Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / The trials of life (I)

Facandu-si loc prin coridorul putin curbat ce ducea spre sala de sedinte, Kennya simti cum isi lasa nervii sa o incetineasca. Stai, marea Kennya Allen nervoasa? Nu, nu asta era. Pur si simplu tremura plina de anticipare, atat. Stia ca avea asteptari mari din partea prietenei ei daca vroia sa ocupe acest loc si stia cat de greu ii era. Iar asta nu o impiedica sa-i fie loiala si sa o ajute in orice scop sau vis pe care il avea. Stia ca nu era vorba daca vroia sa fie cea mai buna sau in sfarsit oamenii sa o recunoasca ca un lider bun. Gandurile ei apreau sa fii trecut de stagiul asta. Chiar daca comunitatea vrajitoareasca s-a vindecat si s-a imbunatatit atat de mult intr-un timp atat de scurt dupa razboiul de la Hogwarts, nu era inca de ajuns.

Cel putin nu pentru ele. Scopurile lor erau atat de diferite fata de cele a persoanelor de rand. Si amandoua stiau ca singura modalitate de a reusi sa le faca sa se implineasca, era sa ajunga cat mai sus. Promisiuni implinite nu numai pentru ele, dar si pentru cei care luptau alaturi de ele umar la umar. Sperand ca intalnirea oficiala avea loc in legatura cu punctele principale ce trebuiau sa le implineasca si nu alte lucruri inutile pe care nu o interesau, Kennya simtea ca ultimul lucru de care aveau nevoie era ca cei mai in varsta sa se prefaca surzi la vorbele lor si sa spuna lucruri stupide despre ca si cum cele doua erau inca copii.

Gardienii ce stateau afara, pazind usile pareau sa aiba fete familiare iar Katherine se simti putin mai calma cand acestia incepura sa le zambeasca.
“Probabil esti norocoasa Kath, sunt mereu mai putin morocanosi dup ace servesc ceaiul.” Barbatul mai inalt o batu usor pe umarul stang, iar celalalt pe umarul drept. Kennya se multumi doar sa-i salute din priviri.

“Toti te sustinem Katherine.” Adauga cel mai scund inainte ca in fata celor doua sa se deschida usile duble din lemn de stejar ca apoi sa intre fara sa se gandeasca prea mult la ce avea sa urmeze. Incerca cu disperare sa se auto controleze si sa nu se impiedice in timp ce inauntau. Se uita cu coada ochiului la Kennya care parea la fel de relaxata ca de obicei. Un nor de tamaie plutea in jurul lor dezvaluind cele trei persoane pe care trebuia sa le convinga ca e cea mai buna. Conducatorii Consiliului.

“Vad ca ati reusit sa ajungeti la timp. Chiar daca caracterul vostru lasa de dorit, macar sunteti punctuale.” Cea mai batrana incepu sa le certe fara incetare inca de cand ajunsera in fata lor, in timp ce cerceii ei rosii cu pete de verde fluturau agitati o data cu miscarea capului. Simti cum ochiul ei se contracta putin din cauza enervarii in timp ce se apleca putin in semn de salut ca apoi sa se aseze pe unul din scaunele din fata lor.

Kennya ii salute superficial, auzind un ras inabusit din partea lui Katherine. Nu, nu se schimbase deloc. Masa medie ce se afla intre ei era goala in jumatatea fetelor, dar plina cu pergamente ce pareau foarte oficiale si variate si un set de ceai pe partea lor. Kennya isi clarifica vocea, dorind ca aceasta intalnire sa se termine din ce in ce mai repede. Nici ei nu pareau genul care sa piarda timpul scurt care mai ramasese, asa ca singurul barbat incepu sa citeasca pergamentul cel mai nou cu ce parea sa fie fisierele recordurilor lor personale. Incerca din rasputeri sa nu-si dea ochii peste cap de cate ori auzea ceva rau despre ele, tinandu-se calma stiind ca orice alt lucru opus le punea bête in roate. Dar asta nu insemna ca avea sa-i urmeze ca un caine cu limba afara.
Kennya asculta in tacere dand din cap din cand in cand sa arate ca il asculta in timp ce-i citea tot recordul ca si cum ar fi fost un cartonas cu jucatori de baseball.

