cei de la castel, chiar dacă mulţi îl frecventau.

**Will O'Shea** · 25 Oct 2012, 21:33

Lilith privi scena cu ochii măriţi, întrebându-se cum ajunsese în acea situaţie. Psihicul ei era blocat, cu toate că ar fii crezut că adrenalina o va antrena şi îi va limpezi mintea şi judecata. Inspiră adânc aer în piept, privindu-i mişcările rapide şi exersate ale Şefei sale de Casă. Imediat ce o parte din şocul suferit să dizolvă, Lily se aplecă şi ea, aşezându-se pe genunchi lângă Frank. Nu voia să o încurce pe Lexie, aşa că se aşeză în partea opusă ei şi privi faţa bătrână a omului inconştient.
- Îşi va reveni, nu-i aşa?' întrebă imediat ce viperina din faţa ei îi dăduse o poţiune ciudată şi transparentă pe gât.
Încercă să îşi stăpânească curiozitatea când văzu că Lexie o ignorase complet, concentrată total asupra trupului nemişcat al vânzătorului.
Se părea că poţiunea funcţionase pentru că, pestre câteva minute care păruseră ani pentru Lily, Frank începu să tuşească zgomotos.