Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ thoughtless

**Lexie Stryder** · 08 Jul 2012, 12:45

thoughtless
[Image: tumblr_m4eabyXx1j1qcd6r7o2_r1_250.gif]

[Image: tumblr_m4eabyXx1j1qcd6r7o1_r1_250.gif]

ME AND GASPARD

Lexie isi trecu buricele degetelor peste suprafata de lemn negru a mesei. Stia ca nu ar fi trebuit sa inceapa sa se gandeasca din nou la trecut, ca ar trebui sa isi pretuiasca prezentul, indiferent pe cine pierduse pentru a ajunge acolo. Insa mai ales in ultimele zile simtise o dorinta mistuitoare de a-si aminti de momentele frumoase pe care viata i le oferise. Viperina nu fusese niciodata deprimata. Avusese impasurile ei, insa niciodata nu fusese atat de trista incat sa simta ca nimeni nu ar putea-o consola, ca este adancita intr-o groapa imensa care se umple cu rapiditate de noroi. Asa ca era relativ multumita de ceea ce realizase pana in acel moment.

Nu regreta niciun moment in care se arunca prosteste cu capul inainte intr-o relatie de dragoste sau prietenie. Pentru ca durerea de dupa ce fusese ranita sau ranise pe cineva era de mii de ori mai mica decat fericirea autentica pe care i-o adusese momentele placute.
Se afla intr-o casa mare, insa rece, neprimitoare si goala in Pestera lui Godric. Aceea fusese casa in care Hector locuise inainte sa moara. Hector fusese tatal ei adoptiv. Insa acum aici locuiau niste Incuiati nu foarte fericiti. O familie banala, care nu stiau sa pretuiasca povestea acelui loc.

Viperina Disparu din casa cu un pocnet surd si Aparu pe strada principala. Era o noapte tarzie si tanara vrajitoare se plimba cu un zambet trist intiparit pe buze. Pestera lui Godric fusese unul dintre locurile pe care le frecventase de mica si stia ca meru isi va aminti cu drag de case, de strazi si de atmosfera vrajitoreasca care se ascundea sub fatada Incuiata.
Isi ridica privirea cand auzi un zgomot si ridica din sprancene. Avea mana bagata in buzunarul din spate al blugilor, strangandu-si bagheta cu putere.

**Gaspard Müller** · 08 Jul 2012, 17:54

Cu ani în urmă...

Intră în casă şi zâmbetul îi pieri odată ce o văzu pe Calliope coborând scările cu o asemenea graţie, încât ar fi făcut geloasă până şi o balerină. Gaspard îşi abţinu mârâitul nervos ce dorea să iasă la suprafaţă şi se opri în faţa ei. Ca şi aceasta, purta veşminte rafinate. Azi trebuie să se însoare. Doar că nunta se va transforma în înmortmântare.
-Arăţi minunat, iubito, rosti cu un nod în gât şi se aplecă spre ea să o sărute. Îi simţi mâinile mici şi fine înconjurându-i gâtul şi închise ochii doar, doar va scăpa de acele sentimente.
-Doamne Gaspard! Sunt aşa fericită, reuşi tânăra să îngaime şi câteva lacrimi îi scăldară obrajii roşii. Şatenul simţi un gol şi mai mare în stomac, şi tare şi-ar mai fi dorit să-l ia dracu pe el în acel moment, doar ca ea să fie în regulă.

-Să mergem, zise şi o luă de mână, nu înainte să o privească. Voia să şi-o amintească aşa cum era în acel moment. Ochii lui îi urmăriră chipul frumos, brăzdat de lacrimi de fericire, apoi coborî lent în jos, spre trupul acoperit de rochia albă de mireasă. Acelaşi trup pe care-l atinse de atâtea ori. Se aplecă din nou şi o mai sărută odată, doar pentru a-i reţine gustul. O trase de mână, afară şi trecând pe lângă părinţii lui, văzu privirea mamei ce îi rupse inima. Ştiau. Părinţii lui ştiau că aveau să-şi piardă fiul şi cea care avea să-i fie noră.

Ieşi din curtea casei şi se gândi că niciodată Peştera lui Godric nu mai fusese atât de rece şi obscură. Se cutremură în sinea lui şi Dispărură amândoi, Apărând în Pădurea lui Dean. Gaspard se întoarse spre ea şi o privi în ochi.
-Îmi pare rău, spuse scoţându-şi bagheta. Se aplecă spre ea şi o sărută. Îi simţi lacrimile atingându-i buzele şi fu sigur că ea ştie că avea să moară.
-Te iubesc. Avada-Kedavra! rosti încă sărutând-o şi îi prinse trupul inert, fără a o lăsă să atingă pământul rece. Îşi afundă chipul în părul ei roşcat şi se trânti jos.

În prezent.

Privirea îi rătăci de-a lungul ferestrei de la fostul lui dormitor. De ce fost din moment ce părinţii trăiau? Era simplu. De când Calliope murise, familia Müller lăsase de-o parte tot trecutul. Bineînţeles, dacă pe Gaspard încă îl bântuia, era partea a doua. Oftă încet şi parcă încă auzea glasul ei răsunând în jur, ca un ecou de mult pierdut.
-Şi când te gândeşte câte visuri au luat naştere în acest loc, spuse încet şi închise ochii, apoi lovi trunchiul unui copac, rezemându-se de el. Îşi lăsă capul pe spate, privind cerul negru al nopţii.

