Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Marea Sala

« Previous 1 2 3 4 5 6 Next »

/ Too much homework

Poate ca sunetul ploii care batea in geam sau zgomotul lemnului vechi care trosnea in foc m-a trezit . Nedumerit , am deschis ochii si m-am uitat in jur . Ma aflam in pivnita viperinilor la caldura unui semineu vechi si prafuit , intr-un fotoliu masiv de culoare verde smarald . Spatele ma durea ingrozitor . . . poate din cauza pozitiei in care am adormit . . . sau poate de la antrenamentul de Quidditch de mai devreme .
Langa mine zacea pe jos o carte uitata: Potiuni Avansate . "Of" imi spun . . . pana maine dimineata trebuie sa termin eseul la Potiuni. Prima mea reactie a fost sa iau cartea de jos si sa continui cu invatatul . . .dar la jumatatea drumului am ezitat . . . imi era cam foame si "pana la urma urmei . . . pana maine la ora de Potiuni mai e destul" ma gandesc eu cu un ton optimist.Imi ridic maneca mainii stangi si ma uit la un ceas de un argintiu stralucitor brodat cu pietre negre si cu foarte multe limbi in forma de serpi, cu multe cadrane mici care se invarteau incontinuu (sincer nici eu nu stiu la ce imi foloseau toate) si zic"Exact ora mesei". Ma ridic din fotoliu cu scopul de a ma indrepta spre Marea Sala. Cum ma indepartez de semineu simt cum imi ingheata mainile si picioarele . Piatra rece din Pivnita Viperinilor creea o atmosfera friguroasa intotdeauna asa ca hotarasc sa ma indrept catre dormitor sa imi iau sacoul pe mine inainte sa urc spre Marea Sala. Ajung la patul meu dar o cutie de la baza patului imi capteaza atentia. Era invelita intr-un ambalaj auriu si avea si o scrisoare deasupra. O ridic si indata imi dau seama de la cine este. O desfac si citesc
"Draga Valentino ,

Vreau sa iti spunem ca suntem foarte bine si ca ne e dor de tine. Ti-am trimis ceva sa se asorteze cu geaca care ti-am cumparat-o de Craciun : o pereche de ghete din piele de dragon foarte silentioase . Intelegi tu ce spun. Eu si tatal tau stim in cate probleme ai intrat pentru ca ai parasit Camera de zi pe timp de noapte si ai incercat cu prietenii tai sa petreci o noapte in Padurea Interzisa.Ai grija sa nu faci prea multe prostii . Te pupam.
Cu drag, Mama si Tata"

Cu un zambet arogant pe buze rup ambalajul cutiei si scot o pereche de ghete dintr-un material foarte rigid de culoare neagra si le pun in picioare. Podeaua subreda a dormitorului nu mai scartaia de nici un fel cand paseam , parca mergeam pe nisip. Imi pun si sacoul pe mine , ma uit in oglinda , si cu un zambet narcisist parasesc Camera de Zi , urc scarile si ma indrept spre Marea Sala.
Ajuns in fata usilor aurii care se ridicau maiestuos pana in tavan , constat ca sunt inchise. Ma uit imprejur nedumerit si observ ca mai era o singura persoana in fata usilor . . . Ma indrept spre ea si ii spun:
"Buna"


OOC: Rose please continue

Toata seara mi-o petrecusem in dormitor citind o carte pentru a mia oara,mi - a placut si inca imi place atat de mult incat nu va deveni plictisitoare niciodata,ba chiar este unul dintre romanele mele preferate. M-am uitat catre fereastra si picaturile de ploaie marunte patrundeau in camera mea incet,vantul ajungandu-mi pana in par. Am oftat usor lasand cartea deoparte,acum stiind ca vreau sa fac altceva. M-am uitat la ceas si nu era atat de tarziu pe cat natura ma lasase sa cred. Era abia ora 18:00,cam acum trebuia sa ma duc la masa,in Marea Sala. Adevarul este ca nu ma simteam atat de bine-dispusa incat sa ma ridic de pe fotoliul purpuriu si sa ma indrept spre locul in care trebuia sa iau cina. Nu ma simt tocmai bine,dar ... voi merge,macar pentru a vedea cine mai se afla in sala. Cand am fost ultima data,acum vreo doua zile a fost cam goala incaperea desi era doar putin trecut de orele 18:00,ceea ce mi s-a parut foarte ciudat.

