Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Lorzii Mierii / this is fucking ridiculous.

• Oricine vrea ><
  
  Ziua incepuse relativ bine daca uita ca sparsese cateva pahare si ca aproape fusese concediata fiindca mai sa-l blesteme pe cel care o starnise. Nu era o fire certareata.. ba chiar era blanda si inelegatoare , insa asta nu insemna de fel ca nu reactiona cand venea vorba ca din cauza unor idioti urma sa ramana pe strazi.
  
  Isi netezi fusta larga, modelata, ca de scoliratita fiind atenta sa nu-si pateze cumva camasa alba. Nu se dadea in vant dupa moda, insa daca nu exagera cu nimic si daca avea bani si-si putea cumpara haine ..de ce sa nu o faca? Intra la Lorzii Mierii, un loc pe care-l adora si unde venea in fiecare zi dupa program. Atatea dulciuri. Ea adora dulciurile, insa nu intrecea masura fiindca i se facea rau..atata tot.
  
  Isi lasa geanta sa tarne pe bratul ei, iar ea se lasa hipnotizata de dulciurile care erau expuse pe rafturi. Isi musca buza inferioara gandidu-se cate feluri ar putea cumpara.. se apropie de tejghea si-i ceru vanzatoarei un desert cu miere, dupa care se sprijini linistita si astepta. Nu multa lume se inghiontea sa cumpere, insa asta era fiindca era abia luna mai..Iarna nu puteai sa intinzi un deget in magazinul acela fiindca elevii de impingeau unii in altii, isi dadeau coate-n umeri si se jigneau , fiindca cineva le-o lua inainte.
  "Pardon!"Auzi aceasta si-si ridica de-ndata privirea spre persoana din fata ei. Se dadu mai in stanga incruntandu-se. Nu blocase accesul la tejghea."Ma scuzati!"

O pauza pentru dulce era mereu bine venita. Si unde era cel mai bine sa cauti asa ceva in Hogsmeade daca nu incepeai cu Lorzii Mierii?
Ema atinse clanta aurie a magazinului si pasi inauntru, cu camasa rosie sifonata peste maieul negru si cu parul castaniu prins intr-o maniera simpla. Cu cat avea gatul mai liber, cu atat ii era Soimencei mai bine, caci temperaturile surprinzatoare din ultima vreme o fortau sa scoata tinutele de vara mai repede din sifonier.
Tanara se uita prin jur, nehotarata. Lorzii Mierii nu o dezamagisera niciodata; aveau atat de multe sortimente, in atat de multe culori, forme si arome, incat nu prea stiai ce sa alegi. Se decise intr-un final asupra baghetelor de zahar. Si apoi, putea lua cateva dropsuri pentru colegele de dormitor. Stia ca nimeni nu se mai ocupase de aprovizionarea cu dulciuri, iar Ema nu se vedea deranjata sa preia sarcina de data asta.
Se indrepta spre tejghea, meditand asupra aromelor. Era atat de prinsa in gandurile ei, incat singurul lucru care a oprit-o din inaintat a fost cand a intrat in cineva.
" - Pardon!" spuse Ema surprinsa, cu vocea sarindu-i o octava mai sus. Se retrase cu iuteala doi pasi. " Ma scuzati!"
Afisa un zambet mic in chip de scuza si isi ridica usor mainile, cu palmele in fata.
" - Trebuia sa fiu mai atenta... Imi pare foarte rau!"

• Tanara care tocmai o atentionase parea ceva cam zapacita. Si Arlin avusese o perioada in care fusese la fel. Ii prinse mainile intr-ale ei, zambind.
  "Nu-ti fa griji! Sunt inca intreaga si gat gata sa cumpar ceva dulce."spuse aceasta facand semn cu capul spre sortimentele de dulciuri care o asteptau.
  
  Trase scaunul celei mai apropiate mese , luand loc si invitand-o si pe fata la masa. Nu era genul de femeie sclerozata, care arunca cu rosii si portocale in orice copil. In plus, adora portocalele. Ar fi facut risipa daca le-ar fi aruncat. Isi drese vocea si facu loc pe masa cat sa-si poata sprijini coatele acolo, desi stia ca codul bunelor maniere spunea ca nu este frumos, ei bine..ea nu era o lady pe intregime. Uneori putea fi pur si simplu o pustoaica din moment ce avea doar optsprezece ani. Nu era o femeie in toata firea. Sora ei din strainatate putea fi..fiindca avea douazeci si cinci de ani. Insa Arlin avea sa se conzidere copil si la avsrat aceea. Ii placea senzatia de copil. Un om matur trebuia sa fie pe cont propriu, iar ea nu era tocmai pregatita pentru asta.Si-i parea rau ca timpul trecuse asa repede.Se intoarse spre fata zambindu-i. Ea avea tot timpul din lume probabil. Sa se distreze atunci.
  "Cum te numesti scumpo?"

