Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului
1 2 3 Next »
/ this pain is just a memory

**Astrid Eir Osmund** · 17 Sep 2012, 19:26

Incepu sa aranjeze absenta niste bandaje ce se aflau langa ea. In acest timp o asculta si pe Ema care parea sa aiba mereu ceva de zis. Era o fata simpatica cu care ii placea sa vorbeasca pentru ca parea a avea picioarele pe pamant, iar acest lucru era destul de important pentru Astrid care era o visatoare innascuta ce avea nevoie de cineva care s-o trezeasca constant la realitate.

'Sunt multe motive pentru care oamenii buni se duc primii. Unul este acela ca vor sa ajute pe toata lumea si uita mereu de ei insisi' spuse in soapta si tacu pentru cateva clipe lungi. Se astepta ca vantul sa-i ia vorbele usor si sa le poarte pana in sufletul Emei. Stia ca urechile ei o asculta, dar nu i se parea destul. Voia ca fata sa-i inteleaga cu adevarat gandurile.

'Iti multumesc' zambi ea, iar chipul incepu sa i se inroseasca imediat. Ii placea cand i se faceau complimente pentru ca acest lucru se intampla foarte rar. Nimeni n-o creada desteapta, frumoasa sau macar amabila. Toti erau prea ignoranti si prea plin de sine pentru a-i da vreun pic de atentie ei.

**Ema Snow** · 17 Sep 2012, 19:53

Soimeanca se uita lung la tanara. Cuvintele pe care tocmai le auzise confirmau gandurile ei. Da, Astrid chiar era isteata.
Nu avea de ce sa-i multumeasca. Ema nu o ajutase cu nimic. Doar spusese ceva ce era destul de evident. Nu era ca si cum ea i-ar fi dat desteptaciunea. Nu, asta era ceva natural. Sclipirea unei minti era ceva unic, asa cum si persoanele erau unice, desi se asemanau. O vedea pe Astrid ca fiind o tanara cu potential. O fata care vroia sa ajute; altfel nu ar fi preluat niciodata un post de ajutor in Aripa Spitalului. Existau persoane care pur si simplu nu erau bune pentru asa ceva, din nenumarate motive. O vedea ca fiind desteapta si delicata. Insa i se parea ca trebuie sa aiba ceva mai multa incredere in ea. Desigur, Ema isi facea niste pareri care de multe ori puteau sa se dovedeasca eronate. Cel putin la inceput, pana reusea sa cunoasca persoana in cauza. Ea era o orgolioasa, insa invatase sa-si tina mandria in frau si sa priveasca cu obiectivitate in jur. Avea nevoie de asa ceva daca dorea sa lucreze in domeniul psihologiei. Nu-si putea permite sa devina implicata intr-un caz.
Isi scutura capul, dandu-si un sut mental sa revina la realitate si sa lase gandurile pentru mai tarziu. Observa roseata din obrajii fetei si asta o deruta.
" E ceva in neregula?" intreba ea bland.

**Astrid Eir Osmund** · 17 Sep 2012, 20:03

'Nu este nicio problema' raspunse repede si isi ascunse chipul sub perdeaua de par roscat. 'Esti prima persoana care se poarta frumos cu mine in foarte multe luni' recunoscu ea.

Nu-i placea sa para vulnerabila, dar ceva o facea sa aiba incredere in Ema. Parea genul de persoana care n-ar fi spus secretele mai departe si care voia cu adevarat sa-si ajute prietenii. Nu era ca si cum Astrid era prietena ei insa nu i-ar fi displacut sa fie. Stia ca fata era mai mare decat ea si ca probabil nu avea s-o mai bage in seama mai tarziu, dar voia sa se bucure de momentele pe care le petrecea alaturi de ea.

'Chiar iti multumesc pentru ceea ce ai spus' repeta, iar de data asta nu-si mai simti fata fierbinte. Probabil ca obrajii ei nu devenisera din nou rosi. Acest lucru o bucura mai tare decat era normal, iar din acest motiv incepu sa-i infloreasca un zambet sincer pe buze.