In ultimele zile am fost foarte ocupata,nu am mai avut timp de nimic. Am tot fugit incolo si incoace incercand sa ma impart in mai multe parti si intr-un final mi-am gasit si eu putin timp liber. Acum,inainte sa am alte treburi de rezolvat,aveam ocazia sa mai vad si restul elevilor si colegilor mei profesori. Am suspinat usor apoi m-am imbracat indreptandu-ma rapid catre Sala cea Mare. Lantisorul meu de argint pe care nu l-am mai purtat de ani buni se afla din nou la gatul meu. Am zambit melancolic si am pasit catre usile imense care aveau sa mi se deschida maiestuoase, dar o voce prea cunoscuta ma intrerupse.

I-am raspuns salutului imediat,intorcand-ma din reflex catre persoana aceea.
"Valentino!",am rostit eu cu un suras pe buze.

Ma apropii de ea si ii zambesc , apoi imi indrept privirea spre usile inchise.
" S-a luat masa cumva mai devreme azi si nu am stiut noi?"
"Eu nu am auzit nimic" raspunse ea
"Hai sa intram sa vedem" zic eu impingand cu putere usile.
Din miile de lumanari suspendate in aer prin magie , doar cateva mai erau aprinse . Tavanul vrajit sa arate ca cerul de afara reflecta un cer innorat , aproape sinistru. Intram in sala cu pasi mici . . . mesele nu erau aranjate pe cele 4 case cum erau deobicei , in schimb erau unite si se forma o masa mare in forma de U . De altfel , erau semne ca lumea deja mancase , dar dintr-un anumit motiv au fost nevoiti sa plece in graba. Mesele inca erau pline de farfurii , unele pahare erau imprastiate pe jos , chiar si unele pelerine inca erau pe scaune .
"Haide sa ne asezam aici " ii zic eu lui Rose "si poate reusim sa chemam un spiridus de casa sa ne zica ce s-a intamplat . . . sau chiar mai important de atat sa ne aduca macar ceva dulce ca imi e pofta " zic eu nu in totalitate sincer... pentru ca dupa un antrenament dur la ora 11 la Quidditch am sarit peste pranz si acum eram mort de foame . . nu imi puteam scoate din minte imaginea clara a tot felul de mancaruri gustoase si din belsug . .

M-am uitat la Valentino chicotind. Imi puteam da seama ca ii era foarte foame,dar stia cum sa para discret asa ca m-am rezumat la doar un zambet sincer. Adevarul este ca nu prea ma simteam infometata,dar cand Vali a pronuntat de dulce mi s-a facut si mie pofta. Oare unde erau toti spiridusii de casa? Oare unde erau restul vrajitorilor din castel? Nu avea cum sa fie toata sala goala,nu era cu mult trecut de sase,nici macar ca data trecuta cand fusesem aici si nu mai gasisem pe aproape nimeni,in afata de Lily,o Cercetasa foarte de treaba. Mi-am mutat privirea catre Viperin strambandu-ma la gandul ca s-a intamplat ceva. Totul era suspect: farfurii,majoritatea fiind pline,practic doar vreo cateva fusesera atinse de persoana,pelerine lasate pe bancile noastre lungi care cuprindea fiecare masa,mesele aranjate intr-o forma diferita,cum personal nu le mai vazusem niciodata.

M-am uitat din nou in jur incercand sa cercetez fiecare detaliu minor care cuprindea aceasta sala si observand ca toate lucrurile se leaga m-am uitat catre viitorul Devorator:
"Ei? Ce spui? Ce crezi ca s-a intamplat aici?"

