Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout

« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »

/ The wrong choice

Elizabeth@: Ma bucur enorm ca iti place ficul. ><
Va va astepta multe surprize.
Sys, maine dau edit sa comentez la ce ai scris

EDIT Next day: Sys, nu conteaza ca e scurt. Are dreptate Tamara. E super
Ma bucur ca l-ai continuat in sfarsit. ><
Si dupa cum ai spus si tu,noi punem sufletul in povestea asta si ne bucuram ca cititi. ><
Am un singur lucru de zis. X_X Sper sa nu te superi.
Si anume: Daca ai zis ca l-a lasat lat , nu mai trebuia sa spui si inconstient. ; ) )
Parerea mea.
In rest, e superb. :
Si nu e chiar asa de scurt.

De acord sys

Deci Ginny acum am citit si eu capitolul,nu are nimica daca e putin >< mie oricum imi place mult.Astept sa postati urmatorul capitol,pentru ca ador ficul vostru.

Multumim ca citesti. ><
Am sa fac nextul curand. Probabil in weekend...
Fiindca nu cred ca pot sa scriu in timpul saptamanii,nu promit nimic. , dar incerc.

Sys stiu ca nu trebuie sa mai zic si chestia aia,doar ca eram in ora si trebuie sa fiu atenta la doua lucruri in acelasi timp daca e modific >

Dar am zis doar asa. Nu e neaparat sa modifici. Am zis ca imi place cum ai scris. :-W
Ok,stiu ca am zis ca nu voi scrie, dar mi s-a facut dor de scris la fic , so ...

-perspectiva Lissei-


Prea multa durere si prea putine lacrimi. Au trecut trei zile de la aflarea faptului ca Nate a murit si eu inca nu imi revenisem nici cat sa fiu capabila sa ma ocup de inmormantare, iar reactia mamei si a tatalui lui m-a afectat mai mult decat credeam. Pana la urma catre ei se indrepta sotul meu,nu? Nu stiu cum voi putea sa dau astazi ochii cu ei si cu alti prieteni de familie. Nimeni nu poate sa inteleaga cat de mult sufar eu si bineinteles ca ii inteleg : nici nu au cum. Intr-o clipita m-am intrebat daca ar trebui sa le spun socrilor mei ca sunt insarcinata sau nu. Probabil ca ar fi un fel de alinare pentru ei, sau poate nu! Poate chiar dimpotriva: le va face mai mult rau. Oricum,nu astazi era acea zi potrivita. Astazi trebuia sa ma concentrez pe singurul lucru la care nu m-as fi gandit in viata mea: inmormantarea lui Nate. Ochii mi-au secat, din acest moment plangea sufletul fiindca in ochi nu mai aveam loc pentru niciun strop de lacrima , oricat de mic ar fi. Am facut un maxim efort sa ma ridic din pat si sa ies in sufragerie. Acolo se afla el,doar ca nu mai era el ... era doar o cutie care pesemne se numea 'sicriu' si in care se afla corpul neinsufletit al sau. Cum puteam sa vad asa ceva,cum puteam sa fac fata la o asa suferinta? Da, pot. Lupt pentru copilul ce il am in pantec fiindca stiu ca Nate ar fi vrut sa il vada nascut si pentru inca un lucru extrem de important: razbunarea! Sau cred ca mai convenabil ar fi sa denumesc asta 'dreptate' deoarece eu am sa mi-o fac,singura, cu propriile mele maini! Nu imi pasa ce e : dreptate, razbunare .. Stiu doar ca este ce imi doresc cel mai mult in acest moment!

M-am uitat la ceas uimita. In mai putin de o ora avea sa dispara definitiv din viata mea omeneasca, din cea sufleteasca niciodata , acolo el va fi mereu cea mai mare parte, cel mai mare dar. Il vor lua de aici,iar eu voi ramane singura intr-o casa imensa,care de astazi inainte cu siguranta imi va procova doar rau, imi va trezi amintiri petrecute cu fiinta iubita de mine. Cine ma va mai trezi dimineata cu un sincer 'Te iubesc' rostit soptit,cine ma va mai imbratisa cand voi plange? Acum plangeam si el nu era langa mine... Este primul minut in care imi dau seama cu adevarat cum este lipsa sa din viata mea! Este prima data de cand a murit cand constientizez ca intr-adevar nu mai e printre noi.
[...] Inmormantarea a fost groaznica! Tot ce mai tin minte este ca la cimitir, cand i-au pus lesul in mormant am lesinat si nu m-am mai trezit o bucata de vreme. Au trebuit sa ma aduca asa pana acasa. Ma voi intoarce la mormantul lui Nate cand ma voi simti in stare, singura,cand il voi putea plange din nou linistita,dar pentru asta am nevoie de forte noi,acumulate prin somn, este singurul lucru pe care il mai pot face acum ...

-perspectiva lui Nate-
Ce? Cum au putut sa ma lase aici? De ce era asa de intuneric? Dar, stai ... eu sunt mort,nu mai sunt printre cei vii! Atunci de ce pot sa gandesc,sa vorbesc? Sau doar sufletul meu face asta in locul meu? Unde e Lissa? De ce nu o simt aproape ? Prea multe intrebari,iar in tot intunericul acesta deprimant eu nici macar nu mai exist. Cu siguranta lumea ma va uita mai repede decat credeam eu. M-au plans o zi,probabil ma vor mai plange una si inca una ... Dar atat. In fata lumii am ramas doar un corp batut de vant,o amintire superba sau poate mai putin placuta, dar in ochii Lissei? Am murit fara sa o mai vad macar odata,am decedat fara sa o mai strang odata in brate. Acum eu ar fi trebuit sa fiu langa ea sa o imbratisez ... Mai mult decat sigur plange,iar eu o las? Nu am linistea sufleteasca aici, simt nevoia sa ma intorc,cel putin o perioada...
[...]
To be continued.

Sper ca e ok, l-am facut pe loc :-S !

Syys il ador ai descris atat de bine sentimentele incat m-ai facut sa plang!
Super imi place mult daca pot fac si eu capitolul IX azi

Săraca Lissa . Doamne dacă aş fi în locul ei cred că aş muri de atâta tristeţe. Şi Nate...Îmi imaginez cum se simte. Felul în care descrii îmi transmite perfect sentimentele şi gândurile personajelor! E pur şi simplu perfect!

Rosalie imi place mult cum ai scris.Chiar imi vine sa plang la cat este de trist,deci imi place foarte mult cum ai descris sentimentele.Cum a spus si Elizabeth "Perfect."Abea astept sa vad ce ii va iesi lui Ginny cu urmatorul capitol. In concluzie ador ficul vostru pentru ca e superb dar si pe voi va ador.

Ne bucuram enorm ca va place fetelor
Capitolul 10 sper sa vina cat mai devreme posibil nu stiu depinde de scoala :|