Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

1 2 3 4 5 Next »

/ The smell of irony

Nu era deloc surprins când primise o scrisoare anonimă știind exact de la cine era, dar fiind faptul că el solicitase inițial o întâlnire cu el. Nu se așteptase, în schimb, nici măcar pentru o clipă să fie adus într-un loc plăcut și, public? Intră precaut privind puțin în jur și strâmba din nas scurt, zărindu-l la o masă destul de retrasă într-un colț al încăperii. Se așeză direct față în față cu el fără să salute fixandu-se reciproc cu privirea până în momentul în care o chelneriță îi adusese ceva de băut. Însă nu avea să se atingă de pahar. Nu pana ce discuția lor avea să se termine, eventual până ce bărbatul avea să plece. 
Iși dădu gluga jos de pe cap, oarecum fară să îi acorde prea multă importanță, fiind concentrat mai mult să nu îl scape din priviri pentru nici o fracțiune de secundă. Era cel mai imprevizibil om pe care a avut ghinionul să îl cunoască, sau mai bine zis, să îl întâlnească. Nu a știut nimeni niciodată ce se ascunde în mintiuca lui de fost devorator, nici măcar Lordul Întunecat. Doar el știa cum a dezertat din rândul Devoratorilor reușind să își păstreze o reputație impunătoare în lumea vrajitorească, în special cea întunecată.
Întredeschise buzele printr-o tentativă eșuată de a articula ceva, oftând într-un final și aruncând o privire spre băutura din fața lui, apoi rânji. "Prefer să nu" comentă sec punându-și ambele mâini pe masă, la vedere.

Ii putea simti privirea, lucru care nu il deranja defel. Tragand scrumiera inspre el, isi aprinse o tigara, lasand pachetul pe masa. Rase scurt, dandu-si seama ca baiatul devenise mai atent, mai bine controlat. Dupa incetarea rasului, zambetul degajat ii ramase pe buze, aratandu-i usor ostentativ coltii proeminenti, neobisnuit de albi pentru un fumator inrait. Scoase din nou sticluta din buzunar, studiind-o cu o falsa atentie. "Ti-e frica ca as putea sa te otravesc?" replica pe un ton usor batjocoritor, ridicand dintr-o spranceana. Scoase capacul din lemn de pluta al recipientului cu coltii, dand pe gat continutul otravitor al acesteia. Atata timp cat potiunea nu continea substantele otravitoare pentru un vampir, corpul sau era total insensibil la orice fel de otrava; era mort din punct de vedere biologic, totusi. Puse sticluta goala pe masa, trecandu-si vag varful limbii peste buze pentru a nu lasa vreo picatura din neobisnuita bautura sa ramana nesorbita, avand in vedere mirosul sau intepator." Exista metode mai interesante de a omora un tanar. Stii, cei de varsta ta au cea mai mare sensibilitate nervoasa la tortura, din cauze obscure." Se lasa pe spate in scaun, cu un aer de persoana complet relaxata. Avand viteza si forta supraomenesti, nu avea de ce sa fie incordat sau ingrijorat in privinta reflexelor sale, daca ar fi fost nevoie de asa ceva.
Trecuse putin timp de cand murise in calitate de om, insa isi renegase familia, neamul, radacinile, chiar umanitatea și totusi statea acum la aceeasi masa cu un german, probabil asta fiind si unul din motivele pentru care isi dorea intr-o oarecare masura sa accepte sa il ajute. Stia trasaturile distincte ale celor de origine germana, dat fiind ca si el provenea din aceeasi tara, loialitatea instinctiva fata de patrie ramasese bine infipta in el; probabil era ceva inevitabil, avand in vedere educatia pe care o primise si felul in care fusese format si influentat de aceasta. Nu adauga nimic, pentru moment, in legatura cu motivul pentru care il chemase pe Carsten. Atat timp cat pustiul nu facea nici un efort pentru a isi indeplini scopul, nu avea sens sa faca el ceva. Nu era in interesul sau sa miste vreun deget, ci doar in al tanarului sau companion.

