Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Aripa Spitalului

« Previous 1 2 3 Next »

/ Through the fog

Ceva ud si rece statea fix pe fruntea ei, in tip ce altceva respira in palma fetei.
" - Nu, nu! Animalele nu au voie aici!" se auzi vocea doamnei Pomfrey, iar ciudatenea de pe palma disparu.
Ema a fost capabila sa o auda pe Ariadne scancind patetic. Totul avea logica acum. Ce simtise Soimeanca in palma fusese botul catelusei ei.
Nu se putea misca. Fiecare muschi o durea ingrozitor, de parca ar fi venit de pe campul de lupta al Incuiatilor.
Se lasa linistea. Nu avea nimic care sa ii arate cat timp trecuse exact, doar zgomotul vag al pendulului. Cat dura acum o secunda? O secunda incepe acum si se termina inaite de a duce propizitia la sfarsit. Dar daca timpul era dilatat? Comprimat? Poate ca secunda nu se sfarsise inca sau poate ca, din contra, trecusera milioane de secunde.
25 793 de pocnituri infundate ale pendulului mai tarziu, Ema isi deschise ochii. Era in Aripa Spitalului, recunostea tavanul inalt.
Isi intoarse cu un geamat slab capul intr-o parte. Materialul imbibat in apa rece ii aluneca de pe frunte, dar nu a fost atenta, caci cineva o privea de pe patul alaturat.

• "Stiai ca sefa casei Ochi de Soim este bolnava e in Aripa Spitalului" spuse un elev din anul cinci din casa cercetasilor, Tamara se opri din mers ascultand ce spunea acel elev, cum de nu stiuse pana acum. Ema bolnva; de cat timp? Era putin ingrijorata isi anula planurile din dimineata acea alergand prin scoala pentru a ajunge la Ema cat mai repede sa stie ca se simte mai bine. Deschise usa usor pentru a nu ii trezi pe ceilalti pacientii din Aripa Spitalului, o observa pe Doamna Pomfrey invartindu-se in jurul Emei punandu-i comprese reci pe frunte asezand pe dulapiorul micut de langa pat cateva pastile si o cana cu apa. Doamna Pomfrey se apropii de Keyanna intreband-o daca are nevoie de ajutor. Aceasta clatina din cap spunandu-i ca a venit sa isi viziteze prietena cea mai buna. "Poti sa te duci sa vorbesti cu ea dar nu mult." spuse doamna grabita lasandu-le singure pe cele doua fete sa vorbeasca. Keyanna inainta asezandu-se usor pe pat pentru a nu scoate un scartait arcurile. Ema isi deschise ochii intorcandu-si capul cazand de pe fruntea sa compresa rece. Tamara ii zambi luand compresa aranjand-o punand-o inapoi pe capul fetei. "Sunt eu Tamara." zise aceasta zambindu-i privind-o trist.
  
  OOC - sper sa nu te superi ca am continuat eu.
  
  

OOC: Nicio problema ><

BIC:

Ema ii zambi, apoi se uita la dulapiorul de langa pat si-si musca buza. Spera din tot sufletul ca acea armata de medicamente, comandate probabil de paharul mare de apa, sa nu fie pentru ea. Nu avusese niciodata probleme cu inghitirea pastilelor, dar cand erau prea multe, fie se plictisea, fie devenea usor irascibila.
Isi dadu compresa jos si se ridica, sprijinindu-se de perna.
" - Buna, Tammy" zise Soimeanca, surprinsa ca vocea ei suna atat de ragusit.
Se intreba de cat timp statea in Aripa Spitalului si cum ajunsese oare acolo. Isi inchise ochii si incerca sa-si aminteasca, chiar se stramba si se incrunta, dar... nimic.
Se uita la Astropufa si isi dadu parul intunecat de pe fata, cu degetele-i lungi.
" - Ce mai faci, Tamara?" intreba Ema, incercand sa adauge cat mai multa veselie in intrebare.
Apoi isi musca buza. Daca prietena ei era in Aripa Spitalului pentru ca patise ceva?
" - Esti bine?" sopti Soimeanca incet.

