Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ The vast compass of the ocean

**Melanie K. Gulden** · 08 Feb 2013, 19:41

Melanie îngustă ochii, punându-şi mâna căuş deasupra lor, încercând să vadă ceva prin lumina ce se reflecta în zăpada albă. Copacii era deşi, nelăsând să se distingă mare lucru din misterul lor. Îşi făcu ruta spre centaurii în minte, încercând să abordeze cel mai scurt şi mai drăguţ drum. Ştia că avea să fie o provocare cu centaurii. Ei aveau încredere în ea, însă nu era sigură că vor reacţiona foarte drăguţ la vederea lui James. Era sigură că avea să îi convingă într-un final, însă avea puţine emoţii în legătură cu ce s-ar putea întâmpla între timp. Dacă James avea să se apere şi să rănească vreun centaur, atunci se va ajunge la război.
Se simţi datoare să-l avertizeze.
- Când vom ajunge acolo, centaurii nu vor fii foarte încântaţi de venirea ta, însă orice ar fii, nu-i răni şi mai ales, nu-i trata cu ironii. Ei le iau ca minciuni, ceea ce le trezeşte suspiciunea.

**James R. Nolan** · 08 Feb 2013, 22:12

James zâmbi, simţind aerul rece de iarnă târzie în faţă. Pădurea era exact la fel ca în ziua precedentă, însă nici nu se aştepta să fie ceva schimbat. Privi în jur, însă se lăsă complet pe mâna lui Melanie, fără să încerce să reţină drumul. Probabil ar fi avut nevoie de el dacă ar fi dat de necazuri, însă deocamdată se simţea prea confortabil psihic ca să se îngrijoreze de orice.
Se frecă uşor de un copac, ascultându-i indicaţiile pline de tâlc ale lui Mel, însă nu prea prinse nimic din ce zise. Ştia cum trebuia să se poarte cu centaurii, şi mai ştia şi faptul că nu era politicos să te gândeşti la altceva în timp ce un om vorbeşte cu tine, însă nu se putea abţine.
Îşi continuară drumul prin pădurea deasă până ce zgomot de copite se auzeau din faţă.

**Melanie K. Gulden** · 09 Feb 2013, 23:13

Melanie încetini când auzi sunet de copite şi se puse în faţa lui James, pentru a fii prima văzută. Ştia că centaurii nu vor aştepta să întrebe despre scopuri, după tot ce le-au făcut vrăjitori. Când venise prima dată în această parte de pădure, aproape că o uciseseră cu săgeţi.
- Agareth ! făcu Melanie încântată când centaurul se arătă de după un copac.
Dacă era vreun centaur bun şi altruist, atunci Agareth era acela. O acceptase de când intrase în pădure şi îşi petrecea timp cu ea când se simţea singură. Îi plăcea să mai dea târcoale casei din când în când, şi atunci stăteau la taclale pe fereastra dormitorului ei şi mâncau ciocolată. Niciodată nu acceptase să intre înăuntru, iar Melanie îl luase drept un lucru 'de-al centaurilor'.
Agareth îl privi suspicios pe James, totuşi.
- E în regulă, îi spuse Melanie, zâmbind. E un prieten. Nu are să vă rănească.

**James R. Nolan** · 10 Feb 2013, 00:23

James o privi pe Melanie care înaintă spre animalul ce tocmai se arătase. Bărbatul îl privi oarecum suspicios pe centaur, care îi întoarse căutătura. Îşi ridică mâinile în aer şi aproape că spuse 'sunt mic şi inocent' înainte să îşi amintească de faptul că nu avea voie să folosească ironia pentru că nu le plăcea centaurilor.
Respecta acele creaturi. Îi inspirau putere şi inteligenţă şi nu avea niciun motiv ca să îi urască.
Zâmbi când i se făcu un fel de introducere şi păşi înainte uşor ezitant, ajungând în dreptul lui Melanie.
'James,' spuse el, întinzându-şi mâna spre a centaurului. Agareth, cu o privire uşor întunecată, însă cu un aer asemănător unui om ce cedează spre a avea încredere în cineva apropiat, îi strânse mâna scurt şi strâns. James zâmbi slab când îşi simţi oasele mâinii amorţite de durere.