Cuvintele rostite de el nu-i lăsasera nici o impresie. Aproape că nici nu le bagase în seamă. Le ințelesese totuși sensul și aluzia la adresa lui, tocmai de aceea se gândi că trebuia să răspundă sincer, având în vedere că bărbatul părea foarte relaxat. Cât despre faptul că bause otrava, ei bine, putea spune că se așteptase la lucruri ieșite din comun, dat fiind reputația lui. Iși puse vârful baghetei pe marginea paharului apoi zâmbi forțat. "Personal consider că este o onoare să fi torturat. Măcar pentru câteva clipe ajungi ceva mai mult decât un vierme normal al societății, atât timp cât are nevoie cineva de informația pe care o deții, ai și puterea." Într-o oarecare măsură, nu avea motive să se încreadă în specimenul din fața lui și totuși el îi ceruse ajutorul, nu într-un moment de disperare sau slăbiciune temporară, ci calculat din timp, fiecare mișcare și cuvânt rostit. Anticipase o groază de imagini despre cum s-ar fi derulat întâlnirea lor și totul devenise inutil, pentru că Sasha era cel care deținea controlul, neavând nimic de pierdut în comparație cu sine însuși.
Zâmbi ceva mai larg. Apoi, își trecu mâna prin păr și oftă scurt, continuand "
Otrăvind pe cineva nu obții decât satisfacția că-l știi mort, e diferită senzația în momentul torturii, nu-i așa?" Cu siguranță bărbatul din fața lui știa despre ce e vorba și din păcate și el. Nu vroia să își amintească de acea latură incontrolabilă a lui pe cqre o subjugase cu succes în ultimii ani. Acum îl interesa altceva, iar acel nou scop al său avea nevoie de cunoștințele psihopatului din fața lui.

Ridica dintr-o spranceana. Acest specimen era la ochi-de-soim si vorbea atat de dagajat despre tortura? Mai mult de nouazeci la suta din sadicii din Hogwarts erau concetrati la casa Viperinilor, si avusese suficient timp sa observe in vremea cand era profesor la Hogwarts.
Zambi rece dupa ce baiatul termina de vorbit, tragand un fum adanc din tigara, expirandu-i-l direct in fata. Fumul cald se racea pana la un nivel glaciar atunci cand era tras in plamanii sai, insa era putin probabil ca tanarul sa observe acel detaliu, oricum nesemnificativ pentru discutie. Il privi cateva secunde in tacere, secunde care se prelungira la minute, fara sa schiteze vreun gest anume. Adunase in acei putini ani pe care ii avea in spate un nor dens de ura si resentiment, indreptandu-l inspre diverse persoane. Setea de sange fusese o trasatura pe care o capatase in caracter si manifestari inca din copilarie, fortat fiind sa devina un model dorit de o persoana sau alta. Nu suporta aceasta idee, astfel incat o respingea pur si simplu, concentrandu-se doar pe consecintele acelei pofte de distrugere, cautandu-i punctul maxim. Ajunsese in prezent la doar un pas de acest punct maxim, la rivalitate cu cel pe care intr-o perioada il slavise in mod fals. Lordul Intunericului dorea distrugerea celor care nu i se supuneau. El fusese facut sa doreasca distrugerea tuturor, fara vreo discriminare. Acum i se concentrase toata ura, intensificata de natura sa de vampir, impotriva unei singure fiinte pe care, in aroganta sa, o considera la un rang de rival. Inchise ochii pentru o fractiune de secunda, inspirand adanc, simtind aerul atat de cald in comparatie cu structura sa anatomica, ca de fiecare data cand inspira, eliberand apoi in atmosfera aer rece, precum el insusi.
"Cat de mult ai urat pe cineva, vreodata?" intreba fara vreo intonatie, fara sa dea vreo semnificatie vizibila acelei intrebari. Ura. Mobilul lui vesnic, care acum se intersecta cu sentimente opuse care ii redusesera raza de actiune. Indreptand insa intr-un singur punct tot amalgamul de senzatii si ganduri din sine, care fusese facut pentru o lume intreaga, nu se putea astepta ca intensitatea sa scada. Insa nici nu se asteptase sa creasca atat de mult.

