Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ This is how I Appear

only helena&ronnie&lucas

O tanara medita pe o bancuta din fata unui conac mare, concentrandu-se asupra respiratiei sale; gandurile ii veneau pe rand, asezate in mintea sa ca niste carti puse cu precizie intr-un raft de biblioteca. Apusul soarelui sangeriu ii se reflecta in ochii sai verzi, care nu mai aveau acel licar de fericire si caldura ce ii caracteriza candva..in schimb, seriozitatea si raceala se cuibarisera in sufletul sau, fara sa-i ceara voie. Trecuse deja un an de la escapada sa, si totusi evenimentele ii se derulau in cap ca si cum totul se intamplase ieri. Un cutit ce stralucea in lumina lunii ce aluneca usor pe gatul alb si firav al mamei sale..
Niste zgomote ii intrerupse calmitatea, si observa ca din departare niste oameni in pelerine negre se indreptau navalnic spre directia ei, ranjind aprig atunci cand Helena isi intoarse chipul sceptic. Pentru un moment, furia pusese stapanire pe ea, stiind prea bine cine erau respectivii. Oamenii lui Vania. Dar nu avea timp pentru razbunari si alte treburi puerile care ii mancau din timp, pentru ca in primul rand habar n-avea ce cautau ei intr-un sat din Germania. Din punctul lor de vedere, sau a stapanului lor, ea ar fii trebuit sa fie pierduta sau putrezind intr-o temnita.
Stia ca venisera in cautarea ei; si de data aceasta o gasisera. Arunca o ultima privire spre conac, gandindu-se cum o sa isi explice familia Schulz disparitia ei neprevazuta si venirea oaspetilor neinvitati. Si intr-adevar, Disparu. Primul loc sigur si familiar care ii veni in minte fuse Padurea lui Dean, din Anglia. Era pentru prima oara in 5 ani cand pasea din nou acest taram magic al copilariei. Se aseza jos, uitandu-se in jur si brusc, o gramada de amintiri se materializau in mintea sa: Ronnie, Bellyshor, campionatele de quidditch..Se uita hipnotizata in jurul sau, simtind o urma de veselie a vechii Helena in spatele sau, care era doar o amintire pierduta in ceata. Un aer racoros ii invalui silueta care era doar imbracata cu o rochie si o mantie lunga. Isi scoase usor bagheta si sopti "Expecto Patronus", gandindu-se la anii plini de bucurie de la scoala, alaturi de sora si prietenii sai. Nu se gandea ca o sa mearga, avand in vedere ca nu folosise o amintire exacta, ci doar o stare de spirit redata de vremurile vechi si insorite, unde noaptea si intunericul nu existau. Insa un firicel mic si argintiu se transforma lent in ceea ce ar fii trebuit sa fie o puma, iar Helena urmari animalul de o nuanta densa si clara, ce dansa cu miscari gratioase in aer.
Isi ridica privirea, simtindu-se mai bine acum in prezenta si caldura patronusului si observa inmarmurita doua siluete apropiate in intuneric nu foarte departe de locul unde se afla ea. Isi tinu bagheta strans in timp ce patronusul sau disparu, pregatindu-se sa dea fata in fata cu alti devoratori.

