Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ Trapped in nightmares.

**Evelyn Steel** · 16 Aug 2011, 17:38

Desi gasisera o oportunitate,fetele nu rezolvasera tot misterul.Eveline spera din tot sufletul sa aiba dreptate si barbatul sa se fi trimis accidental in viitor.Dar nu vedea cum.Chiar daca barbatul rostise vraja gresita,cu siguranta indreptase bagheta spre adversar,gandindu-se ca vraja nu avea sa faca ceea ce facuse.Dar daca o indreptase catre el?Daca defapt acel om era un Devorator si Cap-de-Mort il trimisese il viitor pentru a vedea cum se sfarsise totul si sa schimbe ceva?Nu.Erau prea multe intrebari si majoritatea nu aveau un raspuns sau erau foarte idioate.Trebuiau sa il creada pe cuvant pe acel barbat cu orice avea sa le spuna.Barbatul parea foarte convingator cand descria cum se petrecuse totul.Chiar si durerea lui parea reala.Si se bucurase cand aflase ca Harry invinsese.Deci nu avea cum sa fie rau.Sau avea?

Totul se schimba in mintea lui Eveline cand Elizabeth o aproba,entuziasmata ca gasisera o noua portita.Apoi aceasta trase aer in piept si se aseza langa un copac gandindu-se probabil la ceea ce aflasera.Barbatul in schimb se ridica in picioare si abia atunci observa Eveline cat de inalt era.
- Chiar credeti ca m-as trimite singur aici!?Si sa abandonez razboiul!?Noi luptam pentru speranta.Voi ce stiti!?Sunteti niste copile ce nu stiti nici o vraja calumea.Nu aveti idee cum era atunci iar acum sunteti in siguranta datorita noua,celor care am luptat!Asa ca mai bine v-ati tine pliscul! le striga barbatul apoi incepu sa mearga in directie opusa.Eveline se intoarse spre Elizabeth care se ridicase in picioare si statea cu gura deschisa,evident uimita de iesirea omului.
- Oh,nu.Nu scapa asa usor de noi dupa ce ne-a strigat adineauri mormai Eveline apoi o lua de mana pe Elizabeth si incepura sa mearga pe urmele barbatului.

**Effy K. Dietrich** · 16 Aug 2011, 22:35

Îşi ascunse chipul în palmele-i delicate şi începu să se gândească la tot ce aflaseră, sau mai bine spus ce bănuiau. Nu puteau fi sigure de acest lucru. Orice informaţie sigură putea să distrugă tot ceea ce făcuseră până acum, arucându-le înapoi la "start-ul jocului". Nu se gândea în aşa fel întâmplător. Uneori, de fapt mai mereu, se simţea ca o marionetă într-un joc care se tot repetă , din care poate scăpa numai murind. Acesta era jocul vieţii. Oftă lung şi se lăsă să alunece uşor pe scoarţa aspră a arborului. Se lăsase linişte câteva secunde, iar Eliza crezu că toţi se gândesc la o soluţie.
Tresări atunci când bărbatul începu să vorbească furios pe un ton acuzator , şi se ridică alarmată în picioare. Ascultă uimită şi dezamăgită discursul tipic cu "voi nu ştiţi nimic; sunteţi doar nişte copii" simţind cum un sentiment de dispreţ îi cuprinde corpul, parcă împingând-o să-l atace pe bărbat. Nu-i venea să creadă cu câtă nerecunoştinţă le vobea. Ele încercau să îl ajute, să-l trimită înapoi la familia sa şi el ce făcea? Dacă nu l-ar fi readus printre oamenii Eveline, ar fi zăcut şi acum pe iarbă. Se încruntă , încercând din răsputeri să reziste instinctului de a lua bagheta.
O privi o clipă pe Eve, iar aceasta o apucă de mână, hotărâtă să nu-l lase pe bărbat să scape aşa uşor de ele. Elizabeth o urmă imediat, aproape luând-o înaintea ei. Aproape că îl ajungeau din urmă pe vrăjitor, care se uită în urmă şi le strigă să plece. Eliza se opri în loc sătulă de comportamentul acestuia.
"Şi acum de ai de gând să faci? Unde ai să te duci? Nu cunoşti pe nimeni!" Strigă ea cu nevii întânşi la maxim . Dacă mai primea o replică de genul "ce ştii tu?!" era aproape sigură că va scoate bagheta . Nu ştia dacă ar fi rezistat, căci el era un vrăjitor experimentat , dar nu avea de gând să se lase călcată în picioare.
"O să găsesc un vrăjitor adevărat care să mă ajute!" Răspunse pe acelaşi ton intrigat , privindu-le peste umăr dar continuând să înainteze. Eliza zâmbi din colţurile gurii şi îşi încrucişă braţele la piept.
"Nu te vor crede! Niciunul! În cel mai bun caz te vor crede nebun, în cel mai rău ai putea să ajungi sub supravegherea Ministerului!" Zise clar şi răspicat şi mai înaintă câţiva paşi. După cum reacţionase mai devreme bărbatul, avea să atace pe orcine ar fi râs de el sau povestea lui. Nu ştia cât de bine va funcţiona ceea ce îi spusese, dar omul se oprise părând că se gândeşte.