**Ema Snow** · 17 Sep 2012, 20:31

Ema se relaxa aproape instantaneu. Era bine. Insemna ca nu exista suferinta de prim rang. Nu-si permitea sa-si exprime opinia si despre alte feluri pentru ca pana acum nu intalnise pe cineva care sa nu aiba o mica nemultumire, undeva adanc in suflet. O farama de tristete, tinuta pentru zile negre. Bine, poate se insela. Probabil ca exista o persoana care nu avea ceva, dar cum respectivul era mai mult un copil, inca neatins de griji, nu putea comenta.
Vorbele lui Astrid au surprins-o. Nu intelegea de ce nu s-ar purta cineva frumos cu ea. Serios, nu era ca si cand Astrid ar fi fugarit lumea prin jur cu cutitele in mana! Si nici nu afisa acea atitudine de dura si de rea care intimida lumea. Din contra. Pe Ema o facea sa-si doreasca sa o protejeze. I se parea fragila la exterior. Sufletul... Probabil ca era la fel de puternic precum mintea. In general, cele doua se legau, desi Soimeanca inca nu gasise o explicatie logica.
Un lucru era clar pentru ea. Lui Astrid nu-i strica ceva mai multa incredere in sine. Se intinse usor, punandu-si palma calda pe umarul fetei.
" Hei, d-asta sunt prietenii" zambi ea, constienta de faptul ca poate se avantase in vorbe. O considera pe tanara o prietena, desi nu cunostea multe despre ea. Era mai mult ceva legat de atmosfera, de energiile pe care le transmitea Astrid - asta asa, mai misterios vorbind. Insa nu stia daca fata gandea la fel. Totusi, se avanta si continua sa vorbeasca. Zambi, amuzata.
" Desi e putin ciudat cand spui ca o prietenie a pornit de la o durere de cap" glumi ea.

**Astrid Eir Osmund** · 17 Sep 2012, 20:57

Cand fata ii atinse umarul simti un fior strabatandu-i trupul fragil. Nu obisnuia sa intre in contact fizic cu prea multi oameni si mereu i se parea nefireasca caldura pe care o emana un corp uman.
Ema parea din ce in ce mai ireala in ochii viperinei, o simpla plazmuire a imaginatiei sale ce fusese de prea mult timp chinuita de singuratate. Nu era pentru prima data cand visa ca va avea si ea niste prieteni care sa-i fie alaturi si s-o sustina cand ii era greu. Totusi sclipirile din ochii fetei o faceau sa para reala. Avea ceva viu in ea. Poate un suflet cald sau o inima ce batea neincetat. Ceva ce o facea pe Astrid sa se simta bine in compania ei.
Inchise pleoapele pentru o secunda si incepu sa chicoteasca fara a se putea opri cand tanara ii spuse ca erau prietene. Aceea era cea mai buna veste pe care-o auzise anul acela si se bucura nespus ca in sfarsit putea sa numeasca pe cineva prieten.

'Ai grija insa cu acea potiune pentru dureri de cap' repeta ea.

**Ema Snow** · 17 Sep 2012, 21:23

" O sa am, promit" zambi Ema.
In ciuda amuzamentului prezent in trasaturile fetei ei, vorbise cat se poate de serios.
Zambi si mai larg cand Astrid incepu sa chicoteasca. Era un sunet frumos, iar Emei ii placuse intotdeauna sa auda oamenii razand. Ei radeau cand erau fericiti, iar ei ii placea fericirea. Poate din motive de martir sau poate pentru ca era egoista. Insa nu conta. Nu pentru ea si nu in clipa aceea. In plus, chicotitul fetei nu suna deloc a ceva rautacios, asa cum radeau oamenii ironici sau cei care se bucurau de necazurile altora. Nu, in niciun caz. Era ceva muzical si pur.
Ema puse recipientul in buzunarul hainei si isi impleti degetele intre ele, aducandu-si usor umerii in fata. I-ar fi placut sa afle mai multe despre Astrid, dar nu vroia sa para bagacioasa. Ei nu-i placea ca lumea sa-si bage nasul unde nu-i fierbe oala. Insa era curioasa. Si i-ar fi placut ca cele doua sa se apropie putin. Nu vedea nimic rau, daunator, in asta.
" Spune-mi ceva despre tine" se trezi Ema vorbind si incerca sa ignore faptul ca poate sunase ciudat.

**Astrid Eir Osmund** · 18 Sep 2012, 18:13

I se parea ca discutia lor devenea din ce in ce mai ciudata si mai intima. Vorbeau de parca s-ar fi cunoscut deja de cativa ani si aveau nevoie sa se bucure din nou de niste evenimente care lasasera doar o amintire in urma lor. Acest lucru nu-i displacea insa deloc. Era bine sa stie ca in sfarsit avea pe cineva pe care sa-l considere prieten.
Ii era totusi greu sa vorbeasca despre sine pentru ca nu se cunostea atat de bine. Stia cateva lucruri de baza despre ea, dar nu se stia in totalitate. Nu stia cum ar fi reactionat daca ar fi fost intr-o relatie si habar nu avea cum s-ar fi comportat daca cineva i-ar fi facut un lucru cu adevarat rau. Nu putea sa se transpuna in aceste situatii pentru ca in realitate nu le "gustase" niciodata.