**Melanie K. Gulden** · 12 Feb 2013, 12:26

Melanie îl privi îngrijorată pe centaur cum îi strânge mâna lui James. Cu toate că el era ceva mai deschis la minte decât restul, chiar şi Agareth avea dificultăţi în a primi oameni noi. Melanie se întrebă dacă fusese într-adevăr o idee bună să-l aducă pe James la centauri. Caracterul lui implica multe ironii şi curaj, ceea ce nu era chiar ideal în întâlnirile cu creaturile.
Melanie lăsă să-i scape un oftat, apoi îşi îndreptă atenţia spre Agareth, hotărâtă să înceapă o nouă conversaţie cu prietenul ei.
- Ce faci aici, Ag? îl întrebă ea. Nu ar trebui să fii cu ceilalţi?
Privirea lui Agareth deveni dintr-o dată sumbră.
- Toţi s-au împrăştiat în pădure, au rămas acasă doar femeile şi copii. S-a întâmplat ceva zilele trecute. Sora lui Neod a găsit un cadavru în luminişul de la lac.
Melanie ridică din sprâncene.
- Cred că noi suntem de vină pentru asta, răspunse Melanie cu o privire apologetică. Bărbatul acela era un pirat şi a venit după mine, nu am idee de ce.
Agareth păru îngrijorat în privinţa noutăţilor. Lui Melanie îi veni o idee ce avea să-i scutească pe ea şi James de multe probleme.
- James m-a salvat, adăugă ea repede.
Schimbarea din ochii centaurului când se uită la James nu avea cum să treacă neobservată pentru Melanie.

**James R. Nolan** · 12 Feb 2013, 22:43

James o privi pe Melanie, apoi pe aşa zisul Agareth cu o uşoară curiozitatea sarcastică, însă politicoasă. Nu voia nici el să se pună în pericol în faţa unui centaur. Nu era chiar atât de inconştient. Se sprijini aşadar de copacul din spatele lui, privindu-i cu seriozitate pe amândoi.
Îşi desprinse privirea de pe Melanie când centaurul pomeni cadavrul pe care îl găsiseră şi simţi brusc că dăduse de belele.
Piraţii simt de fiecare dată de unde bate vântul şi de această dată, direcţia nu îi părea chiar favoriabilă.
De data asta, privirea îi zbură la expresia lui Melanie când aceasta recunoscu pur şi simplu că ei fuseseră responsabili. Nu ar trebui să fugă odată?
Totuşi, lumina în care Mel punea evenimentele schimbase toată situaţia. Făcuse ca totul să pară ca şi cum ar fi fost pură apărare, când James fusese cel care îl provocase la duel pe Harold, chiar dacă cu scopul de a o salva pe Melanie.
Totuşi, fata făcuse ca lucrurile să decurgă exact aşa cum voiau şi Agareth îl privi de această dată pe James cu o urmă de apreciere şi mulţumire, care aproape că îl jena.
'Ei bine, ce pot să spun,' începu James, cu o ironică modestie.

**Melanie K. Gulden** · 12 Feb 2013, 23:14

Melanie aproape că îşi dădu o palmă peste frunte. Serios? Sarcasm? Nu cumva tocmai îi spusese să nu folosească asemenea nuanţe de faţă cu centaurii. Chiar vorbea tot timpul cu pereţii, sau nici măcar ei nu o ascultau?
Agareth îl privi puţin sceptic pe James, iar Melanie îşi dădu seama că acel mic comentariu ştersese o parte bună din gloria pe care i-o oferise. Viperina simţea că se trage de păr în interior. Cine o pusese să aducă un pirat arogant, plin de glume şi belele, la o ceată de centauri? Cât de stupid trebuia să fii să faci asta?
Melanie încercă să se sustragă pe ea şi pe James din ecuaţie discret.
- Ar trebui să mergem înapoi în casă, spuse Melanie, privind puţin îngrijorată pădurea. Probabil că ceilalţi sunt în alertă şi cel mai posibil mai întâi vor arunca săgeata înainte să ceară explicaţii.
- Nu te vor răni, o asigură Agareth hotărât.
- Oh, ştiu, răspunse Melanie cu sprâncenele ridicate.
Centaurul aruncă o scurtă privirea spre James şi oftă adânc.
- Ar trebui să plecaţi, concluzionă el, întorcându-se cu spate şi pregătindu-se de sprint.
În următoarele secunde, Agareth dispăru în galop printre copaci, lăsând în urmă o linişte puţin neliniştitoare.

