Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Departamentul Jocurilor Magice / Threat ..

Ochii i se insufleteau din nou . Vazu scuturile fluide ridicate in jurul lui si se gandii ca avea un inger pazitor . Pe masura ce vederea ii revenea , remarca si incercarile unei siluete feminine de a tine scuturile intregi in timp ce zeci de vraji incercau sa le strapunga , iar in departare o silueta imensa ,care nu contenea din a spune incantatii.
" Spune-mi ca nu ti-a ras tot ce ai in cap... Sunteti bine? Si daca da, cred ca ar fi indicat sa va ridicati... Cat mai repede!" .
Franturi din batalia care se daduse pana acum pe acel coridor ii revenira in minte lui Lewin . "Spune-mi ca nu ti-a ras tot ce ai in cap" , derula aceste cuvinte in minte , nu parea sa fi pierdut nicio amintire , desi avea cateva care nu le intelegea , sau ceva nu se lega in ele .Gandi ca nu are timp de asta acum .. Asa ca intr-un tarziu se auzii si raspunsul lui Lewin :
"Sunt bine" , zise acesta ridicandu-se in capul oaselor . Vrajile incetasera sa mai penetreze scuturile celor doi . Ludwin asculta cu nerabdare dialogul dintre cei doi . Lewin sesiza asta si continua . "Dar tu cine esti ?.. Si cum am ajuns aici ?Ce se intampla ? Unde e raportul la care am muncit zile intregi ?! "

La auzul acestor intrebari , Ludwin zambi victorios , totul era gata . Reusise .. Lewin nu mai stia nimic .Se gandi la fata .. nu era absolut necesar sa ii stearga si ei memoria , in fond nu stia nimic si.. avea sa nege orice ar fi spus . Nu ar fi crezut nimeni o pustoaica in detrimentul lui .
"Clover ! Sa mergem ! zise Ludwin , dar Clover nu raspunse . Clover ! Sa mergem ! Am terminat aici !". Toata fericirea care ii umpluse inima se duse cu prima secunda cand Ludwin se ridica pe varfuri ca sa o zareasca pe femeia mult iubita.O vazu pe Clover zacand intinsa pe jos , impietrita . Digera cu greu intamplarile, apoi incepu sa raga niste cuvinte la intamplare .
"Eu..eu nu..Tu fetito !! Ce i-ai .. ! Cum .. !" Nega orice gand ca el i-ar fi facut asta . Nu se gandea ca el ar fi fost cauza impietririi , nu mai gandea aproape deloc . Isi iesise din minti .

• " Sunt bine"
  Ema ofta usurata. Ok. Asta era in regula. Presupuse ca prin 'bine' se intelegea ca barbatul nu e ranit -fizic sau psihic- si ca probabil mai avea ceva din memoriile sale.
  " Dar tu cine esti?"
  Mda, asta nu avea bietul om cum sa stie. Ema nu avusese ocazia de a se prezenta. Schita un zambet si se gandi daca era bine sa-i raspunda acum, cand matahalosul putea sa-si dea seama de legaturile ei in cadrul Ministerului. Si nu ar fi deranjat-o prea tare sa se stie urmarita si intr-o instabilitate continua, insa nu ar fi riscat vietile familiei sale. Un simplu nume era suficient pentru ca Iadul sa se dezlantuie.
  "... Si cum am ajuns aici? Ce se intampla? Unde e raportul la care am muncit zile intregi?!"
  Tanara casca ochii, intorcandu-se in loc pentru a se uita cum se cuvine la barbat. Injura printre dinti, fara sa se mai preocupe de faptul o domnisoara nu trebuia niciodata sa vorbeasca urat.
  Profita de micul moment in care atentia matahalei era indreptata spre femeie pentru a ingenunchea langa vrajitorul tanar.
  " Nu conteaza acum... " murmura Ema rapid. " Sunt cineva in care poti avea incredere. Promit... "
  Renunta la partea cu 'sunt fiica unui Auror'. Nu de alta, dar nu putea sa riste acum si categoric nu putea sa-i spuna. Nu inca. Intr-un fel, se simtea prost. Cerea ca tanarul sa aiba incredere in ea, insa ea nu reusea sa-i intoarca increderea inapoi. Nu pe deplin. Incerca din toate puterile sale sa nu se mai gandeasca la asta.
  Tresari cand vocea de bas se sparse in spatele ei, iar Soimeanca se intoarse automat spre sursa. Aproape ca isi ridica mainile in aer, asemenea unui copil mic ce incearca sa demonstreze ca nu a facut nimic. Privirea i se muta spre femeia ce zacea acum la podea. Se incrunta. Asta nu era rezultatul ei. Vraja pe care o facuse mai devreme ratase. Si categoric, daca nimerea, vraja nu avea sa o lase lata pe jos. Doar sa ii incetineasca miscarile si sa-i abureasca putin gandurile. Nimic mai mult. Se uita inapoi in ochii reci ai barbatului varstnic, iar furia exploda in ea.
  " Asta e facatura ta, afurisitule!" izbucni Ema.
  Era inapoi pe picioare in mai putin de o secunda, iar in alte doua, vocea deja ii ragusi.
  " In dorinta ta de atac interminabil, ti-ai lovit aliatul! Ia-o si dispari! Mai repede!"
  Scutul se sparse in jurul lor, insa aerul continua sa vibreze, de parca inca mai era o protectie acolo. Soimeanca isi indrepta bagheta spre nebun. Nu stia de ce tocmai vorbise, oferindu-i cel mai probabil o sansa de scapare. Ce facuse? Tipul nu ar face altceva decat sa o ia de la capat. Nu, omul era vinovat, desi Ema nu prea stia de ce anume. Cu toate astea, era destul de sigura ca putea fi acuzat de atac. Si inca in cadrul Ministerului. O sa faca tot posibilul ca Aurorii sa fie implicati. Nu, tipul trebuia sa plateasca mai devreme sau mai tarziu. Insa, in ciuda bataliei din interiorul ei, Ema ramase nemiscata, cu bagheta inca ridicata, tremurand usor.
  