Îl urmări încordându-și imperceptibil maxilarul, ușor încruntat, de parcă s-ar fi confruntat cu dureri sfâșietoare la interior, dar pe care nu le-ar fi făcut vizibile la suprafață chiar și cu prețul vieții. Își lăsă capul ușor în jos, ramânând așa pentru câteva secunde, reamintindu-și acea noapte rece de iarnă fără zăpadă. 
"Atat cat sa-l pot ucide." Planul lui fusese de un patetism demoralizant, căci șansele dacă nu erau minime, erau clar inexistente. Se lăsase închis în Azkaban doar pentru că nu îi convenise de nici o culoare pedeapsa acelui idiot mizerabil. Nu era suficient să îl știe acolo, nimic nu îl putea mulțumi mai mult decât să fie digerat lent de viermi și dacă se putea de viu. Totuși planul lui funcționase într-un mod cât se poate de neașteptat, însă nu simți eliberare, în acel moment nu simți nimic, absolut nimic, doar un gol profund și inexplicabil.
Probabil că ajunsese la un punct în care fisurarea sistemului conta mai mult decât propria-i viață. Era doar un puști pe vremea aceea, un puști cu aspirații tâmpite și sentimente ambigue ceea ce nu se mai putea spune despre el în acel moment.
"Tu?"Intrebă cu ochii goliți de substanță.
A apărat cu toate forțele disponibile persoanele pe care le-a iubit, așa că nu avea să se dea în lături acum. Nu avea încredere în Sasha, de fapt, el nu avea încredere în nimeni însă în acele clipe trebuia să joace după regulile lui, cu prudență maximă bineînțeles.

Il privi lipsit de orice expresie, in asteptarea raspunsului care veni dupa cateva clipe. Incordarea aproape dureroasa cat sa ii tina sub control reactiile ii provoca o migrena puternica. Sa-l ucida? Un ras amar ii impanzi mintea. Ucisese si torturase suficienti oameni cat asta sa fie ceva absolut la ordinea zilei, ceva mult prea mic, mult prea nesemnificativ pentru a isi manifesta acea intreaga ura amara. "Suficient cat sa-l ucid..." incepu, privindu-si antebratul stang, unde inca purta urmele aproape invizibile ale Semnului Intunecat ce fusese distrus de vraja unui amic de al sau. Stranse pumnul, venele subtiri iesindu-i in evidenta pe sub pielea cadaveric de alba. Isi folosi mana dreapta, taind in piele o linie din conturul Semnului. "... pe el..." Linia i se adanci in piele, lasand sa se vada cateva picaturi inutile din putinul sange rece pe care il avea in vene.
"... idealurile lui..." A treia linie lasa sa se contureze craniul, o picatura de sange tasnindu-i pe obraz din cauza miscarii bruste a mainii prin care taia cu ajutorul magiei. "... amintirea lui... "Desi isi controla cu grija vocea, a patra taietura iesi mai adanca, incepand sa contureze corpul sarpelui ce se strecura prin orificiile craniului." ... si orice nenorocit de semn sau obiect care ar fi ramas vreodata in urma lui. "Ultima linie desavarsi desenul Semnului Intunecat, pe care il privi cateva secunde. Doar cateva picaturi vagi de sange ajunsera pe podea, curgand, atat de diferit fata de momentul in care se procopsise cu originalul.
Isi ridica privirea inspre Carsten, lasandu-si mana in jos simtind cum i se vindeca pielea cu o furnicatura caracteristica. Baiatul acela trebuia sa invete sa nu se limiteze si sa se avante pur si simplu in jocul cu moartea, pentru ca daca ramanea in zona sigura nu rezolva nimic, absolut nimic. Se scotoci prin buzunar si scoase un pachet de tigari tari constatand dezamagit ca e gol. Il puse in scrumiera si isi atinse varful baghetei de hartia pachetului si ii dadu foc cu o flacara albastra, rece. Ii facu semn chelneritei sa ii aduca un alt pachet la alegerea ei si in secunda urmatoare isi aprinse o tigara fixandu-l pe pusti cu privirea asteptand tacut cererea lui.

