Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Camera Necesitatii

« Previous 1 2 3 4 5 6 … 8 Next »

/ Training

Cercetasa tresari usor cand vazu manechinul, iar in urmatoare secunda incepu sa rada; cum de nu ii venise ideea asta? Putea sa exerseze si ea cateva vraji, pentru situatiile mai delicate ce aveau sa urmeze curand. Isi dori in gand un manechin, iar o alta silueta se contura langa cealalta.

"-Inca una?!" chicoti astropufa.
"-E pentru mine" replica Bell, apropiindu'se de manechin.
"-Aha, deci si tu vrei sa exersezi" murmura Alice, cu un zambet pe buze.
"-Nu strica niciodata un antrenament" ofta Bell, tragand silueta din spuma in cealalta parte a camerei.

Ajunsa in celalalt ring creat, Bell aseza manechinul in picioare, si se indeparta pana cand ajunse in pozitia initiala; ridica bagheta, dar nu'i veni nicio vraja in cap. In cele din urma, unul din farmecele pe care le gasise intr'o carte din Sectorul Interzis ii traversa gandurile, iar cercetasa zambi, complice. Spuse in minte Confrigo! concentrandu'se asupra vrajii, iar manechinul exploda in flacari.

"-Aguamenti!" chicoti ea, cand astropufa se intoarse, cu o expresie de soc pe chip.
"-Mama draga..stii ca nu esti sanatoasa, nu?" intreba ea, ducand o mana la piept.
"-Da..mersi totusi ca mi'ai adus aminte" replica cercetasa, razand.

Un gand fu de ajuns, pentru ca un nou manechin sa apara in camera. Bell voia si ea sa exerseze cateva vraji, asa ca fiecare se intoarse catre propiul "adversar". Alice nici nu avu timp sa se gandeasca la ce vraji sa foloseasca, caci un zgomot de explozie se auzi din spate. Alice intoarse capul si o vazu pe Bell stingand focul ramas in urma vrajii Confrigo
"Mama draga" spuse astropufa replica pe care prietenea ei ii placea sa o auda. "Stii ca nu esti sanatoasa, nu?" Era ceva obisnuit pentru ele sa scoata in evidenta nebunia cealaltei, si asta mereu le facea sa rada in hohote.
"Da, mersi totusi ca mi'ai adus aminte" spuse sarcastica cercetasa, si amandoua incepura sa rada.
Alice se intoarse la manechinul ei, si se gandi cu ce vraja sa inceapa. Isi aminti vraja "Levicorpus" pe care o incercase cu ceva vreme in urma pe un biet catel din spatele casei ei. Dar de data asta avea sa fie cu succes. O avea pe Bell alaturi si ii trimitea o stare de bine de nedescris. Inchise ochii, isi indrepta bagheta spre manechin, si se gandi, concentrandu'se: Levicorpus! Manechinul zbura metri in aer, si se indrepta spre spatele camerei, iar Alice, miscand bagheta incet, il facea sa danseze prin aer, asemenea unei fantasme.

Bell privi manechinul, care plutea gratios prin aer; ii zambi lui Alice, in semn de incurajare, iar astropufa surase gingas. Cercetasa sopti Reparo! iar arsurile manechinului disparura. Acum arata ca nou, gata pentru o noua incercare..si un nou blestem.

De data asta, vroia sa incerce ceva diferit; mai exersase acest blestem, dar pe paianjeni si alte creaturi mici. Nu incercase pe obiecte, dar probabil nu avea cum sa le afecteze in niciun fel. Situatia o pusese in multe cazuri sa aleaga intre moarte, sau acest mic farmec. Si bineinteles, nu alese prima varianta.