  

Planul lui mersese . Ludwin nu banuia nimic , dar nu trebuia sa isi bata capul ca asta acum pentru ca oponentul lui era furios , gata sa atace in orice moment . Trebuia sa isi canalizeze toata magia din el si sa fie pregatit pentru atacul acestuia .Nu avea bagheta lui deci apararea ar putea sa nu aiba efectul dorit , exact ca mai devreme .
Deodata scuturile se facura tandari , dar nu din cauza lui Ludwin pentru ca acesta nu ataca ...
"Ce faci...Ridica scuturile, sopti Lewin incat doar fata sa auda . O sa atace in orice moment .
Se uita la Ludwin , era rosu de furie , ochii ii fulegerau pe el si pe fata . In spatele lor Clover inca zacea impietrita .
Trebuia sa anticipeze urmatoarea mutare a lui Ludwin . Ce avea sa fie ..?
Blestemul Cruiciatus si Petrificus Totalus erau preferatele lui Ludwin , fiind fost Devorator al Mortii .

OOC : Scuze ca nu am postat de ceva timp . Am fost ocupat cu designul blogului + alte chestii .

OOC: Nu e nicio problema ^_^ Inteleg

• Ema il pironi cu privirea pe tanarul vrajitor, dar se grabi sa nu-l scape din ochi pe cel batran. O deruta putin faptul ca cel pe care il ajuta parea sa stie ce se intampla, in ciuda vrajii pe care o suferise. Dar poate ca vraja nu avusese efect? In cazul asta... Nu, nu o sa stea acum sa scormoneasca prin detalii si elemente ale trecutului de care nu avea habar.
  Aproba cu o miscare a capului, iar scuturile se ridicara iar in jurul lor. De data asta insa, aria pe care o acopereau era ceva mai restransa. Strict in jurul Emei si al vrajitorului. Era mai bine asa. Cel putin pentru ea. Nu mai consuma atata energie pentru a proteja o zona oricum inutila. In caz de ceva, aveau suficient loc pentru a putea arunca vraji. Zambi cu jumatate de gura, un zambet fortat, usor crispat, si se grabi sa modifice scuturile incat sa nu opreasca si vrajile venite din interior.
  " Ce zici daca tu te ocupi de atac, iar eu de defensiva, hmm?" murmura incet spre tanarul de langa ea, buzele abia miscandu-se.
  Inca nu-l scapa din priviri pe cel varstnic. Era ceva putred in legatura cu el. Ei bine, mai putred decat de obicei. Iar ea avusese -slava baghetei lui Merlin- suficiente ocazii ca sa realizeze o comparatie.
  Nu-si dadu seama cand veni primul atac, dar isi inclesta degetele pe bagheta, concentrandu-se sa tina scuturile in picioare.
  

