Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Biblioteca

« Previous 1 2 3 4 5 … 7 Next »

/ To the library

Ora de Grija Fata de Creaturile Magice era pe terminate. Kennya deja isi strangea lucrurile inconstient, gandindu-se la patul ei confortabil. Oboseala isi facea prezenta din ce in ce mai mult, punand viperina pe ganduri. Dormise destul de mult in ultimul timp, insa nu-si explica deloc ciudata somnolenta. Era oare stresul de vina? Se gandea prea mult la lucruri inutile? Nu, nu asta era cuvantul. Nu inutile. Era doar prea ingrijorata. Citise o data intr-o carte a Incuiatilor ca efortul psihic e mult mai obositor decat cel fizic. Fata incerca sa-si aminteasca unde doamne iarta-ma citise o carte a incuiatilor. Nu avea o parere prea prietenoasa fata de ei. Statu cateva minute pe ganduri, lasandu-se batuta o data cu clopotelul care anunta sfarsitul cursului.

Se uita in spatele ei la Kate. Vroia sa o intrebe daca avea bunavointa sa o acompanieze astazi la biblioteca pentru a termina proiectul la ora de Potiuni. Deschise gura, apoi isi aminti cu amaraciune cearta lor de ieri.

Katie statea cat mai departe de Kennya. Era furioasa pentru faptul ca ii tinuse morala seara trecuta in Camera Viperinilor, dar era si mai furioasa din cauza faptului ca prietena ei avea dreptate pana in cele mai mici detalii. Incapatanarea ei o facea sa se comporte ca un copil de sase ani, suparat din cauza ca parintii lui l-au pedepsit si i-au tinut predica.
Cu toate astea, Katherine se simtea singura. Si la mijloc nu era lipsa de prieteni, ci faptul ca nu era in preajma Kennyei. Fetele se cunoasteau de cand erau mici, iar timpul petrecut impreuna nu se putea explica in cuvinte. Ii simtea lipsa. Casca de doua ori si o spiona pe cealalta viperina cu coltul ochiului.
Stia ca trebuia sa fie prima care isi cerea scuze. Insa totul parea mai usor decat o arata situatia. Ambele fete aveau o mandrie si un orgoliu impresionant de vast.

Se uita la profesoara si incerca sa memoreze tema data. Ii era prea lene sa isi scoata din nou pergamentul si pana ca sa noteze. Se uita intens la chipul profesoarei, gandindu-se ca tot ce spunea aceasta intra pe o ureche si iesea pe cealalta. Kennya casca tocmai cand se intoarse cu spatele sa plece si o vazu pe cealalta viperina cascand in acelasi timp cu ea. Zambi vag si isi arunca geanta peste umar, plecand prima, tocmai cand profesoara pronunta cuvantul “Liberi”.
Mergea mult prea incet fata de pasul ei rapid, in sparanta ca Katherine o va urma sa-si ceara scuze. Nu simti pe nimeni urmarind'o si ofta. Se uita la formele ciudate de pe drum, pe unde sute de elevi trecusera zilele astea, indreptandu-se spre Castel.
'Sa ma duc in Camera de zi unde merge si ea? Nu. Nici o sansa. O sa para ca o urmaresc.'
Kennya urca scarile de marmura, idnreptandu-se spre biblioteca.

Katie isi nota repede tema si o lua pe urmele celorlalti viperini care se indreptau catre Castel. Era aproape ora pranzului, iar toti elevii aveau o mica pauza inainte de masa. Fata statea strategic, nici prea aproape, nici prea departe, urmarind fiecare miscare a Kennyei. Lupta din capul ei era mai apriga cu fiecare pas. 'Sa ma duc dupa ea sau nu?' Ajunse la concluzia ca fata se va intoarce in camera de zi a viperinilor si o va incolti acolo. Ramasese stupefiata cand Kennya urca scarile de marmura. Nu intra nici spre pivnite, nici spre Marea Sala. Isi scutura capul si o lua o data cu grupul de elevi spre dormitoarele lor. Isi lungi gatul cat putea de mult dupa prietena ei si se plesni peste frunte cand intra pe coridoarele reci ale pivnitei.

“Allen!”
Kennya intoarse privirea spre fosta ei colega de banca care ii facea fericita cu mana. Ii intoarse un zambet si o auzi intreband unde se duce. Sincer, nici ea nu stia. Se uita absenta pe fereastra timp de cateva secunde si raspunse automat.
“Ma duc la biblioteca pentru proiectul de la Potiuni.”
“Si cum se face de esti singura? Unde e Katie?"
Viperina se multumi doar sa ridice din umeri si isi continua drumul catre bibioteca. In felul asta avea sa-si ocupe mintea cu lucruri mult mai utile.

Katherine se enerva. De ce era nevoie sa fie ea cea care isi cere scuze? Nu ca ar fi facut vreun pas pana acum, insa nu stia cum sa o abordeze pe amica ei fara sa se enerveze din nou una pe alta si sa se paruiasca ca data trecuta. Se propti cu spatele de peretele rece si trase aer in piept. Se gandi la un motiv bun sau mai bine zis o explicatie realista si se lovi cu palma peste frunte cand realiza. Cum de nu s-a gandit la asta pana acum? Era mai bine decat se astepta si o lua la fuga pe scarile de marmura dupa Kennya. Nici macar ea nu avea ce sa comenteze. Proiectul trebuia sa fie facut in echipa si amandoua trebuiau sa se conformeze dupa indicatiile profesorului. Inca era nesigura la felul cum avea sa intre in vorba cu ea, dar lasa nelinistile deoparte cand o vazu pe fosta colega de banca a Kennyei. Pur si simplu nu o suporta, insa de data asta isi calca pe inima si o striga intreband daca a vazut in ce directie o luase viperina. Aceasta ii raspunse la randul ei ca se indrepta spre biblioteca, iar Kate ii multumi din mers.
'Cum de nu mi-am dat seama?!'

