Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Little Hangleton

1 2 Next »

/ The smell of irony

Waw, mmmda daduse de o scorpie in chip de barbie la mina a doua, frumos, ii placeau provocarile, iar ea il provocase la duel cu acea lovitura sub centura, insa asemenea lovituri dor extrem de tare. Si inca il mai numise pompalau si baiatul-mamei, era interesenat, cum putea fi baiatul mamei daca o vazuse doar de citeva ori in viata lui si acum nici nu o mai avea? Nu se primise din el un rasfatat, se primise un adevarat bastard cu chip dragut capabil sa amageasca pe oricine, numai ca nu o facea, singur nu stia de ce.

Faza ca n-ai fost nici o data cu o fata era o aluzie la ceva? Pai daca ea vroia atit de tare putea sa fie si cu ea, citeva nopti, in rest avea lucruri mai bune de facut. Te misti repede. Oricum ti-am spus ca nu ma laud asa ca nu o sa-ti dau raportul cu cine am fost, unde am fost si ce am facut. Chiar avea sa inceapa sa muste, iar din urma lui ramineau urme serioase desi nu se vedeau se simteau.

• "Oh, deci asta ar insemna ca te lauzi?Adica, ce vorbesc eu? E logic, avand in vedere putina ta experienta"
  
  Pufni dispretuitoare, lasandu-se pe spatarul scaunului. Aroganta. Cu varf si indesat. Cat ii mai placea sa il intarate, il simtea ca pe un mic soricel in ghearele unei pisici, in ghearele sale. Zambi dispretuitor, si se apleca putin in fata.
  
  "Esti atat de slab. Te pot modela cum imi doresc", afirma ea, zambetul strengaresc inca intiparit in coltul gurii.
  
  Se intreba la ce era buna aceasta harjoneala. Desi nu castiga nimic din ea, se distra. Acest individ caraghios care se zbatea atat de mult sa-i demonstreze cat de mare si tare e el, tocmai prin indiferenta falsa pe care o afisa, si mutrisoara aroganta.

Era genul de persona care-si pierdea greu calmul si acesta situatie nu era o exceptie. O privea pe sub gene fara a intelege clar unde vroia sa ajunga fata cu acel subiect. Intelege foarte bine ce avea ea in vedere, dar scopul ei era undeva departe. Doar mimica vorbea pentru el, nu schita nici o emotie, dadea aerul unei persone cufundate in rezolvare unei probleme. Acea blonda in cicolata era doar o rasfatata careia ii place sa-si bata joc de altii prefecinduse intr-o jertva nevinoata, jertva propriei prostii. Punea pariu ca era considerata una dintre cele mai respingatoare fiinta de catre cunoscutii ei.

Incearca. Vrei sa-ti faci printul pe care-l visezi, pentruca toti baietii reali te ocolesc? Sa fim sinceri, esti o micuta ciudatenie alintata. Cam asta era parerea pe care si-o conturase in cadrul discutiei.

• Incepu sa rada, privindu-l uimita. Chiar se credea un print? Clar, asta depasea limitele ei de intelegere.
  "Nu, dragul meu. O regina are nevoie de un rege, nu de un print. Iar tu, nu ai nici macar o mica parte din caracterul si infatisarea unui rege", replica ea, cu un zambet subtil pe buzele carnoase si fragede.
  
  Isi trecu cu mana prin par, simtindu-si-l moale si proaspat. Conversatia aceasta reusise s-o binedispuna, si isi dadu seama ca nu avea sa o incheie prea curand. Cel putin, nu atata timp cat si el o continua, clar.
  "Daca eu sunt alintata, atunci tu esti prea razgaiat. Vezi cum ne intelegem, dragul meu?"rosti ea, zambind batjocoritor. Se intreba cum de orgoliul lui masculin suporta criticile ei feminine.
  
  De cand incepuse sa vorbeasca cu el, dedusese cateva lucruri: 1. Nu era tipul care sa te invite la o ceasca de ceai. 2. Ii placea sa insulte pe toata lumea, chiar si o persoana de sex feminin. 3.Era foarte arogant, crezandu-se centrul Universului. Clar, ziua devenea din ce in ce mai interesanta.

Se pare ca bancurile despre blonde reflectau in totalitate adevarul, era grea de cap. Nu se credea print, avea dezgust total fata de acele personaje de basm.Ii spusese ca-l va modela cum vrea ea, si de obicei fatele cind modeleaza fac printisori din poveste pe care si i-au imaginat in copilarie, cind imbracau rochia mamei, incaltau pantofii lor cu tocuri si se machiau crezind ca sunt mari si isi mai puneau coronite pe cap sa sa fie printese in adevaratul sens al cuvintului. Asta cel putin vazuse la toate piticaniile din jur si nu credea ca ea este o exceptie.