"Nu pot ataca" sopti Lewin din nou , "isi va da seama ca sunt bine . Pentru moment , fa-l sa nu fie atent la bagheta mea."
In timp ce spusese acele cuvinte Lewin nu privi deloc spre fata , ci doar spre bagheta lui care se afla inca in mana lui Ludwin . Era periculos ca acesta sa isi dea seama de ce facuse pana atunci fara ca el sa isi fi recuperat inca bagheta.
Matahala inca o tinea strans, incercand sa arunce blesteme cu ea , insa nu isi dadea seama ca nu functiona in mana lui . Bagheta lui Lewin era facuta din lemn de Salcam ceea ce o facea sa nu isi piarda asa usor credinta in maestrul ei ,care in ciuda faptului ca fusese dezarmat de doua ori in noaptea aceea era tot el.
Desi primul lui gand era sa atace , trebuia sa se abtina si sa astepte momentul potrivit pentru a-si lua bagheta de la Ludwin .
Privirea ii era inca fixata asupra nuielei fermecate . Astepta .. astepta ..
Intr-un final Ludwin isi dadu seama ca are cea de-a doua bagheta degeaba in mana si o lasa in jos pe langa corp ,continuand sa atace doar cu bagheta lui , ceea ce facuse defapt in tot acel timp .
Secundele se scurgeau repede , trebuia sa se concentreze , avea doar o singura incercare .Privea inca bagheta in mana matahalei , isi inchise ochii pentru cateva secunde , apoi rosti cu o voce prea serioasa pentru el , "Accio Bagheta" .

• Ii venea sa-si dea un sut mental. Desigur! Deci, pana la urma, vraja nu-si facuse efectul. Simti o usurare extraordinara, chiar daca nu-si daduse seama. Putea sa fie atat de prostuta uneori. Nu se concentra pe problema, deoarece inca mai putea astepta. In schimb, isi canaliza toata energia pentru a tine scuturile ridicate si a impiedica vrajile venite dinspre barbat.
  Nu stia cat timp trecuse de cand incepuse totul. Insa incerca sa caute in interiorul ei, acolo unde stia ca trebuie sa intampine prezenta propriei magii. Era micul colt de caldura si de energie din interiorul propriei persoane. Ca un fel de combustibil pentru mintea si forta ei de viata. Nu o dadu pe ganduri filozofice si nici nu se arata preocupata de asta. Era incredibil cum de ii venea sa se gandeasca la tampenii in situatii critice.
  Pastra linistea, lasand doar blestemele vrajitorului varstnic sa se auda cu ecou de-a lungul coridorului. Isi pastra concentrarea si auzi vocea tanarului din spatele sau. Ema isi permise doar o clipa de distragere, uitandu-se la bagheta ce aluneca acum spre ei. Intari brusc scuturile, intampinand un nou val de blesteme acompaniate de injuraturi furioase.
  

'A mers' gandi Lewin usurat de reusita lui . Bagheta aluneca din mana lui Ludwin si se indrepta spre el .
Ludwin care fusese increzator pana atunci avea privirea unui copil care tocmai i s-a furat acadeaua . Nu intelegea ce se intampla , apoi intr-o incercare disperata de a opri bagheta din drumul ei , incepu sa atace , fortand scuturile ridicate de aliata lui Lewin .
'Scuturile' isi zise Lewin , ' ce prost sunt ! Bagheta nu o sa treaca de scuturi ' .
Ludwin ataca in continuare . Daca ii cerea fetei sa opreasca scuturile aveau sa fie amandoi raniti . Ludwin continua sa atace . O privi pe fata , care incerca din rasputeri sa tina scuturile ridicate . Trebuia sa iasa dintre scuturi si sa isi prinda bagheta chiar daca Ludwin ataca . Se arunca prin scutul lichid , caldura acestuia mangaindu-i fata , si prinse bagheta .
"Protego" striga numaidecat Lewin , bagheta acestuia vibrand usor in mana lui .