“Poate ai fost recunoscuta ca Ministru al Magiei Kennya Allen,” spuse melodios femeia, “Dar asta nu inseamna ca e o garantie ca vei ramane mult cu acest titlu.”

Kennya asculta amenintarea in timp ce scrasnea din dinti, vrand sa-i zica ceva, dar asta ar fi insemnat sa-i joace jocul si sa-i arate ca avea dreptate cu privire la comportamentul eu. Poate ar fi trebuit sa caute si ea recordul batranei ca sa vada ce “garantii” avea titlul ei de retardata oficiala a Consiliului. Viperina nu intelegea cum naiba au reusit persoanele din urma ei sa lucreze impreuna cu ei.

“Katherine... Kennya…” vezi vocea femeii mai tinere mult mai moale, binevenind schimbarea tensiunii dintre persoanele de fata. “Nu te chemam aici Kate daca nu aveai nici o sansa la acest post, iar tu Kennya poate nu esti cea buna persoana, insa esti cea mai puternica, mult mai puternica decat Ministrii precedenti. Vor fii mult mai multe lucruri implicate in acest proces pentru voi decat aveti impresia. Nu va lasati garda jos.”
“De ce zici asta?” intreba viperina. Era mult mai usor sa vorbesti cu femeia tanara dupa atatia ani de cand o cunostea, o persoana mult mai blanda si mai intelegatoare, dar asta nu insemna ca nu era severa si incerca sa-mi arate ca acest lucru putea sa imi fie decaderea de pe o scara inalta, ajunsa din nou la punctual de start. Stai, ce spusese? Un proces? Nu auzise pana acum sa fie un proces in a deve-….

Se uita putin panicata la Kennya, apoi confuza la cele trei persoane din partea lor ce purtau o expresie goala, ca niste roboti ce urmareau un script. Se vede ca isi doreau sat ermine cat mai repede aceasta intalnire si sa-si faca treaba in continuare, fara sa-si mai bata capul cu ele. Stiau ca nu erau cele mai iubite persoane, in special Kennya care facea tot ce putea sa le sfideze puterea si sa-i ingroape in rusine. Trase adanc aer in piept. Nu avea sa se lase batuta indifferent de c ear urma sa se intample. Si stia ca nu era singura.

Kennya se uita direct la femeia care parea sa-i intrerupa gandurile ca si cum i le-ar fi citit.
“Nu a fost nici un proces atatia ani pentru ca toti liderii acestui department, in afara de unul, au fost alesi si numiti in post intr-o perioada de suferinta sau problematica pentru noi vrajitorii. "Kennya invarti in minte numele celor ce trecusera prin scaunul de sef, observand singurul care nu urmarea acelasi tipar.
Isi bloca privirile cu femeia blonda, incercand sa evite privirile celor doi mai in varsta. Ea continua.

“Da, era o perioada relative de pace, unde nu era graba ca sa numeasca pe cineva in frunte, penultimul conducator inca avand ani buni de trait in el, asa ca putea sa inlocuiasca imediat in caz de probleme. Apoi au fost descoperite probele pentru viitorii lideri ai acestui department. In acest pergament am aflat ca nici un conducator nu va fii ales daca nu reuseste sa treaca de toate cele trei probe, scrise si lasate in spate de cel care a fondat acest departament. Sunt probe pe care penultimul lider le-a urmat si sunt probele pe care tu Katherine ai alegerea de a le urma la randul tau.”

Kennya se uita fugar la prietena ei numai ca sa vada cum isi strange materialul de la roba in pumni. Ii era frica? Imposibil. Isi muta privirea de la ea la ceilalti si intreba cu o voce increzatoare si clara incercand sa-i paseze si lui Katherine spiritul ei.
“Si in ce anume consta acest proces. Sau mai bine zis aceste probe?”

Barbatul tacut pana in acel moment, incepu sa vorbeasca si sa le insire niste informatii.
“Desi ar fi extrem de profitabil sa iti televizam probele, am ajuns deja la concluzia ca nu vrem sa riscam nici o camera sau un cameraman sa inregistreze totul,” Gee, ma bucur ca v-ati indreptat prioritatile, “Va trebui sa te intorci direct in acest birou dupa fiecare proba efectuata pentru a da raportul impreuna cu asistentul tau...”