'Imi place sa citesc, sa scriu si sa desenez. Ai putea zice ca sunt o fire artistica, dar nu sunt tocmai sigura de acest lucru. Pur si simplu imi place sa fac aceste lucruri' rapunse ea, dar nu era tocmai multumita de ceea ce spusese. Se prezentase la fel cum ar fi facut-o un copil de clasa a treia. 'Tu?'

**Ema Snow** · (This post was last modified: 16 Oct 2012, 21:18 by Ema Snow.)

Ema zambi usor. Poate ca Astrid nu era prea sigura de firea ei artistica, dar ea o vedea ca fiind una. Felul in care se misca, felul in care vorbea, felul in care parea sa gandeasca.
" Eu? Hmm... Si mie imi place sa citesc. Foarte mult. Si imi place sa cant la pian. E relaxant uneori. De fapt, mai mereu. Imi place albastrul, imi plac ploiele torentiale si imi plac padurile umbroase."
Ridica usor din umeri. Ei ii placeau destul de multe chestii, daca statea sa se gandeasca. Insa niciodata nu-si daduse seama pe care trebuia sa se axeze atunci cand dadea un raspuns. Ce spusese ea nu era mare filozofie, dar era ceva adevarat.
Isi privi degetele si realiza ca nu spusese decat lucruri pozitive. Iar felul in care le spusese... I se parea putin cam prea centrat asupra ei. Ei ii place cutare, cutare si cutare. Pe de alta parte, asta fusese si cerinta pe care trebuia sa o acopere. Insa tot i se parea cumva egoist, arogant, de parca ea era una din cele mai importante fiinte, aproape de conturul decisiv. Nu era si isi stia locul - loc pe care il accepta cu bratele deschise. Se stramba usor.
" Nu-mi place ficatul" spuse Ema scurt, incercand sa compenseze cumva ce spusese inainte.
Ii placea ca discutia sa fie echilibrata. Vorbele ei de asemenea.

**Astrid Eir Osmund** · 16 Oct 2012, 21:15

Astrid incepu sa rada fara a se mai putea abtine. Nu-si amintea cand fusese ultima oara cand mancase ficat, dar ceva o facea sa creada ca nu era chiar asa de rau. Adevarul era insa ca nu din acest motiv incepuse sa rada, ci felul in care Ema spusese ca nu-i place acel lucru o amuzase mai tare decat ar fi trebuit.

'Mie nu-mi plac prefacutii. N-am suportat niciodata sa ma dau pe langa cineva doar pentru a obtine un anumit lucru' spuse cu voce tare ceea ce gandea cam de cand intrase la Hogwarts si vazuse cum se leaga "adevaratele" prietenii. Stia ca fusese cam dura, dar pur si simplu ura acel tip de oameni. Spera sa nu fie niciodata nevoita sa devina una de-a lor.

**Ema Snow** · 16 Oct 2012, 21:29

Zambi, bucurandu-se sa o auda pe Astrid razand. Asa cum sustinuse de fiecare data, oamenii erau minunati atunci cand radeau cu fericirea in glas. Desigur, in categoria asta nu intrau si cei ce radeau spre morti si nici nebunii. Asta era cu totul si cu totul o alta poveste.
Ema o privi serioasa o clipa; verdele ochilor ei se intuneca intr-un val scurt de dezamagire.
" Stiu cum e cand cineva se da bine pe langa tine numai pentru a-si atinge scopul..." incepu ea, realizand cumva ca intreaga atmosfera s-a schimbat. " Te simti... folosit... E ca si cand fiinta ta nu conteaza deloc, ce-ti place, ce simti, ce stii... Pentru ei sunt importante doar legaturile pe care le posada cineva. Groaznic..."
Isi scutura capul, incruntandu-se. Ema nu se gandise niciodata la felul in care o afectau incruntaturile. Era ceva destul de aiurea, deoarece, daca dadeai la o parte conditiile situatiei si motivul din spatele incruntarii, felul in care nasul borcanat al Emei iesea in evidenta contribuia la formarea unei mecle amuzante. Insa chipul ei deveni inexpresiv aproape imediat. Ramase asa cateva secunde, sfarsind zambind. Zambetul era o terapie pana la urma.
" Dar cred ca ar trebui sa atingem subiecte ceva mai vesele" murmura ea, indreptandu-si energica spatele.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului 1 2 3 Next » //  / this pain is just a memory

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului
1 2 3 Next »
/ this pain is just a memory