Si a cui regina se considera ea? A blondelor in ciocolate rasfatate pina la refuz de parinti? Era rau, il apucase nebunia, nu avea sa vorbesca in veci vecilor cu o fata in asemenea hal, dar cine a zis ca este el perfectiunea intruchipata?

Bine sa zicem sunt razgiat, tot e vina unora ca tine, doar ca acelea erau asculatoare. Si da chiar a inceput sa pricepem de pe ce planeta am cazut, tu cu siguranta nu esti de pe pamint, eu sunt o chestia discutabila inca. Mai avea putin si facea o criza de ris. Fata in reactie cu dispozitia lui erau mai bune decit un circ ambulant al insultelor.

• Pufni ironic, privindu-l plina de sarcasm. Era clar ca el fusese un viperin. Era clar ca el era un copil razgaiat.
  "Bun, sa ne intelegem. Eu nu sunt ca celelalte, ok? Nu-ti cad la picioare, implorandu-te sa-mi acorzi atentie. Tu, pentru mine, esti la fel de important cum imi este si o musca. Doar ca ea macar imi face ceva, cu adevarat. Pe cand tu esti doar un zbenguit care cere dupa mamica"
  
  Se lasa pe spatarul scaunului, privindu-l superioara.
  "Nu-ti cer atentie, tu mi-o dai singur"
  Sopti ultimele cuvinte pe un ton cat se putea de 'misterios'. Iar acum, astepta reactia lui, fiind sigura suta la suta ca avea sa se enerveze. Nici macar nu stia cum il cheama,insa mai conta?

Oi, oi, oi.... fata aceea nu intelegea ca avea nervii de fier? Poate ca in alte circumstante avea sa se infurie, dar nu acum si nu din cauza unei alintaturi ce privea superior la el. Stii cred ca nu am inceput corect, dar ma rog nu am de gind sa mai repar greselele si sa lamurim ceva, ti-am acorat atentia mea, deoarece esti putin ciudata, o micuta ciudatenie care atrage privirea vrei nu vrei, si nu din cauza ca ai fi Miss Univers, din contra. O spusese destul de calm, poate chiar detasat. Nu suporta autoritatea ei nu avea sa o lase sa i se urce in cap cu totul, cit despre mama, ei bine il infuriase putin, dar nu suficient.

Se lasa si el pe spatarul scaunului. Privea la ea, dar parca prin ea, in gol ca de obicei, mai bine nu vedea nimic decit alintaturile lumii. Se focusase pe lemnul mesei, nu sa mai uitase nici o data atit de intens la lemn sau ceva de genul, dar cind nu ai ce face e buna si acea ocupatie.

• Ofta, realizand ca in final aveau sa ajunga la ciudatenia ei. Insa nu avea sa ii spuna niciodata lucrul care o tortura atat de mult, asa ca mai bine tacea si se prefacea ca nu stia despre ce vorbeste.
  "Crezi?"intreba ea, pufnind ironic.
  
  Nu ea incepuse asta, ci el. A te holba la cineva nu era cel mai politicos si dragut lucru din lume.
  "Hai sa zicem ca nu ne-am insultat reciproc, ok?Eu sunt Freyja Maegan Malfoy(ooc: Se pronunta 'Frayah'). Nu sunt chiar o Malfoy, insa acum fac parte din familia lor."
  
  Se lasa pe spate, asteptandu-i raspunsul. Daca el tot continua sa o insulte, sau sa se poarte ca un copil neobrazat cu ea, nu credea ca va mai conta ca sunt si Incuiati de fata, si stia sigur ca avea sa scoata bagheta si sa-l atace. Desi era mai mica ca el.

Se pare ca blonda in ciocolata incerca sa-si repare greselile, macar in asta avea sa fie deacord cu ea. Faptul ca se prezentase era deja un bun inceput. Se uiat in directia ei incercind sa-si dea seama daca merita sa-i spuna numele lui real sau sa inventeze ceva pe loc. Interesant nume, l-am auzit numai o singura data, acum. Artimei Nicholas Denver, mai simplu Arty. La faza cu insultatul reciproc avea alta parere. Nu cred in faptul ca ne-am insultat reciproc, a fost un mic conflict de interese, sau mai bine ceva de genul, "care este prima impresie pe care o fac unui om total necunoscut." Sa stii ca am picat amindoi testul, trebuie sa mai lucram la partea asta. Nu cauta compromis, nici scuze, cauta sa lamureasca ce se intimplase pina la urma. De obicei el era demonul in chip de ingreas, acum ce s-a deteriorat masca, trebuiau iar reparatii?