• Cand baiatul ii dadu drumul se aseza ametita pe o buturuga putrezita. Simtind lemnul umed si fragil sub mainile sale isi aduse aminte vag de Padurea Interzisa. Comparatia era complet irelevanta, dar imaginea care-i veni pe loc in minte fu potretul unor copii de vreo paisprezece ani ce ar fi dat orice pentru putina aventura. Helena ii aparea in gand zambindu-i calduros si plin de voisoie, Bell era rosie la fata si radea necontenit, iar Nick o privea absorbit pe fosta cercetasa. Era si ea in aceasta viziune, asezata in dreapta Helenei zambindu-i complice surori sale si aratand cu degetul catre Bell si Nick.
  Cand se trezi din transa ofta lunga si incepu sa se joace cu faldurile rochiei avand grija sa nu-si mai expuna ranile. Incepu sa fredoneze un cantec pe care Hazelle obisnuia sa-l cante cand lucra in gradina printre miile de trandafiri. Zambi aducandu-si aminte de chipul perfect al mamei sale si de privirea ei blanda. Ar fi dat orice pentru a-si reuni familia, dar din pacate nu mai avea nimic de oferit. Pierduse tot ce avea de valoare, pana si sufletul era constienta ca si-l vanduse cu mult timp in urma. Nu mai valora nimic, dar incerca sa se zbata sa supravietuiasca pentru a-si regasi sora. Chipul sau era cel care-i venea in gand in fiecare dimineata. Ea era motivatia pentru care inca mai traia. Se ruga in fiecare noapte zeilor sa i-o aduca pe Helena acasa. Credea ca daca ea s-ar intoarce totul s-ar schimba. Ar putea redeveni persoana care fusese pentru ca, cu mult timp in urma, obisnuia sa fie o persoana condusa de ratiune si sentimente, nu o moarta vie.
  Pierdu sirul gandurilor cand observa o lumina argintie trecand printre copaci. Pentru cateva secunde avu senzatia ca era patronusul Helenei, o puma gratioasa, dar aceasta disparu prea repede pentru a afla daca chiar era ea si nu doar o alta amintire materializata. Se ridica brusc de pe buturuga si se gandi la zilele petrecute in Conacul Trandafirilor alaturi de mama si tatal sau. Imaginea era atat de puternica si de incarcata cu sentimente incat, din varful baghetei sale iesi un unicorn argintiu superb. Dupa ce termina vraja, unicornul o lua inaintea fetei alergand nestapanit in directia in care aparuse celalalt patronus.

O lasa in voie, insa de ce? nici el nu stia, stia doar ca Ronney nu se simte prea bine si ar fi fost absurd sa plece undeva cand ea se afla in asa stare. Se aseza neglijent printre frunzele care nu-l incalzeau cu nimic, defapt nici nu-l impresionau la fel ca si natura care era doar o scurgere de fenomene..nimic mai mult. Cazu pe spate ochii atintind cerul, contempland in acelasi timp idei absurde, idei care reuseau sa-i trezeasca antipatia, insa care erau atat de geniale, altfel nu ar fi debutat la o varsta frageda. Penduland intre decizie si dorinta isi iesea din minti cu fiecare secunda, nu intentiona sa o sperie insa avea nevoie de ceva..ceva care trebuia uitat insa care ii curma viata si ceva...care iubea, sau mai bine zis era fanatic. Deschise lejer buzunarul jeansilor gasind in el un pachet de tigari, se uita lung la el apoi fara nici o sovaiala lua una, lunga si subtire aprinzand-o imediat. Tragand in piept primul fum, dupa atata timp de abtinere, simti cum plaminii sai reci de la pamant sunt inundati de o senzatie familiara, senzatie care il facea multumit. Isi aminti cum folosea tutunul doar pentru imaginea sa estetica iar apoi evoluand ajunse la dependenta nebuneasca, dependenta care trebuia sa constientizeze din timp ca era inevitabila.
Tusi de cateva ori foarte zgomotos, insa nu renunta la fumul care evident ii facea mai mult rau decat statul pe jos. O termina mai repede decat era necesar aruncand ramasita stinsa undeva printre frunze. Gatlejul sau lung si osos ii era uscat, invadat de o senzatie vaga amaruie, semana mai mult cu gustul sangelui, un gust de rugina. Nu-l deranja chiar deloc, insa pachetul cu tigaile ramase il arse cu o vraja in secunda urmatoare, incerca sa se lase de ele sau ce naiba... Casca lung si lenes aruncand o privire spre Ronney, care nu era tocmai bine dispusa, ridica o spranceana gandindu-se de la ce va incepe cautarea si cat de curand va incepe aceasta, chiar isi dorea sa o cunoasca pe acea domnita a carei nume ramanea anonim.
Cand o zari ca se ridica cu ochii mariti atintiti asupra ceva ce se afla..unde? nu vazuse nimic cand intoarse si el capul in acea directie. Isi parasise imediat asa zisul pat cand patronusul ei o luase ca nebunul printre copacii padurii. Se incrunta usor holbandu-se la creatura si paralel la Ronney. Ce a fost asta? Intrebare tampita...un patronus, ce altceva putea fi, probabil astfel urma sa-i raspunda insa nu la unicorn se referise ci la reactia atat de spontana a fetei la ceva ce nici macar nu avea o idee vaga despre ce era. Clipi de doua ori ridicand ambele sprancene. Cred ca ar trebui sa mergem. Isi roti bagheta printre degete de cateva ori gasind o modalitate mai comoda de a o tine in caz de atac sau aparare, insa nu credea necesara implicarea lui majora daca era o problema de familie, cel putin doar asa putea explica reactia fetei si a patronusului ei. Ii facu semn cu mana spunandu-i astfel sa se miste din loc si sa mearga dupa unicorn. Frunzele uscate se ruinau sub picioarele lui si isi aminti vag ca ii place senzatia, zambi sters mijindu-si ochii pentru a putea percepe ceva prin intunericul care se lasase considerabil peste ei.

