Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Capul de Misteț / Those lost memories...

Indepartandu-se de cei doi spre masa sa, Salathiel auzi mica lor conversatie si o parte din emotiile de pana atunci il facura sa isi atinga discret bagheta. In momentul urmator, o ceasca de cafea de pe o masa de alaturi se varsa total intamplator in capul barbatului ce discuta cu Ronnie. Daca voise sa faca exact asta sau doar sa il deranjeze cumva pe barbat, Sal nu stia, dar era multumit de rezultat pentru ca ii dadea satisfactie si ii tempera din frustrare.
Se intoarse in treacat spre cei doi, adoptand o expresie foarte mirata la imaginea barbatului furios, ca si cum nu ar fi stiut ce se intamplase. Totusi, facu acest lucru in asa fel incat acesta, daca s-ar fi uitat la el, sa ii vada atat insemnul Ministerului de pe roba cat si mana pe bagheta.

• Fata scoase un mic chicot, dar apoi se uita infiorata in jur. Cineva facuse acel lucru cu premeditare, iar asta insemna ca exista un individ in Capul de Mistret care ii cunostea adevarata identitatea a barbatului. Era foarte posibil sa i-o cunoasca si pe a ei.
  
  'Ce ai facut?' intreba barbatul uitandu-se furios la ea. Nu mai avea cafea in par si chipul ii era de asemnea curat. Probabil ca facuse o vraja cand fosta viperina nu era atenta.
  'Nimic' raspunse ea scurt dandu-si ochii peste cap si apoi uitandu-se pierduta in jur. Se simtea ca un copil ce era pedepsit pe nedrept. Nu intelegea de ce era acuzata cand nu facuse nimic si pentru o secunda avusese tendinta de a-si duce mana la bagheta pentru a-l "rasplati" pe barbat pentru ofensa adusa.

Abia apucase sa se aseze, pentru ca abia mai putea sta in picioare, ca viziunea incepu, aducand cu ea o migrena cumplita, probabil efectul incercari de a pri viziunile prin medicamente de-ale Incuiatilor. Desigur ca viziunile acestea veneau doar in momente nepotrivite, nu cum li se intampla majoritatii clarvazatorilor, in timp ce statea pe un scaun, comod, undeva in siguranta.
Asta probabil si din cauza ca alti clarvazatori nu aveau slujbe atat de palpitante ca a lui Sal. Baiatul insa reusea sa isi amane cu cateva minute previziunile de obicei, si avea toate motivele s-o faca pentru ca totdeauna erau vesti proaste si totdeauna erau neclare, deci nu avea niciun folos din toata treaba.
Isi ingropa fata in palme dupa ce dadu peste cap vinul rece. Era o zi foarte proasta.

• Nu mai avea ce face. Trebuia sa recunoasca cum facuse rost de acea bucata de pergament si sa spere ca nu suparase pe nimeni in conducere. Altfel ar fi trebuit sa se scuze pentru o fapta pe care n-o facuse si pentru care avea sa fie invinovatita. Ar fi vrut sa fuga chiar in acel moment, dar i se parea de prisos pentru ca stia ca avea sa fie gasita oriunde s-ar fi dus.
  
  'Nu conteaza. Nu intereseaza pe nimeni cum faci rost de ceva sau cu ajutorul cui atata timp cat o faci. Singura noastra problema este ca vraja nu merge' zise brabatul dandu-si pletele blonde dupa ureche.
  Fata se prinse cu palmele de marginile sacunului si statu nemiscata pret de cateva clipe. Nu stia ce sa zica pentru ca nimic n-ar fi ajutat-o in acel moment.
  'Imi...imi pare rau. Eu am luat ce mi-a fost cerut'
  'Stiu' spuse el scurt si zambi. 'Aici este viitoarea ta misiune' continua el si ii intinse fetei o bucata de pergament facuta sul. Se intinse s-o ia, iar cand se uita in fata nu vazu decat scaunul gol. Barbatul disparuse, iar cearta din bar reincepuse avand protagonisti.

Cu ochii deschisi larg, dar acoperiti de bratele tremurande, Sal privea spre viitor fara sa vada nimic. Din cand in cand convulsii ii scuturau trupul, facandu-l sa stranga din dinti ca sa nu scoata vreun sunet. In loc sa ii fac bine, metodele pe care le incercase pana acum ca sa opreasca viziunile ii faceau mai mult rau.

Intuneric. Tipete.
Vrei sa mori?
Ai facut asta in numele dreptatii si nu o poti face in numele milei.
Patetic.
Esti doar un...

Auzi galagie prin tiuitul din urechi. Se ridica, aproape lucid, si hotari sa plece de acolo. Aflase tot ce era de aflat si nu mai avea vreun rost sa piarda timpul. Momentele de relaxare se pare ca nu-i ieseau in cale deloc.

• Ofta prelung, iar apoi se ridica in liniste de la masa. Se misca incet, dar in acelasi timp incerca sa se strecoare prin multime. Nu mai dorea sa se intalneasca cu nimeni si singurul lucru la care visa era patul sau din pivnita si camera sa in care nu avea sa fie deranjata intreaga zi. Stia cateva persoane la care ar fi putut apela si care ar fi fost incantate sa vina sa-i tina companie, dar avea sa se mai gandeasca daca chiar avea nevoie de un alt suflet sa-i fie alaturi.
  
  Nici macar frigul nu te mai atinge. Te-ai transformat in piatra, isi spuse in gand cand realiza ca-si lasase haina in Capul de Mistret. Nu vroia sa se intoarca pentru a o recupera. Pur si simplu nu avea nevoie de ea. Nu-i era frig, iar ninsoarea nu parea s-o afecteze in vreun fel.

Edit By Raizen

Galeoni
Veronique A. Dupont - 130
Salathiel Donnerkrieg - 130


Topic Closed !