**Evelyn Steel** · 17 Aug 2011, 12:59

Eveline se opri si ea,asteptand.Barbatul se opri la cativa metri in fata lor,intors cu spatele.Ultitima fraza a lui Elizabeth probabil ca il puse pe ganduri.Eveline nu avea de gand sa il ajute daca o mai facea pe atotstiutorul si sustinea sus si tare ca nu fusese o greseala de a lui.Poate ca intradevar nu fusese insa nu avea de unde sa stie.Doar disparuse din mijlocul unui razboi.Nu putea fi sigur de nimic in zarva ce se produsese atunci.Si totusi parca refuza orice ajutor pe care Eveline si Elizabeth incercau cu atat de mare efort sa il ofere.Iar Eveline nu era genul de persoana rugatoare.Ai refuzat,sa fi sanatos.Unde avea sa se duca?Nimeni nu avea sa il creada.Avea sa ajunga inchis la Sf. Mungo.Si atunci sa vedem cine mai e tare in plisc.

- Nu ne rugam de 10 ori de tine spuse Eveline cu raceala.Insa daca te duci cu aceasta gogoasa care ne-ai vandut-o si nou la Ministerul Magiei vor crede ca nu ai toate tiglele pe casa si te vor trimite cat ai zice "magie" la Sf. Mungo.Si atunci sa vedem cum vei reusi sa te intorci inapoi de unde ai venit.
Barbatul se intoarse cu bagheta pregatit si cu fata controversata de furie.Semana cu un taur ce tocmai vazuse rosu in fata ochilor.
- Nu imi spuneti voi mie ce sa faci.Ve-ti vedea ca ma vor crede.Le voi arata dovezi.Le voi raspunde la intrebari ce numai cei din trecut le stim raspunsul.Stu-
Glasul sau se opri cand fu cuprins de un cerc de flacari.Acesta se dadu inapoi insa nu avea pe unde sa scape.Privi socat la Elizabeth care statea foarte relaxata,apoi la Eveline ce era incruntata.Nu se pusese cu cine trebuia.
- Esti .. esti un .. medium .. ingana el.
- Asa este.Acum ori vei fi cooperant si ne vei lasa sa te ajutam cum putem ori vei pleca in liniste si noi iti promitem ca te vom vizita la spital zise Eveline afisand un zambet inocent.Dupa cateva clipe barbatul se lasa batut iar Eveline facu focul sa dispara.