**James R. Nolan** · 12 Feb 2013, 23:37

James observă schimbarea din atitudinea centaurului şi aproape că se încruntă. Ce? Ce făcuse?
O privi pe Melanie care părea că fierbe pe dinăuntru şi îşi dădu o palmă mintală. Ah, daaa, sarcasmul.
Nu părea prea panicat, deşi era puţin neliniştit. Îşi dădea seama că ceea ce făcuse era o prostie şi realiză că nu ar mai face-o încă o dată dacă ar avea ocazia. Îşi muşcă buza involuntar, însă îşi păstră privirea calmă şi neştiutoare. Avea impresia că era mai bun decât Melanie la acest capitol, care părea că imediat avea să explodeze.
Urmări schimbul de vorbe dintre cei doi, însă nu se împotrivi în niciun fel la decizia lor de a se întoarce. Avea impresia că, dacă ar mai fi stat mult pe acolo, ar fi fost omorât.
Se întoarse pe călcâie cu Melanie în dreapta sa, nu înainte de a saluta centaurul politicos, apoi, când se aflau la o distanţă sigură de luminiş, şopti:
'Deci? Cum m-am descurcat?'
Vocea îi era clară, însă ironică şi fără pic de îngrijorare, deşi ochii lui pândeau copacii cu o oarecare nelinişte.

**Melanie K. Gulden** · 13 Feb 2013, 11:42

Melanie nu spuse nimic o parte bună din călătorie, deşi era sigură că niciun centaur nu era prin jur. Doar fierbea în interior, încercând să se calmeze, aşa încât să nu dărâme casa când urma să-şi deschidă gura. Însă se părea că James nu era de acord nici cu asta, pentru că începu să vorbească iar.
Melanie inspiră adânc în piept.
- Nu prea bine, făcu ea, cu o voce forţat de calmă. Ştii, puteai totuşi să laşi la o parte sarcasmul, după ce eu tocmai am făcut în aşa fel încât să fii privit bine de către centauri!
Nu ridicase tonul decât puţin, însă se răstise suficient. Acum era sigură că Agareth urma să povestească întâmplarea ce tocmai avusese loc, şi singurul lucru pe care îl va salva pe James ar fii fost faptul că el o salvase pe ea. Nu avea niciun sens, şi totuşi...
- Va trebui să stăm în casă pentru o vreme şi, dacă ar fii să ieşim afară, să lăsăm nordul pădurii neatins. Dacă centaurii simt prezenţa unui om, nu cred că vor aştepta să vadă cine este. Se simt în pericol, deci vor reacţiona agresiv.

**James R. Nolan** · 13 Feb 2013, 21:48

James o privi pe Melanie care nu fu prea fericită de faptul că întrerupse liniştea. Îi ascultă cuvintele, apoi zâmbi, deşi în sinea lui era şi el puţin enervat de propria persoană.
Se îndreptau spre casă, pe aceeaşi poteca pe care venise, iar Melanie era foarte agitată, aruncând priviri în îngrijorate în toate părţile. James fu brusc conştient de faptul că soarele era apropiat de asfinţit. Asta însemna că era aproape timpul să plece. Îi era puţin groază să o ia la pas pe timpul nopţii în pădure, însă avea ciudata impresie că era mai bine decât ziua. Degeaba oamenii spuneau că animalele se trezeau noaptea pentru că adevărul era că majoritatea prădătorilor vânau pe timpul zilei. Va avea o baghetă la el şi nu se va atinge de nordul pădurii. Oricum, de acolo venise, ar fi fost o prostie să o ia înapoi.
Îşi continuară drumul în tăcere, James hotărându-se să o lase pe Melanie să fiarbă înăuntrul ei până se linişteşte. Se apropiau de căsuţa mică de lemn şi bărbatul simţea cu fiecare pas cum o nervozitate ciudată îl cuprindea. Aproape că roşea. Ce naiba era cu el?
La urma urmei, nu era prea greu să plece pur şi simplu şi să o lase pe Melanie acolo, nu? Adică, Melanie se descurcase fără el şi până acum, de ce începea să se îngrijoreze pentru ea? Dacă centaurii ăia primitivi încercau să o omoare. Îşi drese glasul, alungându-şi toate acele gânduri şi se opri în pragul uşii de la intrare, lăsând-o doar pe Melanie să intre.
'Soarele asfinţeşte,' spuse el, subliniând evidentul. 'Ştii că e timpul să plec, nu?'

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean 1 2 3 4 5 Next » //  / The vast compass of the ocean

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean
1 2 3 4 5 Next »
/ The vast compass of the ocean