Ema rasufla usurata, aproape imperceptibil. De obicei, atunci cand i se intampla un mic... accident, sa zicem, cu persoane mai mari decat ea... Ei bine, lucrurile ieseau relativ urat. Acelea erau putinele momente in care Soimeanca se simtea precum un copil neindemanatic de cinci ani.
Zambi politicos si se aseza, urmarind-o pe tanara de langa ea cu un interes mut. Era probabil cu un an, poate doi mai mare. Oricum, nu putea sa-i zica doamna, realiza ea in timp ce-i analiza pielea delicata a gatului. Oricate tratamente magice sa folosesti si tot nu reusesti sa ai o piele ca aceea decat daca esti la varsta potrivita. Da... o fata in floare tineretii.
" - Cum te numesti scumpo?"
Eleva tresari usor, oarecum luata pe nepregatite.
" - Ema" raspunse ea politicos. " Ema Snow"
Ii analiza ochii verzi si parul intunecat, incercand sa descopere ce ganduri ascundea mintea acestei domnisoare. Soimeanca incerca sa vada orice detaliu cunoscut, dar esua lamentabil. Nu-si mai batu mult capul cu asta si isi ridica fruntea, privindu-si interlocutorul in ochi. Se uita intr-un fel intrebator, desi incerca sa para sigura pe ea.

• "Ma bucur sa te cunosc Ema."
  De fapt nu era chiar o doamna. Abia terminase scoala si , intr-adevar putea fi considerata adult, insa desi ei ii placea sa se considere inca eleva se comporta ca o adulta.
  
  "Stii..de fapt eu sunt probabil cu doar un an sau doi mai mare decat tine, dar din moment ce clientii de la Cofetaria Doamnei Podifoot imi spun "Buna ziua, doamna van Iver!" mi s-a cam urcat la cap.spuse aceasta razand.
  "Presupun ca esti la Hogwarts..sau nu? Se mai intampla sa gresesc.."Cand era ea la Hogwarts, fusese Ochi-De-Soim, si fusese mandra de asta. Probabil fata din fata ei era viperina sau asa ceva. Aparentele insala, deci nu baga mana in foc.

Ema zambi. Doamna... Nu. Domnisoara van Iver parea o prezenta adorabila. I se parea o persoana cu o inima calda. Simti o farama de mandrie pentru ca nimerise corect varsta aproximativa. Fara vraji anti-imbatranire atunci. Foarte frumos! Vorbele tinerei o incurcara putin, dar prefera sa o lamureasca in privinta scolii.
" - Da, ati ghicit corect, sunt la Hogwarts" zambi ea.
'Desi ar fi trebuit sa termin acum ceva timp' continua in gand, dar considera ca detaliul nu era important. Mare scofala daca avea 18, nu 17 ani.
" - Sunt in ultimul an, eleva in Casa Ochilor-de-Soim" vorbi iar si isi ridica usor barbia.
Obisnuia sa faca asta cand i se prezenta unui strain sau fost elev al scolii. Era felul ei de a spune 'poti sa zici ce vrei, pentru mine Soimii sunt familia'. Un gest putin ingamfat daca statea sa se gandeasca, dar serios acum, nu merita putina lauda?
Soimeanca isi inclina usor capul, facandu-si curajul sa ceara cateva lamuriri.
" - Numai pentru usurinta conversatiei, cum imi permiteti sa ma adresez dumneavoastra?" intreba ea politicos.

• "Si eu am fost eleva la Ochi-De-Soim!"exclama fericita Arlin. Era o minune ca nu existau doar viperini in scoala aceea. Cand trecuse pe acolo acum ceva vreme observa numarul mare de puncte din clepsidra viperinilor. Si-ar fi dorit sa se intoarca in timp si sa fie din nou eleva, sa-si ajute casa. Se bucura si pentru viperini acum ca era neutra, insa in inima ei tot Ochi-De-Soimii erau adevaratii luptatori.
  
  "Comporta-te de ca si cum as fi o colega de-a ta."Spuse Arlin sprijinindu-si bratele pe masa. Atmosfera incaperii era atat de delicata. Si ea facuse cateva schimbari in Ceainaria in care lucra. Schimbase tapetul si curatase totul de praf. Facuse si un nou afis pentru imaginea ceainariei pe care o conducea acum. Totul mergea struna...
  "Cum o duc Ochi-De-Soimii?"

" - Prea bine atunci" cazu de acord Ema.
Isi sprijini capul intr-o mana, meditand cateva secunde asupra raspunsului pe care trebuia sa-l dea. Arlin fusese tot o Soimeanca, iar asta ii punea din start o bila alba in mintea Emei. Era ca si cum ar cunoaste-o aproape, precum un membru al familiei, dar un membru de un grad mai indepartat. Verisoara de gradul al treilea, poate? Soimeanca zambi amuzata la aceste ganduri. Asta insemna si ca ii putea spune pe sleau, fara sa mascheze intamplarile, de teama ca avea sa intre in bucluc.
" - Depinde din ce punct de vedere privesti" incepu Ema. " Sunt sanatosi, dar sanatosi au fost si cei de pe Titanic. Sunt cam luati pe sus de diferenta de puncte pentru Cupa, insa muncesc titanic. Stiu ca, indiferent de rezultat, Ochii-de-Soim vor putea inainta cu capul sus pe coridoarele castelului, deoarece au muncit, iar rezultatele lor sunt vizibile."
Fata isi inchise ochii, reamintindu-si ultimele zile. Fusesera stresante, dar totul avea sa se termine curand.
" - Sunt si norocosi..." medita Ema, cu ochii inca inchisi. " Au un lider bun"