"N-am nici cea mai mica idee . . . " zic eu in timp ce in zadar incercam sa chem vreun spiridus de casa batand cu o lingura intr-o cupa aurie. Ma ridic si incep sa ma plimb printre mese . . . la nici 2 scaune de locul in care stateam ceva imi capteaza privirea. O poza miscatoare a unei cladiri daramate cu multi oameni ce fugeau in toate partile . . . Era editia de astazi a profetului zilei si avea ca titlu principal "DEZASTRU IN LONDRA" . Curios de fel , citesc repede articolul unde se facea referire la niste nume de care nu auzisem , o cladire aparent importanta , filiala a ministerului magiei , ceva despre vrajitori cu puteri necunoscute , se crede ca s-a folosit magie neagra asupra paznicilor cladirii a caror trupuri contorsionate au fost gasite la intervale de 2 kilometrii intre ele in directii diferite , despre un obiect important care a fost furat blah blah blah. Nu prea ma interesa foarte tare suferinta altora , sau fericirea celor care au scapat cu acel obiect valoros , se pare fara sa lase nici o urma , daca nu ma avantaja pe mine in mod direct. In schimb in josul paginii am observat un alt articol , mai putin important decat spargerea data , intitulat "RAZIE LA MINISTER" .
Cand am citit articolul am ramas inlemnit. "3 vrajitori au fost arestati pentru delapidare , scurgeri de informatii din interiorul Ministerului Magiei.Acestia sunt audiati si se va lua o sentinta in zilele urmatoare in urma careia vor fi inchisi la Azkaban". Ceea ce eu mi-am dat seama imediat si nu era mentionat in ziar e ca unul dintre aceia este tatal meu. Am devenit palid si numai gandul ma infiora. Daca va ajunge la Azkaban ca unchiul Don care a fost intemnitat pe viata in inchisoarea Nurmegard dupa ce a fost prins ca facea trafic ilegal de unicorni in Albania mascandu-i drept ponei? Si in cazul asta , cu siguranta nu va mai avea loc excursia sa vizitez piramidele din Egipt din vara unde tata mi-a promis ne vom strecura sa vad o mumie adevarata , sau vacanta in Norvegia unde va avea loc o vanatoare ilegala de dragoni la care eram foarte entuziasmat sa particip (sau macar sa ma uit) . . . .daca nu imi vor mai trimite bani , daca ma vor pune sa imi vand matura . . . sau chiar . . . daca ma vor trimite la vara sa muncesc in Aleea Diagon? Inghit in sec si cu o privire ingrijorata arunc ziarul in scarba si ii spun lui Rose:
"Hai sa vedem daca mai este si altcineva prin preajma poate ei stiu ceva . . "

Eram foarte atenta in jurul meu. De fapt atenta este prea mult spus. Adevarul este ca voiam sa aflu tot ce se poate,de ce mesele erau atat de goale la aceasta ora, de ce multi si-au lasat lucrurile aici fara sa le pese de altceva. Totul , se pare, s-a intamplat foarte rapid,de parca .. De parca toti au plecat intr-o mare graba de aici,de parca s-ar fi intamplat ceva ce putea sa fie periculos pentru toata lumea,sau de parca i-ar fi urmarit cineva. Ma irita faptul ca nu stiam mai nimic. Cum am putut sa stau in dormitorul meu si sa nu aflu sau sa nu aud absolut nimic? Si totusi,inca eu .. consider ca este vorba despre cineva sau .. ceva care a intrat in castel cu niste dorinte de a face nu tocmai bine pe aici ! M-am strambat din instinct in jurul meu , apoi l-am observat pe Valentino,care a trantit ceva pe o masa cat mai departe de el. M-am indreptat serioasa catre el incercand sa il intimidez in caz ca nu vrea sa imi dea informatia si l-am intrebat cu o voce grava:
"Ce era ziarul ala?"
Si-a mutat privirea de la mine cercetand incaperea enervandu-ma mai tare. Am tras adanc aer in piept,apoi am adaugat inca ceva:
"Am intrebat ce e ala? E cumva Profetul Zilei?"
Acesta doar dadu din cap , asa ca am intrebat din nou ceva:
"Ce scrie acolo?". S-a retras din nou asa ca am rostit:
"Wingardium Leviosa" si ziarul zbura incet spre mine facandu-ma sa ranjesc.

Pentru moment , am avut impresia ca ma va lua la intrebari despre tatal meu . Ulterior am realizat ca principalul subiect de prima pagina era spargerea ce a avut loc in Londra. Si oricum nu avea cum sa isi dea seama de articolul din josul paginii, sa faca legatura intre mine si tatal meu . Asadar, temerile mele de a intra in detalii erau nefondate. Si oricum in cateva zile cu siguranta tatal meu va scapa basma curata . . . doar cunoaste destule persoane puternice , cu relatii . . .
"A avut loc o spargere . . . " zic eu aruncandu-mi privirea spre tavanul innorat . . . "Nu stiu sigur . . . dar am impresia ca e vorba de un sediu de maxima securitate al Ministerului Magiei . . . ceva legat de Departamentul Misterelor . . .tatal meu mi-a povestit odata despre cei ce lucreaza acolo . . . nu au voie sa vorbeasca nimic despre munca" . Un fior mi-a trecut prin corp . . . am simtit o durere apasatoare numai gandindu-ma prin ce necazuri trebuie el sa treaca acum . . . Am incercat sa imi scot gandurile pesimiste din minte , incurajandu-ma cu ideea ca in cateva zile totul va fi dat uitarii si va reveni la normal. Intre timp . . . Rose citea cu interes articolul din ziar fara sa zica nimic , si eu la randul meu am inceput sa am o senzatie ciudata ca ceva s-a intamplat .