“Ce vrei sa... Adica- Asistent?” intreba insistent Katherine in timp ce isi imagina o persoana foarte stricta si serioasa punand in ordine sute de pergamente undeva in afara biroului ei, alergand mereu dupa coada sa cu rapoarte, gata sa vada daca isi facea treaba cum trebuie. Si asa cum isi imagina toate astea, parca cei trei ii citira gandurile cand usa din spate se deschise larg si doua persoane intrara inauntru, salutand respectuos. Se asezara pe alte doua scaune, fata in fata cu ceilalti.

“Megan Pierce, varsta 29 de ani...” Bla, bla, bla, stiau amandoua in ce directie mergea situatia in timp ce batrananul urma acelasi curs cititnd informatiile despre cei doi cum le facura si lor. Aflara ca femeia lucra la Sf. Mungo non-stop, iar participarea ei in problemele mari cum ar fii razboiul ce avusese loc sau incidentul cu dragoni, o facuse sa castige o pozitie foarte ridicata in acest camp. Pe de alta parte, barbatul, Lee Ryan, era constant trimis in misiuni pe teren ce aveau nevoie de abilitati foarte ridicate, aproape de cele de auror. Strategia era punctul lui forte.

Kennya se uita cum femeia se inclina dupa ce termina bataranul de vorbit ca o piatra, in timp ce Ryan mai mult isi misca capul ciudat catre pamant. Pana la urma cei trei capi ai consiliului stabilira ca cei doi erau alesi ca posibili candidati pentru pozitia de asistent datorita calitatilor si realizarilor lor. Kennya se gandi insistent ca aceste probe sau ce naiba erau sunau destul de greu, dar stia ca nu o va lasa pe Katherine singura.
“Poti sa-ti alegi acum pe unul dintre ei care sa te ajute de acum incolo.”
Viperina se uita la Kate cum deschidea si inchidea gura ca un peste, uitanduse ca oarba la cei trei din fata lor. Insa imediat iesi din transa cand simti o mana gentila pe piciorul ei. Isi intoarse capul spre dreapta ca sa-i prinda micul zambet de pe fata Kennyei.

“Eu voi fi asistenta ei.” Toti liderii acestei intalniri se ridicara indignati in picioare vorbind unul peste altul, fiecare particica de control pierdandu-se pe apa sambetei.
“Imposibil, Esti Ministru al Magiei. Nu realizezi ce prostii poti sa scoti pe gura? Gandeste-te la consecinte. Uneori ma intreb ce e in mintea ta...”
Vocile lor se transformara pe loc intr-un tipat ascutit cand usile se trantira brutal de pereti si un corp era aruncat in mijlocul podelei in spatele celor doua fete. Doua persoane mascate si inca doua ce pareau sa stea cu nasul pe sus intrara in mars in urma lor ca sa forteze persoana sa se aseze ingenuncheata, in timp ce o trageau de par.

Katherine se uita cu mila la omul incatusat si reprimat prin magie. Ochii ii erau acoperiti de o carpa murdara si isi aminti de anturajul pe care il vazu mai devreme impreuna cu Kennya. Prizonierul. Kath era mult mai slaba emotional si se gandi ca orice ar fii facut nu avea cum sa merite un astfel de tratament si sa fie aruncat de colo colo. Viperina incepu sa se ridice in protest cand unul din gardieni incepu sa vorbeasca, cuvintele lui fiind inabusite usor de masca ce o purta pe fata.
“Am adus prizonierul cum a fost cerut. A fost o excursie ceva mai lunga decat ne asteptam, ne pare rau, dar a fost destul de greu sa il taram dupa noi fara sa fie un pericol pentru Incuiati si sa nu fim descoperiti. Desi am incercat sa evitam orice loc prea aglomerat. Cel putin nu s-a zbatut, incercand sa... WHOAA!!”

O ceasca se zdrobi de peretele din spatele capului barbatului care tocmai vorbise. Cea mai tanara dintre liderii Consiliului era in picioare, cu unul din pumni stransi din cauza nervilor si cu bagheta in cealalta mana. Ceilalti doi o prinsera de cate un brat incercand sa o potoleasca.
“Sunteti complet cretini!!! Daca nu ajungeti cand a fost programarea facuta asta nu inseamna ca nu suntem ocupati cu altceva! El este ultima persoana pe care o vrem aici! Trebuia sa fiti intrati si iesiti din aceasta camera acum o ora!!” tipa la el din toti plamanii, facand ca tensiunea din aer sa nu mai fie atat de oficiala.

