Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ceaunul Crapat
1 2 Next »
/ The world owes you nothing

**Freyja Maegan Guðríðr** · 25 Jan 2013, 17:05

Freyja il lasa pe Colin sa o traga la o masa in momentul in care in spatele lor mai intra un om, destul de inaintat in varsta fata de ea, si care-i amintea de Kurt. De fapt, in ultima perioada, totul ii amintea de Kurt, pana si un stilou cu care el ii scrisese un bilet de voie!
La masa unde o trasese Colin era o viperina din acelasi an, pe care o chema Melanie si mai ceva, insa cu care Freyja nu vorbise niciodata.
"Buna", sopti ea nesigura, zambindu-i fetei, desi nu credea ca aceasta si-ar fi dorit prezenta ei.
Dupa barbatul caruia ii statuse in cale, mai urma Julieta, sefa de Casa a Cercetasilor, cu care vorbise o data, insa cam atat. Freyja nu era cea mai comunicativa persoana din lume, insa cunostea cateva persoane.
Se uita pe furis la Hawkeye, surprinsa sa se vada asezata pe scaun, cand ea dorise sa nu-l mai vada in viata ei dupa faza aceea.
"Colin...", sopti ea, sesizand brusc ca se asezase chiar langa el, in incercarea lui de mai face loc si altor persoane.

**James R. Nolan** · 25 Jan 2013, 20:14

James îi zâmbi băiatului, fără să mai spună nimic, apoi merse spre tejghea cu aerul lui obişnuit şi îşi comandă o bere. Se aşeză pe scaun, aşetptând băutura şi cercetând încăperea. Părea că cei doi se mai întâlniseră cu cineva cunoscut care intrase după el. O femeie. Înaltă şi frumoasă, cu un ciudat aspect de pierdere şi transparenţă. O privi pentru câteva secunde, apoi urmări masa la care băiatul şi blonda se aşezaseră. Tresări.
Melanie?
Prinse băutura, ignorând barmanul, privind-o încă pe fată. Nu se aşteptase să o mai vadă. Era mai frumoasă decât şi-o amintea şi avea un aspect mult mai...sănătos.
Pentru un moment se întrebă dacă să plece şi să se aşeze împreună cu toţi acei adolescenţi confuji, apoi se întrebă de ce se întreabă atâta şi nu merge odată spre ei.
Se ridică de pe taburetul înalt şi se apropie de ei cu paşi leneşi. O privi fix pe Melanie, deocamdată nu îl interesa nimeni altcineva de la acea masă. Îşi ţinea cana cu mâna bună şi cârligul îl întinse într-o parte, zâmbind.
'Cine ar fi crezut? Mel în persoană.'

**Melanie K. Gulden** · 25 Jan 2013, 20:49

Spre surprinderea lui Melanie, Colin se întoarse la masă. Ridică ochii surprinsă şi observă, cu vreo cincisprezece centimetri mai jos de ochii strălucitori ai băiatului, fata cu părul neobişnuit ce se lovise de uşă. Observând-o mai în-de-aproape, îi prinse scurt privirea de smarald şi îi văzu mâinile mici împletite una într-alta timid. Nu-şi amintea să o mai fii văzut vreodată, însă nu era surprinsă.
Colin făcu prezentările, scăpându-le pe cele două de un amănunt jenant. Melanie încuviinţă în semn de bun venit spre Freyja. Îi prinse privirea vinovată a lui Colin şi îi atinse fugitiv dosul palmei pentru a-l informa că totul era în regulă.
Şi aşa, atenţia îi fu distrasă de la lucrul cel mai important de acolo. Încercând să descifreze fata cu părul argintiu şi făcând speculaţii în legătură cu singurătatea îngrijorătoare a lui Colin, Melanie uită complet de James. Asta, până când îşi făcu şi el apariţia.
Viperina tresări când observă cârligul, dar apoi privirea îi urcă şi dădu de ochii căprui ai bărbatului. Nu credea că era de prin locurile astea şi nu avea nicio bănuială că pusese vreodată piciorul în Ceaunul Crăpat.
- Hei, eu sunt de pe-aici, ai uitat? făcu Melanie, zâmbind. Eu m-aşteptam ca tu să fii în Neverland până acum.
Nu se simţea prea confortabil să facă glume în faţa... nimănui, în afara lui James. Nu era sigură dacă ceilalţi se vor prinde, însă Melanie ştia că porecla Hook spunea mai multe despre James decât povestea fantastică.