Dintr-o data s-a auzit o bubuitura . In fata mesei la care stateau profesorii o creatura mica cu urechile lungi statea ingenuncheata pe podea gafaind. Eu si Rose ne-am aruncat o privire ingrijorata ,neam apropiat ocolind mesele aranjate in forma de U , si in fata ochilor nostrii statea un spiridus de casa , cu ochii mari si inlacrimati , o taietura in dreptul pieptului care sangera . . . Speriati ne-am uitat unul la celalalt . . . tot ce am putut descifra din gafaiturile sale a fost " Ajutor . . ." dupa care acesta a disparut cu un alt "POC"

Ce .. Ce a fost asta? Un spiridus care mai apoi sa dispara ca prin minune? Acel pocnet enervant pe care il executa fiecare spiridus de casa in momentul in care vrea sa dispara dintr-un loc. Oare s-a speriat de noi? Dar .. eu voiam sa il ajut. Ce s-o fi intamplat aici? Era atat de speriat,in plus din pacate era si ranit iar eu cum faceam parte din clubul pentru ajutorarea spiridusilor de casa ma simteam oarecum obligata sa il ajut. Si nu era neaparat vorba despre asta,ci despre ceea ce simteam eu. Am oftat totusi,in speranta ca se va intoarce si ne va cere ajutorul putin mai tarziu,sau macar mie avand in vedere ca Valentino este Viperin.

Mi-am intors privirea rapid catre ziarul pe care intentionam sa il citesc pana in cel mai mic detaliu. Ceva era suspect in toata aceasta intamplare,in aceasta escapada a celor din sala probabil catre Turnurile lor simtindu-se cat mai in siguranta.
"Vali,imi ascunzi ceva?!",am intrebat eu grav.
Observand ca ezita sa imi ofere un raspuns am dat din cap in semn de dezaprobare si de suparare fiindca nu avea incredere in mine,apoi gandindu-ma mai bine am adaugat:
"Vei veni cu mine la Minister maine? Treaba asta trebuie rezolvata prin Vrajustitie,asta e clar!"

"Nu . . . ." zic eu repede
"De ce?" ma intreaba Rose
"Nu vad cu ce ne-ar putea ajuta Vrajustitia. . . .ce legatura are cu disparitiile?"
Rose se uita in continuare la mine putin suspicios. Poate a realizat ca tatal meu va fi judecat . . . dar chiar si asa doar nu credea ca disparitiile din Hogwarts , furtul din Londra si arestarea tatalui meu ar fi legate intre ele . Suna absurd imi spun eu ca sa ma mai linistesc putin . . . Atmosfera apasatoare imi dadea multe de banuit totusi . . . Nu intelegeam cum de nu m-am trezit mai devreme . . . daca chiar ar fi avut loc un atac in scoala . . . si cum a disparut toata lumea asa repede? Nu atipisem mai mult de cateva ore . . .
"Mai degraba ar trebui sa vedem ce alti adulti mai sunt in scoala , si daca cineva a patruns . . . .sa apelam la o echipa de Aurori . . . " zic eu

Am ascultat cu mare atentie ceea ce spunea Valentino , dar stiam ca oricum intr-un final nu voi avea de gand sa bag in seama ceea ce a zis si stiu si de ce! Ca membra a Vrajustitiei ma simteam obligata sa ma ocup de aceasta problema,de acest caz .. Si cel mai important, oricum multi dintre cei implicati vor ajunge la Vrajustitie dand socoteala pentru faptele lor necumpatate.
"Valentino?",i-am spus eu Viperinului constinenta ca el stie ca ii zic intregul prenume doar cand sunt suparata pe el.
"Da?", raspunse el oarecum nervos.
"Daca nu vei veni cu mine ma voi duce chiar singura!"