Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala / Evenimente speciale / This last of dear October's days

• Lexie îi zâmbi recunoascător Julietei.
  - Şi mie îmi place mult costumul tău de 'pirată', spuse ea, cu un surâs. Julieta era foarte frumoasă în acea seară, ca şi sora sa de altfel. Fetele din familia Thibault aveau o frumuseţe aparte şi, însă de demult erau râvnite de bărbaţii sau băieţii de vârdta lor. Aveau o atracţie ciudată, pe lângă aspectul fizic deosebit, o stare de spirit foarte bine venită în orice situaţie.
  
  Viperina privi în jur şi o zări pe Astrid, una dintre elevele din casa sa. Nu socializase extrem de mult cu ea, însă de când o cunoscuse simţise un ciudat sentiment de protecţie maternă asupra ei. Ar fii vrut ca Astrid să încerce să se deschidă, să spună tot ce gândeşte şi să aibă încredere în ea. Zâmbi la acest gând pentru că tocmai vedea un semn care indica un val de energie pe care nu îl mai văzuse la ea până atunci, şi anume costumul roz de unicorn, care ieşea în evidenţă în lumina pâlpâietoare a lumânărilor şi materialele de culori închise şi misterioase ale celorlalte costumaţii.
  
  Se păruse că Astrid o observase pentru că încuviinţease scurt din cap, iar Lexie îi zâmbi, întorcându-i salutul.
  Se scuză şi se îndepărtă de surorile Thibault, cătând din priviri chipul cunoscut al Isabellei. Nu ştia pe unde era şi voia neapărat să o salute şi să o felicite pentru balul extrem de reuşit pe care îl organizase.

Kennya se trezi brusc din somn si isi duse mana tremurand catre fruntea umezita; se simtea ca si cum intregul ei corp a fost inmuiat intr-o sudoare rece, si – ce era mai rau – tremura ca o frunza. Incerca cu greu, dar nu isi amintea constient cand a fost ultima data in aceasta conditie. Aceasta… Aceasta durere totala, batjocoritoare era innebunitoare si insuportabila. Avea nevoie sa uite, si care era cea mai buna solutie?

Nici nu isi termina bine intrebarea de spus cand auzi la geamul dormitorului un ciocanit destul de enervant. Se ridica din pat si lasa mica bufnita sa intre inauntru. Citi repede biletul lasat de Isabella si se ridica sa se imbrace. Ura sarbatorile de genul, dar acest lucru nu o oprea sa fuga de propriile cosmaruri.

Isi puse prima roba simpla si o lua spre Camera de Zi a Viperinilor, prin pivnita si apoi catre Marea Sala. Locul era incarcat de lume, insa impotriva dificultatilor, Hogwarts avea un iz si mai maret. Imperiile sunt usor de distrus, dar la fel de usor de reconstruit. Iar tot ce vedea in jurul ei avea o semnificatie adanc imprimata in sufletul ei. Acest castel a reusit sa se ridice din praf, iar acum stralucea si prospera mai frumos decat inainte.
Progresul devenise deja un cuvant mare pentru ei – auzit peste tot in coridoare umbrite, sali de clasa si colturi ascunse - s-a raspandit ca un incendiu si a schimbat totul in urma sa. Iar toata lumea parea dornica sa ia parte la aceasta dezvoltare a educatiei tinerilor vrajitori, profitand de ocazie pentru a schimba lucrurile.

Isi scutura capul repede intr-o parte si in alta pentru a-si lasa gandurile sa dispara o data cu murmurul din intreaga Sala. Multi erau in picioare, iar Kennya se uita cu drag la cei din anul intai, amintindu-si de propriile experiente o data ajunsa la Hogwarts. O imagine de cosmar ii aparu in minte, mai précis legata de ultimul ei Halloween la Castel si costumul ei. Pikachu. O greseala enorma pe care o va regreta toata viata.

Se uita nerabdatoare peste multimea de capete incercand sa o zareasca pe Isabella sau orice alt cunoscut. Lua pana la urma hotararea de a merge in inima petrecerii cand cineva dadu brusc peste ea si o arunca pe podeaua plina de ceara de la lumanarile ce erau agatate in aer. Ochii ei se umplura de ostilitate si se uita in sus la persoana vinovata – gandindu-se in acelasi timp si la cel mai bun blestem pe care sa-l arunce asupra lui.

• Halloween. La fel ca în fiecare an pe vremea asta, la Hogwarts se făcea mare zarvă în jurul acestei sărbători. Marea Sală trecea prin niște metamorfoze hidoase, scăldată în lumina palidă a sutelor de dovleci-lanternă sculptați în forme din ce în ce mai ciudate. Era plină de la un capăt la celălalt cu elevi ce-și ascundeau zâmbetul și încântarea în spatele măștilor de trol, dragon sau alte creaturi dubioase. Unii erau mai creativi, alții mai sumbri sau cu un simț al umorului mai „special”.
  
  Pe vremea când el însuși era elev la Hogwarts, Raizen făcea parte din categoria celor care au cele mai modeste și obișnuite costume. Nu era un excentric defel. Nu-l încânta deloc ideea că sute de oameni ar putea să-l arate cu degetul. Prea mult nu-i păsa oricum, însă îi plăcea să treacă neobservat și să fie lăsat în pace.
  
  Nici anul acesta nu făcu excepție de la regulă, ba chiar alese un costum extraordinar de banal. Era îmbrăcat ca un încuiat, cu o pereche de pantaloni scurți, roșii și un tricou negru și larg pe care scria „Immortal Technique”. Singurul detaliu mai deosebit erau lentilele de contact ce îi făceau ochii complet negri, ca ai unui om posedat, și dungile roșii, pictate în prelungirrea zâmbetului, dându-i o înfățișarea Joker-ului de pe cărțile de joc. Comparând modestul său costum cu cele din jur, arăta chiar normal.
  