Kennya isi saluta cativa dintre profesorii preferati in drumul ei spre biblioteca si se gandi multumita la momentul cand va termina toate temele pentru saptamana asta si va fi libera sa se odihneasca. Ba chiar imprumutase o noua carte de la biblioteca intitulata “Un milion de dovezi in care magia iti rezolva toate problemele”. Nu era tocmai o carte captivanta, insa avea sa-i ocupe timpul si sa o linisteasca inainte de culcare. Isi aduse aminte in trecere de inscriptia de pe monumentul din Ministerul Magiei. 'Magia inseamna putere.' Ofta si isi lasa capul putin pe spate. Era ciudat faptul ca nu isi lasa niciodata capul plecat. Un grup de cercetasi trecura galagiosi pe langa ea. Pareau sa fie boboci si spre amuzamentul fetei toti tresarira speriati cand viperina isi schimba brusc directia pe coridorul ce dadea spre biblioteca. Isi aducea aminte cu drag cand era in anul I si totul parea atat de magic, frumos si inocent la Hogwarts. Pentru un moment isi dori sa dea timpul inapoi si sa fie din nou copil. Numara tortele de pe perete, inca pierduta in ganduri si amintiri de demult incat nu auzi pasii grabiti din spatele ei. Abia cand isi auzi numele se intoarse sa vada cine este persoana care o strigase.
“Kennya! Astepta putin. De ce mergi asa de repede? Biblioteca nu pleaca nicaieri.”

“Dumnezeule. Ce este cu tine? Te alerg si te strig de cateva minute. Unde iti este capul?" Auzi... Stiu ca esti suparata pe mine, dar in drum spre Camera de Zi m-am intalnit cu profesorul de potiuni si mi-a zis ca suntem singurele care nu au predat lucrarea. A zis sa ne grabim si cel tarziu maine sa fie la el pe birou.”
Desigur, Katherine mintise cu nerusinare despre faptul ca se intalnise cu profesorul pe drum si ca ele erau singurele care nu terminasera proiectul. Sincera sa fie, nici nu stia astefel de detalii si nici macar nu o interesa. Reusise sa o abordeze pe Kenn si aceasta ii raspunse cu un “Pai hai sa ne grabim atunci...” fugitiv. O lua pe urmele celeilalte viperine, inca deranjata de linistea dintre ele, insa multumita ca avea ocazia sa puna lucrurile in ordine o data pentru totdeauna. Era chiar stupid sa continue amandoua cu aceasta cearta muta pentru ca pana la urma aveau sa se impace. Erau cele mai bune prietene si singurul lucru care le punea bete in roate in relatia lor erau incapatanarea perfect imbinata cu mandria de viperine. Topai pana la ea si o lua de brat, uitandu-se cu ochi de catelus la ea.

Viperina ofta si o mangaie usor pe cap pe Katie in semn ca e totul in regula si nu are rost sa continue in felul aceasta. Amandoua mergeau brat la brat in liniste pe coridor, aproape una de alta ascultand zumzetul Castelului. Trecura mai mult de jumatatea coridorului si linistea parea sa impanzeasca locul cu fiecare pas in fata. Se uitara la usile spectaculoase din lemn, frumos sculptate si la tablita aurie pe care scria “Biblioteca”. Scrisul era atat de drept si fara nici un defect incat ambele fete zambira si se uitara una la alta. Era scrisul bibliotecarei. Isi dadura drumul si prima care intra era Katherine. Impinse de doua trei ori apasand pe clanta, insa usa nu se misca din loc. Se uitara mirate una la alta, incepand sa se panicheze putin. In jur nu era nici un anunt cum ca biblioteca era inchisa.
“Pauza de masa.” se auzi o voce din spatele lor.

Katherine se intoarse pe calcaie si vazu un baiat mai mult decat fermecator de la Ochi-de-Siom care statea rezemat de pervazul ferestrei. Se gandi imediat sa-l intrebe cum il cheama si in ce an este, curioasa cum de nu vazuse pana acum un baiat care arata atat de bine. Kennya isi dadu ochii peste cap cand vazu sclipirea din ochii prietenei ei. Kate observa si se lasa pagubasa. Prioritatea ei era sa stea cat mai aproape de cealalta viperina pana cand atmosfera ciudata dintre ele avea sa dispara. Isi arunca ghiozdanul pe jos si se lasa in jos pe perete, asezansu-se cu picioarele incrucisate pe podeaua rece din piatra. Nu era ca si cum era prea trista din cauza ca efortul ei intelectual avea sa mai astepte, insa simtea nevoia sa poarte o discutie cu Kennya. Orice fel de discutie. Nu ii pasa atata timp cat ii auzea vocea.
“Stii in cat timp o sa se intoarca?” il intreba pe baiatul care se uita acum pe geam, mangaiat pe lumina calda a soarelui.