"-Crucio!" sopti Bell, cu o voce clara. Alice se intoarse instantaneu, lasand manechinul liber. Cel al lui Bell se ridica in aer, chircindu'se de durere. Era ciudat sa vezi un obiect suferind..era impropriu spus, lucrurile nu aveau sentimente. Bell stia ca trebuie sa mentii vraja ca sa produci efectul dorit, asa ca nu lasa bagheta jos. Isi puse toata concentrarea in acel blestem, mentinand manechinul intr'o stare de tensiune. In cele din urma, cobori bagheta, spunand in gand Finite Incantatem!.

Tinand inca manechinul in aer, Alice intoarse capul si o privi pe Bell. Aceasta ii zambi, parand mandra ca astropufei ii reusi vraja, iar Alice zambi si ea. Se simtea incurajata. Manechinul dansa in continuare in aer, cand, in spatele ei, Bell sopti "Crucio". Lasase manechinul jos, incet, fara miscari bruste, si se intoarse spre prietena ei. Manechinul ei plutea in aer, invaluit parca de un val transparent. Dupa un timp, in care pe fata cercetasei se putea citi concentrarea, lasa manechinul jos si indeparta vraja.
Alice merse langa ea si ii spuse:
"Bellyshor, ai trecut la blesteme de neiertat?"

Bell lasa manechinul jos, si zambi usor; stia ca nu avea sa foloseasca blestemele de neiertat pe oameni, dar asta nu insemna ca nu trebuia sa le stie, pentru cazuri majore. Si in plus..avea sa se limiteze la Cruciatus si Imperius. Cel din urma nu putea sa'l foloseasca..i se parea prea meschin pentru gusturile sale.

"-Bellyshor, ai trecut la blesteme de neiertat?" o intreba astropufa, cu o voce din care nu reiesea nimic.
"-Se pare ca da..dar mai de mult" raspunse Bell, cu o voce limpede.
"-Si asupra cui le'ai aplicat?" murmura Alice, cutremurandu'se.
"-Cativa devoratori..dar stai linistita, au trait toti" replica cercetasa, cu o expresie usor amuzata.

Erau vremuri intunecate; in care daca te limitai la Protego! sau [i]Expelliarmus! /i] riscai sa ajungi la cativa metri sub pamant. Si vrajile de impietrire erau foarte utile, asa ca cercetasa isi dadu o palma peste frunte si se intoarse spre Alice. Stia ca vrajile de impietrire nu merg exersate pe obiecte, asa ca avea sa stea ea pe post de manechin.

"-Vraji de impietrire" sopti cercetasa, zambind usor. "Numai sa ai grija sa ma si aduci inapoi la normal" chicoti ea.

Alice era din ce in ce mai relaxata pe masura ce seara trecea. Pe peretii camereu torte se aprinsera, dand incaperii o atmosfera magica, si veche. Alice se asigura ca Bell era plasata in apropierea pernelor, ca sa nu o puna in pericol, si sopti, cu frica sa nu o raneasca:
"Petrificus Totalum!"
Privirea lui Bell impietri, iar ea cazu pe podea, cu bratele apropiate, si parul imprastiat peste prnele colorate imprastiate pe podea. Alice alerga pana la ea, isi abtinu rasul cand o vazu pe prietena ei imobilizata, si spuse inca o vraja:
"Finite Incantatem"

Bell se posta in jurul unui morman de perne, pregatita sa fie impietrita; ura chestia asta, pentru ca senzatia era oribila. Dar ce nu facea ea pentru astropufa preferata?! Alice o intreba din priviri daca e gata, putin ingrijorata, iar Bell dadu din cap in semn afirmativ.

"-Vezi sa ma si aduci la loc" chicoti ea.
"-Nuu..am sa te las asa, te parasesc aici" replica Alice.
"-Singurica?!" murmura Bell, intristandu'ze.
"-Pai mormanul asta de perne ce e? Bibelou?!" raspunse astropufa incepand sa rada.