• Desi isi tinea gura inchisa, Ema adresa cele mai regale injuraturi la adresa vrajitorului batran. Se gandi ca, oricat de priceput si de puternic era, mai devreme sau mai tarziu, energia sa se va diminua substantial. Iar ala avea sa fie momentul lor, deoarece forta tanara ce le curgea prin vene era intotdeauna de ajutor.
  Simti miscare intr-o parte si il vazu cu coada ochiului pe tanarul vrajitor avantandu-se inainte.
  " Nu!" apuca Ema sa strige inainte ca scutul ei sa vibreze la atingerea tanarului.
  I se paru o secunda infinita cea in care bagheta inainta spre mana barbatului. Observa in detaliu, de parca cineva ar fi incetinit timpul, cum degetele se misca in anticipatie, potrivindu-se pentru a prinde bagheta. Alt scut se ridica, alte blesteme se auzira, iar Soimeanca incremeni o fractiune de secunda, inainte de a striga la randul ei.
  " Gestillan!"
  Nu stia de ce o facuse. Era mai degraba o actiune instinctiva. Insa se uita in fata, simtindu-si toti muschii tensionati. Dupa o clipa de liniste si nemiscare, bagheta barbatului mai in varsta cazu pe jos, odata cu scuturile Emei. Incet, dar sigur, omul se balangani pe propriile-i picioare, sfarsind prin a cadea pe spate. Soimeanca nu se misca, privindu-l in continuare. Brusc, era prea multa liniste. Atat de multa incat avea senzatia ca asurzise. Asa ca a fost mai mult decat usurata atunci cand si-a auzit pasii bocanind usor pe podea. Se apropie de barbatul inconstient, ii verifica pulsul, apoi se ocupa ca bagheta sa fie la o distanta rezonabila de mana lui.
  

"Protego" striga numaidecat Lewin , bagheta acestuia vibrand usor in mana lui . Inchise ochii nevrand sa vada daca rostise vraja la timp sau nu . Astepta cateva secunde infinite , timp in care nu simtise nicio durere apoi isi deschise ochii tocmai la timp pentru a o vedea pe tanara vrajitoare atacand .
"Gestillan" striga aceasta hotarata , luandu-l prin surprindere pe Ludwin care avea toata atentia indreptata spre Lewin .Blrestemul il lovi in plin pe Ludwin , care zacea acum inconstient la pamant , in lumea viselor .
Lewin o urmari pe fata pret de cateva secunde , cat s-a dus sa ii verifice pulsul barbatului sa se asigure ca nu are cum sa puna mana pe bagheta , apoi se apropie de fata , sleit de puteri si usurat ca totul se terminase si zise cu vocea scazuta :
"Frumos blestem , nici eu nu puteam sa il arunc mai bine! Glumesc.. desigur ca puteam . Ce gluma de blestem a fost ala? Uita-te la Ludwin , misca !". Lewin arata catre batranul vrajitor intins pe podea , acesta nu se misca . Imediat incepu sa rada . "M-ai crezut ! Au , nu trebuie sa ma lovesti ,era doar o gluma ."

• Mainile ii tremurau usor, efect al adrenalinei ce incepea sa se consume complet. Isi permise sa rasufle usurata, privind inca o clipa spre barbatul intins la podea. Pai... Mort nu era cu siguranta, iar Ema nu stia daca era indicat sa se bucure de acest detaliu sau nu. Ce tot zicea? Desigur ca era bine! Ea nu omora...
  Isi indrepta spatele cand il auzi pe vrajitor vorbind, aproape de ea, si nu se putu abtine sa nu-si dea ochii peste cap. Minunat... Un alt individ care lasa cavaleria sa lupte, iar la final striga 'v-am aratat noi'? Si ea care se pregatise sa-i multumeasca. Se intoarse sa-l priveasca amuzata, mentinandu-si o spranceana ridicata. Era probabil la fel de inalt ca sora ei, blond si cu ochi albastri. Tipic norvegian, much? Insa orice amuzament ii disparu din trasaturi cand auzi de miscarea acestui... Ludwin? Se intoarse pe calcaie, holbandu-se la barbatul inconstient de pe podea... care nu se miscase... Respectul era respect, varsta era varsta, dar nimic nu o opri pe Ema sa-i dea un pumn in umar domnisorului vrajitor atunci cand se intoarse iar spre el.
  " Nu a fost amuzant" spuse ea incet, desi incepu sa zambeasca. Ok, poate ca era putin amuzant, dar nu va recunoaste asta in fata lui. Sau a oricui... Sau a cuiva, in general, vreodata.
  " Nu cred ca am avut ocazia. Ema Snow" zambi politicos, ridicandu-si privirea spre tanar.