Știa că îl aburise cu toate acele scamatorii ieftine de vrăjitor absorbit în totalitate de magia întunecată. De fapt, fiecare are o latură a sufletului dată întunericului, chiar și el, care își dorise de mic să fie bun, altruist, să ii ajute pe toți, a ajuns în situația în care nu a avut de ales decât să își dezlanțuie partea obscură amestecată cu o răceală atât de nepotrivită pentru personalitatea lui. Sau mai bine zis, pentru imaginea pe care dorea să și-o creeze, nu doar în fața celir din jur, dar și pentru el însuși. Pe cine amagea de fapt? Nici măcar el nu știa. Ajunsese într-un impas, ajunsese să îi ceară ajutorul celui pe care îl avea in față. Un vampir, devorator, un idiot fără scopuri bine definite, dar care avea putere. Ce trist e că puterea le revine unor astfel de oameni, oameni fiind mult spus. 
"Vreau să intru în rândul devoratorilor. spusese pe un ton sigur având privirea încruntată ațintită asupra vrăjitorului din fața lui. Știa că cel mai probabil va fi luat în râs, ar fi primit niște replici ironice sau nici nu o să îl bage în seamă. Era doar un elev la Hogwarts, este adevarat, însă știa mulți elevi membri ai fracțiunii, majoritatea imbecili de la viperini, iar dacă ăsta ar fi criteriul de selectare a devoratorilor, atunci era clar că nu se încadrează. Totuși, nu știa cine îi conduce, Lordul Întunecat? Prin intermediul cui? Și-ar fi dorit să afle răspunsul acestor întrebari, însă trebuia să aștepte, sa fie răbdător, pentru că până la urmă, așa avea mereu de câștigat.

Probabil daca el ar fi fost rectutat de el insusi, s-ar fi tavalit pe jos de ras. Il dispretuia cu o asemenea pasiune pe Lordul Intunecat, pentru ca se credea mult mai tare decat era de fapt, incat ii venea greu sa creada ca daca ar fi dat peste un specimen cum era el insusi, nu ar fi fost cel putin usor indus in eroare. Se implica destul de mult in DH, atat cu mintea cat si cu latura lui personala, luand fiecare membru in parte si cautandu-i punctele forte si punctele slabe, de obicei avand grija ca fiecare sa fie intr-un echilibru destul de in regula cu grupul in sine, cu el ca lider si cu ceea ce avea de facut. I se intampla foarte rar ca cineva sa il calce pe coada cat sa se manifeste ca un Intunecat propriu-zis, ceea ce era, prin putere si statut, practicand tortura sau amenintarile. Considera ca nu era necesara o astfel de metoda.
Carsten ori nu era la curent cu ultimile noutati, ori il punea pur si simplu la incercare. El nu mai era demult un devorator, nu se mai ocupa de recrutari pentru acei degradati, pentru ca toti care au macar o farama de creier in cap si-au dat seama ca au decazut mult devoratorii, s-au dus ca pietrele la fundul apei, fiind prea insetati de o putere desarta bazata pe frica. El in schimb, cauta o putere intemeiata pe respect, admiratie si afinitate de idei. Sangele pur trebuia protejat, cei cu sange semi-pur sa rupa orice legatura cu incuiatii, devoratorii insa ii prigoneau pana si pe vrajitori, pentru a fi ei in fata, pentru a fi ei liderii lumii.
"Nu ai apelat la persoana potrivita." spuse scurt fara a schita nici un gest si se ridica pur si simplu de la masa intentionand sa plateasca pentru consum si sa plece. Carsten avea doua optiuni, sa taca sau sa ii spuna adevarul, nu ii placea sa vorbeasca invaluit, vroia sinceritate.

Deci până la urmă presupunerea lui și informația ce o primise precum Neitzke trădase cauza devoratorilor se adeverise. Nu știa exact dacă era de bine sau nu, dar având în vedere că până la urmă el nu avea nevoie de devoratori ci doar de o abilitate specifică a lui Sasha, nu mai avea nici o relevanță fracțiunea, sau alianța, sau înțelegerea, promisiunea, sau ce altceva putea fi.
Așadar, îi voia oarecum ajutorul. Sau poate nu. Se ridică la rândul său urmărind cu coada ochiului dacă cineva ar incerca să asculte sau nu. Dar niciodată nu se știe. Existau sute de metode, unele destul de subtile pentru a fi insesizabile.
""Nu mă interesează alți devoratori, planul lor de acțiune sau idealuri, ci doar un devorator concret...pe care îl cunoști și care vreau să își înceteze existența." zise șoptit, uitându-se fix la el. Avea ochii reci și lipsiți de orice sentiment. Se așteptase să vada ură, dispreț sau poftă de sânge, dar în nici un caz nu un gol imens și fără emoție.