**Colin Hawkeye Rovson** · 25 Jan 2013, 22:27

Hawkeye ii multumi muteste Melaniei. O sa gaseasca cumva o cale de a se revansa pentru acceptarea asta.
O auzi pe Freyja si se uita automat spre ea. Zambi, putin crispat la inceput, dar mult mai natural pe parcurs. Isi ridica usor palma, intr-un gest de calmare.
" Nu, e ok. Inteleg" raspunse scurt.
Nu stia daca o facuse pentru ca intr-adevar intelegea sau pentru ca dorea sa o protejeze pe Viperina de un moment criptic si -poate- cu ceva tente jenante. Si daca asta era cauza, atunci... Eh, poate ca nu era al' care merita sa fie cantat in coarne.
Tresari cand auzi o noua voce, atat de aproape, si isi ridica instinctiv privirea. Reflexul cefalogir pana la urma; n-ai ce-i face. Dadu cu ochii de acelasi barbat pe care il incrucase mai devreme, uitand ca un tont sa se dea din usa. Si se parea ca o cunostea pe Melanie. Asta, in mod ciudat, il facea sa nu para atat de strain, chiar daca Hawkeye nici macar nu ii stia numele. Oscila o clipa, intrebandu-se daca sa se prezinte sau nu. Se decise asupra ultimei variante, macar pentru moment. Nu era momentul sa para bagaret si clar nu simtea ca avea ce cauta in acea discutie. Asa ca isi puse cuminte mainile pe masa, inconjurand iar cana de ceai.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 25 Jan 2013, 23:30

"Ba nu, nu este", sopti ea, ignorandu-i pe ceilalti doi, care oricum nu o bagau in seama.
"Am facut ceva ce nu ar fi trebuit, si nici macar nu regret asta. Este groaznic, iar tu nu ar mai trebui sa vorbesti cu mine. Iar eu..."
Se rezema de spatar, dezorientata si speriata. Nu dorea sa termine fraza, si o durea s-o faca, dar trebuia s-o faca.
"...iar eu ar trebui sa nu mai am vreodata curajul sa te privesc in fata, daramite sa mai iti si vorbesc"
Se intreba de unde atata curaj, insa acum, trebuia sa termine.
Ii puse mana peste gura, asa cum facuse in Camera Fantomelor, fiindca stia ca urmau proteste din partea lui, si il privi serioasa, vorbindu-i rar.
"Inteleg daca nu mai vrei sa vorbesti cu mine. Mi-ai spus care erau sentimentele tale si ar fi trebuit sa le respect. Imi...imi pare rau, dar nu imi cer si scuze"

**James R. Nolan** · 27 Jan 2013, 23:21

James o privi pe Melanie amuzată, cu ambele sprâncene ridicate. Neverland? Mai mult de atât nu putea?
'Eh, mai pierd vremea şi pe tărâmurile astea, dragoste,â spuse el, teatral şi ironic, apoi râse scurt.
Fata cu părul alb părea să nu observe că mai era cineva acolo, însă atenţia lui James era asupra lui Melanie. Şi asupra băiatului slab care părea îngândurat şi foarte atent la ce spunea PărAlb.
PărAlb şi UrechiClăpăuge păreau să vorbească despre ceva dramatisme, pe care James le găsea extrem de ciudat de intrigante.
'Oh?' începu el, luându-şi un scaun şi aşezându-se între cei doi. 'Mai spune.'
Îşi aşeză coatele pe masă şi îşi sprijini bărbia în mână, cârligul ţinându-l mai jos, ca să nu sperie iepuraşii şi privind ironic faţa fragilă a lui PărAlb.

**Freyja Maegan Guðríðr** · 28 Jan 2013, 19:11

Freyja inca mai vorbea cu inversunare, cand mana-de-carlig (detaliu semnificant observat in ultima clipa), se aseza fix intrea ea si Colin. Fata se opri, putand sa observa trasaturile puternic conturate ale barbatului destul de bine, deoarece era atat de aproape de ea. Se simtea aiurea stand acolo, cu un strain pe care nu-l mai vazuse in viata ei.
"Pardon?"intreba ea, pe un ton mult prea rece decat si-ar fi dorit.
Era enervata de atitudinea lui bagacioasa, si nu ii placeau oamenii care se bagau singuri in seama.
Se uita la Colin, apoi la Melanie, aceasta cunoscandu-l pe mana-de-carlig.
"Nu-mi amintesc sa te fi invitat la discutie, domnule, insa daca tot sunteti atat de interesat, desigur."
In ultimul moment se decise sa nu ii dea satisfactie, aratandu-se jignita sau enervata. Din contra, zambi amabil si se apropie de Colin, sprijinindu-si mana de genunchiul mainii-de-carlig si lasandu-si parul lung si blond deschis sa mature picioarele tipului.
"Stii ca am dreptate, dar esti prea dificil si prea bun ca sa intelegi. Recunoaste"