• Tamara ii lua compresa rece din mana tinand-o in a sa, ii aranja perna prietenei sale pentru a putea sta bine fara sa o doara vreun muschi sau ceva. Atunci soimeanca o intreba daca se simte bine. Tamara se incrunta spunandu-i ca e foarte sanatoasa si ca a venit doar sa o viziteze si sa o intrebe cum se mai simte. Doamna Pomfrey intra in sala cu o tava plina cu mancare punand-o langa Ema dandu-si seama ca trebuia sa se hraneasca acum dupa sa isi ia niste pastile care sigur aveau un gust amar care te facea sa strambi din nas si sa te vaiti de gustul lor oribil. "As putea sa va ajut." zise zambindu-i doamnei care accepta imediat. Nu prea avea ce face prin scoala si nu ar strica o zi in care sa stea cu Ema in Aripa Spitalului. "Pentru inceput ai grija sa manance pana ma intorc." spuse Doamna Pomfrey care iesi grabita trantind usile in urma sa observand ca si apa din pahar se misca. Lua tava in mana examinand mancarea de pe ea ii dadu o farfurie Emei punand-o in poala sa.
  

" - Yum..." spuse Ema cu un zambet nu prea mare.
Ce-i drept, niciodata mancarea de spital nu era buna. Analiz cateva clipe sosul din farfurie si incepu sa manance.
" - Hm. Chiar nu-i rau!" chicoti Ema dupa prima inghititura. " Multumesc, Tamm, ca stai cu mine"
Intr-un fel, Soimeanca se simtea aiurea. Nu vroia sa isi faca prietena sa se simta obligata sa o ajute, dar ii convenea ca Astropufa era aici, caci timpul singur in spital era ceva teribil.
Ema se uita la calendarul de pe perete si incremeni. Patratelul rosu din plastic era deplasat pe data de 17. Tanara stia foarte clar ca in ultima zi pe care si-o amintea fusese in 15.
' Ce-am facut doua zile?' se intreba in gand si isi scarpina fruntea din reflex.
" - Ce-am pierdut?" o intreba brusc pe Tamara. " Ce s-a intamplat pe la castel?"
Continua sa manace, ascultand raspunsul fetei.

• Ema privi calendarul facand-o si pe Tamara sa se intoarca pentru ca il privi, prietena sa ramasese uimita intreband-o ce pierduse la scoala. Keyanna ridica din umeri spunadu-i ca nu prea multe. Ema ridica o spranceana facand-o pe Tamara sa chicoteasca incepand sa ii poveesteasca despre profesori si temele lor care sunt foarte mari, ii povestise ce mai facuse prietenii ei pe care ii stia si ea. Nu putea sa se intample prea multe lucruri amuzante in doar doua zile. "Ah mi-am amintit." zise Keyanna incepand sa rada ducandu-si mana la gura, Ema se ridica agitata intreband de ce rade si ce se intamplase. Tamara se opri povestindu-i o intamplare de la o ora de curs. Transfigurare. Si cum un baiat se transforma in pisica si incepu sa alerge prin sala daramand lucrurile sarind pana si pe doamna profesora transforamandu-i hainele in carpe. Fusese trimis la sala de detentie, si cum tipase le holuri ca nu stia cum sa se transforme inapoi si ca e nevinovat. "Fusese chiar amuzant." spuse aceasta luand un castron din poala Emei care era gol. "De ce esti aici?" intreba aceasta trista pierandu-i zambetul de pe buze.
  

Ema rase de intamplare si ii multumi Tamarei. Asta ii ridicase moralul.
Cand auzi intrebarea Astropufei, se pierdu o clipa in ganduri. Isi ridica genunchii si isi sprijini barbia pe ei.
" - Nu am absolut nicio idee..."
Gamba incepuse sa o intepe usor, iar obrazul de asemenea. Ridica cearsaful, uitandu-se la piciorul bandajat lejer. Doua zile. In lumea magica era timp berechet pentru a se vindeca orice fractura. Se intinse spre noptiera si lua oglinda de buzunar. Madame pomfrey avea, se pare, obiceiul de a pune obiectele pacientului pe noptierele de langa pat.
O deschise si gasi suprfata lucioasa zgariata. Nu era cine stie ce, inca putea s-o foloseasca. Pe obraz, Ema avea doar o mica urma rosie, ca de zgarietura.
Incerca sa-si aminteasca. Ce se intamplase? O lua pas cu pas, incercand sa aplice exercitiile psihologice asupra ei. Chiar simti nevoia sa le zica cu voce tare.
" - Eram in 15 si era dimineata. Am coborat in camera de zi a Soimilor... Vroiam sa trimit scrisori acasa?" spuse ea, desi ultima propozitie sunase ca o intrebare.