Auzi paşi şi-şi îndreptă privirea spre acel loc, uitându-se spre silueta feminină ce se îndrepta spre el.
-Calmează-te domniţă. Nu ţi se va întâmpla nimic, rosti calm şi împăciutor şi se îndreptă de spate, păşind înspre ea. Îşi dădu părul de pe chip, apoi îşi înfăşură pumnul rănit cu o batistă. Se opri în faţa tinerei şi zâmbi calm şi şarmant. Dacă ura un lucru, era ca o tânără să se simtă în pericol cu el. Desigur, exceptând ceea ce se întâmplase cu ani în urmă, acum avea grijă ca femeile să se simtă protejate în preajma lui.

**Lexie Stryder** · 08 Jul 2012, 19:11

Lexie ridica din sprancene, usor luata prin surprindere cand isi dadu seama ca barbatul care statea in fata ei ii citise agitatia. Inca nu avea suficienta incredere in el incat sa isi lase garda jos, insa slabi strasoarea baghetei. Ii zambi, usor curioasa barbatului si facu un pas spre el.

Inalt, sarmant, calm si rabdator la prima vedere. Insa prima vedere se dovedea a nu fii cea corecta in multe cazuri. Ceea ce o facu pe Lexie sa nu treaca la concluzii pripite. Isi lasa bagheta din mana insa, lasand-o in buzunarul din spate al blugilor, locul ei obisnuit.

Ochii barbatului erau ciudati pentru ea, pareau destul de reci, insa in acelasi timp, pareau fluizi din cauza tristetii si a regretului care i se citea pe fata. Tanara vrajitoare ridica din sprancene, zambind bland.

"Niciodata nu stii asta," spuse ea, intr-un tarziu, ca raspuns la remarca vrajitorului. Isi adanci mainile in buzunare, devenind din ce in ce mai relaxata. Viperina era destul de buna la citit oamenii, si instinctul ii spunea ca acesta nu ii va face nimic rau. "Sunt Lexie," se prezenta, intinzandu-i mana.

**Gaspard Müller** · 09 Jul 2012, 01:40

Îşi dădu părul din ochi, ştiind că probabil arăta îngrozitor în acel moment. De la hainele şifonate, la chipul palid şi obosit. Dar pentru prima oară de când devenise Devorator, nu-i păsa de faptul că cineva ar putea să-i vadă slăbiciunea. În fond, se considera om, deşi probabil nu mai avea suflet ca să fie unul. Trase aer în piept, alungând acele gânduri negre şi îşi concentră toată atenţia, asupra tinerei din faţa sa.

Nu dorea să pară o persoană periculoasă, căci înseamna că ea ar pleca mâncând pământul. Gaspard învăţase pe pielea lui asta, dar nu cu femeile. Cu ele, se purtase întotdeauna cu mănuşi, căci le considera fiinţe fragile, ce s-ar putea dispersa la prima atingere mai bruscă. Îi analiză chipul, căutând semnele unei reacţii dezgustate, dar nu văzu asta.

Rămase uimit în schimb, în momentul în care îi văzu privirea blândă ce i se întipări în ochi şi pe chip. Zâmbi la auzul cuvintelor ei.
-Oh, dar de obicei inima ne dictează acet lucru, spuse cu zâmbetul pe buze şi se apropie încă un pas de ea, dar nu întrecu limita, lăsând o distanţă între trupurile lor.

-Gaspard. Mă bucur să te întâlnesc, domnişoară Lexie, surâse dulce şi îi cuprinse palma între degetele sale, ducându-i-o uşor la buze, apoi i-o sărută. Zâmbi şarmant şi îi dădu cu blândeţe drumul la mână.

**Lexie Stryder** · 09 Jul 2012, 09:17

Lexie zambi cand ii auzi remarca lui Gaspard. Parea un gentleman din toate punctele de vedere. Nu ti se mai intampla sa dai peste asemenea persoane in prezent, fie ca erau barbati sau femei. Viperina se simti usor nelalocul ei cand Gaspard ii saruta mana, insa se multumi sa ridica din sprancene, usor impresionata.

Lexie nu fusese niciodata genul de femeie care sa ceara acea blandete si ingrijire pe care le avea Gaspard de la persoanele din jurul ei. Nu o deranjase niciodata sa fie invizibila, sa nu fie bagata in seama. Insa se simtea bine in compania tanarului sarmant, trebuia sa recunoasca.

Se intreba pentru o clipa daca Gaspard locuia in Pestera lui Godric sau venise in trecere pe acolo. Isi aminti motivul pentru care se aflase ea in acel loc in primul rand, insa incerca sa isi alunge acel gand din minte. Nu voia sa se gandeasca la trecut. Nu avea niciun motiv sa piveasca inapoi. Uneori era bine sa iti intorci gandurile la momentele care te-au facut fericita, la copilarie, la parinti, la tot. Insa acela nu era un moment bun pentru Lexie.

"De asemenea," raspunse viperina, concentrandu-se din nou la Gaspard. "Aici locuiesti?" intreba mai apoi, din pura curiozitate.

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric 1 2 3 4 Next » //  / thoughtless

Darkmark RPG Forum / Londra / Pestera lui Godric
1 2 3 4 Next »
/ thoughtless