**Colin Hawkeye Rovson** · 28 Jan 2013, 19:27

Instinctiv, mainile i se stransera in jurul canii de ceai. Pusese atata putere in acea stransoare incat, pentru o fractiune de secunda, a avut senzatia ca o s-o sparga. Da, poate ca gestul Freyjei nu fusese cel mai logic, mai manierat sau mai lipsit de autoritate, dar asta nu insemna ca totul trebuia sa se termine aici. Fusese o scapare. O greseala. Putea sa ierte. Si apoi...
" Nu e ca si cum e numai vina ta in toata povestea asta"
El de ce sa nu fie vinovat? El fusese idiotul care lasase garda jos. El fusese cel care permisese formarea unor astfel de ganduri. Asa ca el era cel care merita sa-si petreaca noptile holbandu-se la tavanul intunecat si gandind in cercuri din ce in ce mai stranse. El era cel care nu isi invatase lectia. Si tocmai din cauza asta el era cel care nu merita nimic in privinta acestui aspect al vietii. Mai facuse gafa si inainte. Isi lasase garda jos, isi deschisese mintea spre persoana din fata lui, ajungand in final motiv pentru 'batai de inima'. Iar in ultima vreme, dragostea era o chestie prea imbarligata pentru el. Nu o mai putea urmari logic, matematic. Si ce era cel mai dureros si mai rusinos era faptul ca, intr-o oarecare masura, ii placea asa. Ii dadea incredere in sine. Il facea sa se simta puternic. El, Hawkeye, scobitoarea hiperactiva.
Se simtea ca un mic exponat la circ, acum ca barbatul se asezase intre el si Freyja. Era contrariat. Ii convenea noua pozitie, deoarece ii oferea cumva un ascunzis in fata Viperinei. Ha! Ce ironic! Cine se ascunsese pana atunci si cine se ascundea acum. Dar pe de alta parte, il enerva, deoarece isi dorea sa poata sta aproape de fata pentru a duce pe branci o munca de convingere.
" Ei, in privinta asta sunt de acord cu tine. Poate ca sunt la fel de incapatanat ca si tine, Guðríðr! Deci, cum spuneam, e in regula"

**James R. Nolan** · 28 Jan 2013, 22:58

James o privi mulţumit pe PărAlb. Bun, deci se băga în joc. Îi plăcea când oamenii reacţionau. Făcea totul mult mai interesant. Când îi auzi vorbele, James o privi cu surprindere, căscându-şi gura şi aşezându-şi mâna dreaptă la baza gâtului într-un gest prefăcut de jignire adâncă. Vai, nu fusese invitat.
Se sprijini de spătarul scaunului, ascultând-o cu un interes prefăcut, apoi îşi întoarse privirea spre băiat când acesta vorbi.
'A spus că e în regulă,' spuse el ironic, înainte să îi lase şansa lui PărAlb să mai spună altceva. 'Vezi? Totul este rezolvat, nu mai trebuie să adormi în această noapte cu gândul că i-ai complicat viaţa acestui biet copil.'
James vorbea încet şi relaxat, cu o privire sarcastică şi mici gesturi a mâinilor (mai exact, a mâinii şi a cârligului).
'Oh, unde îmi sunt manierele? Nu m-am prezentat,' spuse el, brusc. James Nolan. La dispoziţia dumneavoastră.'
Făcu o mică reverenţă, cât îi permitea scaunul, apoi îi privi pe cei doi cu sprâncenele ridicate într-o expresie expectativă.

**Melanie K. Gulden** · (This post was last modified: 29 Jan 2013, 21:56 by Melanie K. Gulden.)

Melanie observă schimbul discret de cuvinte dintre Freyja şi Colin, însă părea puţin cam personal pentru ca bunul ei simţ să îi permită să se bage. Desigur, bunul simţ a lui James nu-l împiedica absolut deloc! De fapt, nici măcar nu era sigură dacă mai era încă acolo...
Fu rândul ei svreodată pe băiat, însă fulgere priviri pline de scuze către Colinl. Nu era sigură dacă cineva îl deranja vreodată pe băiat, însă nu credea că se simţea prea confortabil alături de cineva care îl privea ca un exponat.
- Taie petrecerea, James, îi spuse Melanie cu o sprânceană ridicată şi cu un mic zâmbet pe buze. Ne-am prins.
Îi aprecia simţul umorului al bărbatului, însă prefera să nu-şi intindă norocul pe prietenii ei. Deşi era sigură sută la sută că urma să-şi folosească întregul armament de ironii pe toţi trei, se obişnuise atât de tare în cele câteva zile pe care le petrecuseră împreună, încât nu credea că o să se simtă tare bine fără ele.
Îşi dădea seama că era brusc incredibil de bine dispusă şi de fericită şi îl privi pieziş pe James. Nu crezuse că avea să-l mai vadă vreodată, însă să fie faptul că dăduse peste el motivul pentru care se simţea aşa? Îşi dădu seama ce face şi încercă să-şi focalizeze atenţia asupra a orice altceva. Îşi amestecă în ciocolata caldă, întrebându-se absentă dacă numai ea şi Colin aveau nevoie de ceva lichid şi cald.

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ceaunul Crapat 1 2 Next » //  / The world owes you nothing

Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Diagon / Ceaunul Crapat
1 2 Next »
/ The world owes you nothing