• Tamara isi dadu seama imediat despre ce era vorba cand ii spuse ca dorea sa se duca sa trimita o scrisoare parintilor ei si cobora scarile. Se impiedicase nefiind atenta si cazuse ajungand in Aripa Spitalului. Zgarietura de pe fata pe care o vazu pe fata sa in oglinda putea si de la cazatura de semena si gaba sa patise acelasi lucru de ajunse in bandaj. "Cred ca te-ai impiedicat si ai cazut pe scari." spuse Tamara privind insistent tava cu mancare din poala Emei. O lua cu grija punand-o pe masuta de langa ea, puse farfuriile puna peste ala si lingurita furculita si cutitul deasupra. Ema ridica din umeri strambandu-se de durere cand incerca sa se ridice dar Tamara o opri asezand-o inapoi in pat spunandu-i ca trebuie sa se faca bine si dupa sa se ridice. "Nu voi pleca o sa dorm aici daca e." ii spuse asezand perna patului pe care statea se intinse intorcandu-se pe o parte pentru a sta cu fata catre prietena sa. Spera ca doamna Pomfrey sa o lase sa stea cu prietena sa.
  

Ema incerca iar sa-si aminteasca. Dar in zadar. Totul era alb, lipsa.
Zambi spre Tamara si isi dadu ochii peste cap.
" - Pe bune acum. Daca o sa vrei sa dormi aici nu o sa te odihnesti" sopti Ema.
Din experienta, stia ca Pomfrey nu prea lasa pe nimeni. Ema incercase sa se strecoare in Aripa Spitalului cand un boboc de la ODS fusese bolnav. Se simtea oarecum responsabila pentru ei, se simtea ca o sora mai mare.
Auzi pasii apasati ai asistentei si se uita cu ochi mari la Astropufa. Desi vroia ca Tamara sa stea linistita si sa se odihneasca asa cum trebuie, altele au fost cuvintele pe care le-a spus.
" - Inchide ochii. Respira adanc"
Peste cateva secunde isi facu aparitia Madame Pomfrey. Incepuse sa o intrebe daca isi luase pastilele, dar Soimeanca ridica un deget si-l duse langa buze. Arata scurt pe tanara intinsa in patul de alaturi. Madame Pomfey nu a mai adaugat nimic, doar a pus-o pe Ema sa inghita o serie de pastile.
Pleca din incapere si stinse becurile in urma ei, lasand doar plapanda lumina de veghe pornita.

• Tamara fu surprinsa ca asistentele si doamna Poemfrey o lasase pe aceasta sa doarma langa Ema cat timp ea era bolnava. Becurile fura stinse lasand doar o lumina slaba pentru ca pacienti sa poata vedea daca intra sau daca le erau sete sa puna mana pe pahar fara sa-l scape. Keyanna nu avea somn si parea ca nici Ema nu avea privea intruna lumina slaba care venea de la un beculet de la usa. "Cred ca pot sa imi dau seama ce ti s-a intamplat." spuse deodata Tamara ridicandu-se de pe pat asezandu-se langa Ema in genuchi. Aceasta se misca icnind si strambandu-se de durere. Isi aduse aminte de zilele cand statea la prietena sa de la viperini iar prietenul sau o invatase cate ceva printre care si cum sa umbli prin mintea cuiva. Pe chipul Emei se putea citi confuzie parca trimitandu-i prin minte ca nu prea era o idee buna. "As putea sa incerc?" intreba in soapta Keyanna punand o fata de catelus facandu-si prietena sa chicoteasca.