Bell rase la randul ei, dupa care reveni la pozitia pentru "impietrit"; Alice sopti incantatia vrajii, iar cercetasa simti cum corpul ii devine rigid, aproape dureros. Nu putea sa se miste deloc, doar ochii priveau plini de teama in jur. Cazu peste pernele insirate in jurul ei, iar parul lung i se rasfira pe deasupra lor. Astropufa chicoti usor, dupa care rupse vraja cu o sfichiure de bagheta.

"-In sfarsit" ofta Bell, ridicandu'se. Isi flexa degete de la maini, dupa care se intinse; se simtea de parca ar fi fost in convalescenta dupa un accident in care isi rupsese toate oasele din corp.

Bell se ridica si incepu sa'si dezmorteasca membrele. Se aseza pe canapea, iar Alice o intreba:
"Esti bine? Adica...ti'ai revenit?"
"Da, sunt ok. De ce? Vrei sa mai incerci o data?"
"Pai, ma gandeam ca, daca fac o treaba, barem sa o fac pana la capat." glumi Alice, fara sa poata sa'si abtina rasul. Bell se ridica, isi scutura usor membrele si picioarele, si se puse intre perne, asteptand sa fie impietrita.
"Poti te rog sa ma tii cat mai putin timp impietrita?" intreba Bell, zambind angelic, si afisand ochii de catel.
"Sigur, oricand. Acum pregateste'te" spuse Alice, sperand ca prietena ei sa nu aiba mari neplaceri. Ridica bagheta si sopti "Stupefy!" Un jet de lumina rosie parasi bagheta si o cuprinse pe cercetasa. Aceasta nu mai putea face nicio miscare, asa ca Alice, in cel mai scurt timp, roti din nou bagheta si spuse "Rennervate" iar Bell reveni la viata.

Cercetasa fu din nou reinviata; de data asta parca era mai bine. Stupefy! era mai blanda ca Petrificus Totalum!. Iar lucrul asta chiar nu o deranja mai deloc; stia ca nu e tocmai bine sa stea victima pentru asemenea vraji, dar era in cautare de senzatii tari. Iar Al avea nevoie de o victima, asa ca se oferea ea drept cobai.

"-Asa, ce mai exersam?!" intreba astropufa, vioaie.
"-Aa..nu. Ce mai exersezi tu..fara mine de data asta" replica Bell.
"-De ce? Imi place sa te impietresc" ofta Alice, cu o mutra de catelus.
"-Mda. Mie nu imi place..am nevoie de o mica pauza" chicoti cercetasa.
"-Si in timpul asta ce sa exersez!?" intreba Al.
"-Mm..ce zici de Expulso!" propuse Bell.
"-Pare..periculos!" chicoti Alice.
"-Asa si trebuie sa fie" ofta cercetasa.

Se intinse pe canapea, sprijinindu'si capul de o perna mare; simtea nevoia unei pauze. Impietririle o oboseau prea mult. Si avea nevoie de energie ca sa'si revina. Si in plus, Alice putea exersa farmecul de explozie si fara ea..la asa ceva chiar nu avea de gand sa fie victima!

Astropufa se intoarse constincioasa catre manechinul ei. Se simtea oarecum vinovata pentru impietririle la care o supuse pe Bell, si pentru starile neplacute care i le pricinuise, dar prietena ei era bine acum, si asta conta pentru Alice.
Isi concentra gandurile spre vraja. Stia ca nu o putea aplica asupra lui Mike direct, asa ca, miscandu'si bagheta, aduse o mase in fata manechinului. Se gandi la efectele vrajii si puse un scut care sa o apere pe ea si pe Bell. Isi indrepta bagheta sprea masa si rosti incantatia:
"Expulso!" Masa exploda zgomotos, imprastiind mii de aschii care se loveau de scutul lui Alice. Manechinul fusese impins mult in spate, lovindu'se de peretele cel mai indepartat, iar bratele se desprinsera de trup. Alice mari ochii uimita si, intorcandu'se spre Bell intreba, ca un copil inocent:
"Cum a fost?"