  Pufni mulțumit și se îndreptă către o masă retrasă din colțul sălii, unde nu putea să-i verse nimeni băutură. Ca să ajungi acolo, totuși, era o adevărată aventură, demnă de basmele cu Harap-Alb. Pierduse șirul persoanelor care îl călcaseră pe picioare și coatelor care îl împinseră în coaste. Mai avea puțin și strângea de gât primul vampir pe care îl vedea. Nu era o problema, era câte unul la fiecare pas. I se urcă brusc sângele la cap și începu să-și facă loc cu mâinile, împingând aiuriții la o parte.
  
  Evită acele ascuțite ale unui „arici însângerat” care apăru din senin, și fără să-și dea seama, dădu peste o persoana din spatele său. Se întoarse și privi cu ochii mari o fată ce-i arunca priviri secerătoare, întinsă pe podea. Kennya. Dintre toate persoanele de acolo, fix ea. Se repezi să o ajute să se ridice, oferindu-i mâna. Aceasta îi mai aruncă o privire încruntată și se lăsă trasă în picioare. Pentru un moment, Raizen avusese impresia că o să fie blestemat chiar acolo, în mijlocul mulțimii de oameni. Bolborosi niște scuze tâmpite și așteptă fără tragere de inimă răspunsul fetei.

• Ema ridica o spranceana nesigura si continua sa o priveasca pe Astrid, ca si cand se astepta ca fata sa repete ceea ce tocmai intrebase. Ea nu era in masura sa ofere un raspuns - nu atata timp cat nu era treaba ei. Cu toate astea, isi facu o nota mentala de a purta o discutie cu aiuritul de Rovson mai tarziu. Ceva cat se poate de dur, dar cu intentia de a ajuta.
  Soimeanca ofta fara sunet. Se simtea putin tensionata, desi nu putea spune daca era din cauza festivitatilor sau a ceva superior puterii ei de intelegere. Mai avea momente in care pur si simplu simtea, fara sa-si dea seama de ce anume. Se uita iar prin sala, recunoscand cateva fete cunoscute si admirand alte cateva costume. Unele erau de-a dreptul teribile, foarte infricosatoare, in timp ce altele erau mai mult decat amuzante sau de bun gust. Observa fantoma Cercetasilor plutind intr-un colt al incaperii, vorbind cu cineva si observa de asemenea un boboc imbracat in girafa. Costumul era interesant si usor de remarcat. Oricand isi vantura privirea peste multime, gatul lung al girafei de plus iesea in evidenta, precum un turn pe langa o multime de case.
  " Ati auzit de evenimentul de acum doua zile? Cel legat de inundatiile de la periferia Londrei?" intreba ea din senin.
  Sincer, nici Ema nu intelegea de ce se trezise sa puna astfel de intrebari. Pur si simplu o facuse, fara sa se gandeasca prea mult. Sau, mai bine zis, fara sa se gandeasca.
  Zambi scuzator si ii privi pe fiecare in parte.
  

Evelina se simtea bine in prezenta colegilor . Tot mai multi elevi veneau la petrecere din diferiti ani de studu ceeace o bucura mult pe cercetasa.
Evelina se indeparta putin de grup mergand incet spre masa cercetasilor . Acolo is turnase in pahar suc de dovleac dupa care luase paharul in mana si se intoare spre grup .
Cei de acolo tocmai terminase de vorbit despre costume . Deodata cercetasa observa ca prin jurul lor zbura foarte mandra fantoma cercetasilor precum si alte fantome . Evelina zambi in sinea ei . Se pare ca fantomele hotarari sa se dea in spectacol de halloween .
Comentariul Emei ii aduse atentia cercetasei inapoi la grup . Chiar era foarte trist ceeace se intamplase la Londra:
- Nu nu am auzit despre cele intamplate... Cel putin despre mine este vorba.
Evelina stia ca trebuia de multe ori sa citeasca Profetul zilei in loc sa-l lase aruncat in camera printre lucrurile ei..
- Si ce s-a intamplat mai exact ? Au fost devina ploiile sau au fost implicati vrajitori ?
Evelina era foarte interesata de acest subiect

• Ema ii zambi Evelinei, desi, fara sa vrea, zambetul era putin cam fortat.
  " Oficial, este din cauza ploilor. Cu toate astea, se pare ca a fost doar un mic-mare accident vrajitoresc. Sau cel putin asa se spune la ora actuala. Nu m-ar surprinde daca s-ar schimba versiunea. Sincer, am inceput sa nu mai am incredere in tot ce se scrie in Profet."
  Scutura din cap, suvitele castanii lovindu-se de obrajii putin cam palizi. Cand incheie miscarea brusca, afisa cel mai calduros zambet de care era in stare, chiar daca in ochii verzi i se ghicea o nota de scuza. Probabil ca facuse o prostie sa aduca in discutie subiectul, insa pur si simplu o facuse, aparent fara sa mediteze prea mult asupra problemei. Pana la urma, cineva avea sa se ocupe de incident, iar situatia era aproape roz din moment ce nu existau victime.
  Soimeanca se uita lung la fetele celor de langa ea si pufni usor.
  " Oh, haide! Trebuie sa ne distram! Doar e Halloweenul!"
  Rase, gandindu-se la imagini si scenarii ciudate. Isi putea aduce aminte de zilele in care era doar o copilita si se ducea pe la casele oamenilor pentru a primi bomboane. Uneori, avusese cele mai neinspirate idei, iar alteori se lasase fermecata de decoratiile intunecate prezente la fiecare usa. Chiar isi amintea de o familie de blonzi care aveau ca animal de companie un liliac pe nume Batsy.