Helena incerca sa-si adune gandurile, ritmul batailor inimii sale devenind din ce in ce mai repezi. Se indeperta repede cu pasi mici si imperceptibili in spatele unui stejar mare si se rezema de acesta oftand usor. "E chiar ea. E aici, in padurea lui Dean." gandi fosta cercetasa, ochii de un verde crud stralucind in lumina lunii. Isi acoperi pletele castanii cu gluga pelerinei si asculta cu atentie zgomotele din padure. Se astepta sa auda glasul cristalin si autoritar al lui Ronnie, insa in schimb, o voce masculina spuse hotarat "Ar trebui sa mergem." Pe fruntea inalta a tinerii se forma o incruntatura, analizand din departare situatia. Ah, fusese asa de distrasa de regasirea surorii sale incat aproape uita de cealalta persoana care se afla cu ea. Se consola cu faptul ca cel putin Ronnie nu era singura, nesuportand imaginea ei indurerata intr-un loc pustiu.
Cativa pasi grabiti calcau nerabdatori frunzele uscate de toamna, urmarind un unicorn argintiu ce galopa cu speranta dupa fantoma patronusului Helenei. Stia prea bine ca viperina nu avea sa renunte; de parca a putut vreodata sa o convinga sa nu faca ceva, dar toate sacrificiile si durerile pe care le suportase in tot acel an le facuse pentru ea. Nu putea sa o lase pe mana unui om macabru ca Vania, a carui obsesie cu cele doua surori le omorase intreagul neam Dupont. In sinea ei, suna ca si cum parintii si rudele sale murisera in zadar si isi inclesta pumnii incercand sa stea tacuta. Suportase prea multa furie si mizerie din cauza unui nimic de om.
Se ridica placid, si isi intoarse privirea flegmatica spre directia celor doi.
Probabil ca in adancul sufletului, nu alesese destinatia asta degeaba. Avea o conexiune spirituala prea puternica cu ea incat sa nu o urmeze si sa-i simta strigatele interioare de ajutor si suferinta; sopti vraja, ridicand bagheta ce emana lumina argintie ce contura domol patronusul si astepta cu sufletul la gura privirea uimita a surorii mai tinere.