“Ne pare rau doamna.” Celalalt barbat masca vorbi, “Dar daca puteti completa acum sentinta, nu ar fi un drum facut degeaba. Tot ce trebuie sa faceti este sa il condamnati la moarte prin puterea voastra si suntem plecati.”
Moarte? Cine naiba ar fii destul de rau incat sa merite pedeapsa cu moartea. Si nu din partea Vrajustitiei. Nimeni, asa ca desigur Kennya trebuia sa se bage mot in fata. “Cine e acest prizonier si ce a facut?”

“Prostilor! Este destul de greu sa o avem pe ea aici in aceasi camera ca sa se simtim in siguranta, acum ati adus si unul din fostii Devoratori? Ce petrecere draguta.” Kennya se opri cateva secunde din respirat. Fostii Devoratori?
Masa din fata lor se sparse pe jumatate din cauza fortei loviturii Kennyei, in timp ce o arunca intr-o parte a camerei, intorcandu-se pe calcaie ca sa se intoarca cu fata spre cel care i-ar fi unul din cei mai buni prieteni la pamant. Unul din barbatii mascati incerca sa faca o miscare brusca spre ea, insa nimic nu o putea opri, nu si cand isi scoase bagheta din robe. Cu o unduire stangace si neindemanatica ii scoase catusele de la maini.

Dupa cqateva secunde simti aura foarte slaba a omului pe care il cunoscuse de atata timp. Aceasi persoana care trebuia sa faca cativa ani in inchisoare si apoi ar fi fost liber. Sau cel putin asa stia ea.
Desi bunul simt ii spunea sa nu o faca, Kennya simtea nevoia sa se uite ce e in spatele legaturii. Trebuia sa fie sigura ca e el. Incetini putin din miscarile ei frenetice ca sa-i scoata legatura de la ochi. O lasase sa-i cada in poala, uitandu-se cu regret in ochii aproape stersi de orice sentiment. Parea un schelet al omului pe care il stia acum mult timp. Dupa cum arata probabil fusese legat la ochi mai mult de un an. Si nimeni nu ii spusese de suferintele lui.

“Stiam eu, stiam eu ca nu trebuia sa-l lasam in mainile voastre!” Katherine se intoarse capul de la baiatul de pe podea catre capii Vrajustitiei ca sa tipe la ei si apoi din nou la el sa analizeze mai bine conditia in care era. Se uita la Kennya care isi trecu usor degetele prin parul lui incalcit si neingrijit pana la mainile ce ii atarnau fara vlaga pe langa corp. Se uita si ea la corpul ei si observa cat de slab ajunsese, nici acel tricou negru si larg nu parea sa ascunda coastele proeminente si muschii deteriorati.

“Kennya? Kath?” vocea lui zdrentuita ii trecu printre buzele crapate. Viperina incerca sa isi tina lacrimile pline de suparare in timp ce se intoarse catre cei din consiliu ca sa preseze problema mai mare cu privire la el
“Moarte? Aveati de gand sa-l omorati pe la spatele nostru, dupa atatia ani in care ne-am chinuit sa-l salvam si sa-i dovedim inocenta? Poate a fost un monstru inainte, dar nu uitati pe cine a parasit si de partea cui a venit la sfarsitul razboiului! Si voi trei aveti impresia ca merita sa moara? Ultima data cand ne-am vazut ati spus ca peste o luna va iesi din inchisoare si va putea sa se reabiliteze!!!”

“Gardieni, legatil din nou la ochi si puneti-l intr-un colt, pana cand actuala noastra problema o sa fie rezolvata. E mult mai important,” spuse femeia mai batrana fara sa-i pese, ceea ce o facea pe Katherine sa o atace si sa-l stearga ranjetul ala de doi bani de pe fata. Iar Kennya parea sa gandeasca acelasi lucru in timp ce se aseza din nou pe scaun. Daca nu era deja distrusa masa, parea sa aiba expresia de a o distruge din nou ca sa-si tina sub control furia. Isi musca limba si se uita la singura persoana care putea sa-i dea niste raspunsuri.