• 'Cred ca ar trebui sa mergem' il auzi pe Sasha spunand.
  Ii arunca o privire aprobatoare si apoi o lua la goana printre copaci in urma unicornului. Nu stia daca ceea ce vazuse era cu adevarat puma Helenei, dar pierduse prea mult timp cautand-o si n-avea de gand sa rateze aceasta posibila seansa de a o gasi.
  Ii simtea inima batandu-i cu putere exact ca in prima sa zi la Hogwarts si se gandi ca ceva bun avea sa se intample. Continua sa alerge simtind crengile uscate ale copacilor biciuindu-i picioarele, dar nu se opri. Toate lucrurile prin care trecuse ii ofereau o anumita imunitate la durere. Crestaturile in carne ce-i acopereau corpul parca o ardeau, dar pentru nimic in lumea nu avea sa faca o pauza pentru a le trata, macar superficial.
  Patronusul ei se opri in dreptul unui copac imens ale carui frunze ingalbenite cadeau lin pe covorul ce se formase la radacinile arbustului. Licarirea argintie isi dadu capul maiestuos pe sapte si se ridica in doua picioare. Vrajitoarea se indrepta tematoare langa el tinandu-si cu degetele sale lungi si osoase bagheta alba in a carui suprafata erau incrustrate formele unor trandafiri. Incepu sa mearga calculandu-si pasii pentru a se putea misca neobservata si neauzita printre mormanele de frunze.
  'Shhhh.....fa liniste' ii spuse in soapta barbatului sperand ca acesta inca o urma.
  Cand se opri din mers privi socata imaginea patronusului surori sale. Puma argintie alerga in jurul unicornului oprindu-se din cand in cand pentru a o lua in fata acestuia. Se comportau ca si cum nu s-ar mai fi vazut de mult timp, lucru care nu era tocmai neadevarat. Imaginea aceea o facu pentru cateva secunde sa se intrebe daca aceste fantasme chiar aveau sentimente. Zambi cand isi vazu patronusul galopand mult in fata sa, oprindu-se din cand in cand pentru a-l astepta pe cel al Helenei care se misca foarte gratios, miscari caracteristice felinelor.
  Auzi niste pasi venind in spatele sau si incepu sa tremure de emotie, dar si de frica. Ii era frica deoarce, oricat ar fi asteptat acest moment, nu stia daca sora sa mai era aceeasi. Era posibil ca dansa sa nu vrea macar s-o vada. Trecuse atat de mult timp, mai mult de un an, in care fusesera despartite.
  Isi intoarse inca tremurand corpul firav si ii arunca o privire siluetei atat de cunoscute, dar atat de schimbate, care-i aparu in fata.

Era complet absurd sa vezi cum o fata se zbate atat pentru sora ei, pentru o membra a familiei ei..el unui nu si-a iubit niciodata parintii, ce sa mai spuna de frati si surori pe care nici nu i-a avut, deci daca ar fi spus ca o intelege pe Ronney atunci defapt nu o intelegea deloc. Nu intelegea cum poate fi iubirea, dorinta de a fi alaturi de cineva..el, care fusese in toti acesti ani langa toti indivizii din asa zisa familie, care a ajuns sa o urasca din toate punctele de vedere, care era aproape de ai ucide pe toti din simplul fapt ca ii erau plictisitori..el, nu o sa inteleaga niciodata cum e sa tii cu adevarat la cineva, cum e sa simti acel impuls de a apara pe cineva..de a te sacrifica pentru el. Avea o vaga impresie ca Ronney era gata pentru orice si nu avea sa o impiedice nimic, nu are sa renunte la sora ei indiferent daca aceasta e schimbata..pentru ca e normal sa fie altfel, de la ea trebuia el sa invete cum se traieste, cum sa-ti aprinzi in suflet acea pasiune de lupta. El insa, renuntase cu mult timp in urma cand a inceput sa se ascunda dupa cartile sale formand o bariera dintre propria persoana si lumea din jur.
Ii urmarea cu cea mai mare atentie pana si cea mai neinsemnata miscare pe care o facea de la directia ochilor ei pana la ridicarea si coborarea sacadata a pieptului ei cand respira. Nu avea o respiratie linistita, calculata..putea sa-si bage mana in foc pariind ca va fi mai accelerata din moment ce-si va zari sora..oare chiar era pe aici? Isi miji ochii incercand sa distinga siluieta din intuneric. Respira adanc in asteptarea unui eventual atac din partea ei...sau cine stie ce alta miscare, nu era geniu in cunoasterea intalnirilor de familie chiar daca se descurca cat de cat, insa nu vazuse niciodata o iteractiune reala dintre acestia, mereu fiind printre cartile sale, care adesea erau doar simple iluzii..nascocirile unui tanar care nu s-a gasit pe sine..tampenii, insa tampenii geniale care meritau citite. Reveni la actiunea dupa care tanjea atat de mult timp stand in singuratate printre oameni plictisitori. Arunca o Privire spre Ronney incercand sa-i dezlantuie sentimentele care clocoteau in ea in acele clipe insa era de necitit..atat de misterioasa. Isi facu aparitia un zambet incantat pe chipul sau care sigur va disparea imediat..insa nu conta, era pe cale sa fie spectatorul unui spectacol unic, spectacol car trebuia sa-l intipareze in memorie si apoi pe o foaie..