**Effy K. Dietrich** · 18 Aug 2011, 12:55

Strânse enervată din pumn aşteptând să vadă reacţia omului. Începu să numere în gând secundele, mai nerăbdătoare ca niciodată. Nu suporta când cineva judeca o persoană după aparenţe, mai ales când era vorba de ea. Din moment ce nu o cunoştea, nici pe ea nici pe Eveline, de ce îşi dădea cu părerea? Oare uitase de vechiul proverb "aparenţele sunt înşelătoare"? Dacă nu pălăvrăgea întruna despre cunoştinţele sale nu însemna că era o neştiutoare. Îi plăcea să păstreze majoritatea lucrurilor secrete, ca un fel de "as în mânecă". Se încruntă atunci când bărbatul se întoarse cu faţa la cele două şi vorbi. S-ar fi aşteptat să renunţe, mai ales după discursul celor două fete, dar în schimb acesta ţipă la fel de furios şi încrezut ca şi data trecută.
Elizabeth se încordă şi strânse bagheta în mână, în timp ce un mârâit încet îi scăpă printre buzele trandafirii. După expresia feţei şi mişcările bruşte îşi dădea seama că avea să arunce o vrajă asupra lor. Dar în loc să se sperie, Eliza zâmbi. După cum se comportase cu ele ar fi fost foarte bucuroasă să lupte cu el. Bărbatul vru să rostească o vrajă, dar exact la mijlocul cuvântului se opri. În jurul său se formase un cerc de foc. Elizabeth se încruntă uşor confuză, apoi se uită la Eve şi îşi dădu seama că ea făcuse asta. Nu ştia că e medium, dar mereu simţise ceva special la ea şi la sora sa Melisse.
În cele din urmă bărbatul se renunţă, iar focul ce-l ţinea pe loc se stinse încet. Eliza se uită atentă la el fiind aproape sigură că avea să fugă în clipa imediat următoare. Aşteptă timp de câteva clipe, apoi un zâmbet mulţumit înflori pe chipul ei.
"Deci o să ne accepţi ajutorul , o să iei în considerare orice posibilitate şi ne vei lăsa să punem întrebări fără să comentezi?" Întrebă Cercetaşa punând accent pe fiecare cuvânt, dar mai ales pe ultimele trei. Se uită insistentă la vrăjitor, fără a clipi. Acesta aprobă din cap, uşor nemulţumit , dar nu furios.
"Şi trebuie să răspunzi sincer, să nu omiţi nici un detaliu." Mai adăugă după câteva secunde . Ştia din proprie experienţă că cele mai banale lucruri pot fi foarte importante. Bărbatul încuviinţă din nou. Elizabeth zâmbi iarăşi şi închise ochii începând să se gândească la tot ceea ce aflase până acum şi la următoarele întrebări pe care avea să le pună.

**Evelyn Steel** · (This post was last modified: 18 Aug 2011, 14:50 by Evelyn Steel.)

Eveline se bucura ca Elizabeth preluase controlul imediat si incepu sa ii puna barbatului conditiile.Se mai bucura si ca aceasta nu se speriase cand vazu cercul de foc aparut.Eveline uitase sa ii spuna ca era un medium iar Elizabeth se gandea probabil ca asa era si Melisse.Oricat si-ar fi dorit Eveline sa fie asa,nu era.Inca.Ea isi descoperise puterile impreuna cu Rosalie.Amandoua descoperisera ca erau mai speciale si infruntasera fortele naturii o noapte intreaga.Acea amintire inca ii mai dadea fiori lui Eveline.Insa spera ca odata ce Melisse va ajunge in anul VII sa isi capete si ea aceste puterii.Iar din moment ce erau surori nu vedea alta posibilitate.

- Bun.Suntem intelesi la partea asta.Acum,vrem mai multe detalii despre "vizita" ta aici zise Eveline privind curioasa inspre barbat.
- Sti ai fi numai buna pentru batalia ce se desfasoara acum in trecut.Un medium poate controla fortele naturii nu? intreba barbatul cu entuziasm.
- Da asa este.Dar acum nu vorbim despre mine ...
- Ai fi perfecta.Ne-ai ajuta sa castigam fara probleme zise el ganditor,de parca nici nu auzise ce spusese Eveline.
- Nu vorbim despre mine aici ... incepu ea din nou insa fraza ii fu retezata.Barbatul o apuca de mana iar Eveline repeta gestul mecanic,luand-o de mana pe Elizabeth.O lumina alba apoi Eveline ateriza din nou in Padurea Interzisa.Numai ca era .. schimbata.Apoi o lovi : barbatul le adusese in trecut.

**Effy K. Dietrich** · 06 Sep 2011, 14:16

Chicoti amuzată atunci când îşi dădu seama ca făcuse pe şefa. De obicei nu făcea asta; stătea retrasă într-un colţ şi asculta discuţiile celorlalţi, şi vorbea numai dacă era sigură în totalitate că ideea sa e folositoare şi corectă. Asta se putea asemăna cu timiditatea, dar de fapt o făcea nevrând să-i încurce pe ceilalţi. Deja existau probleme, şi ea nu voia să creeze altele. Ştia foarte bine că cei care nu se impun n-au nici o şansă de supravieţuire, dar ea făcea acest lucru numai când era nevoie. De cele mai multe ori vorbea cu calmitate, iar oamenii ascultau. Ţipa numai dacă era cu adevărat nevoie să facă acest lucru. Ei bine, acum era una din acele situaţii. Părea ciudat ca ea, o elevă abia în anul IV, să îi pună condiţii unui vrăjitor experimentat, dar dacă nu o făcea era aproape sigură că omul va începe iar cu crizele sale de "vai-ce-puternic-sunt-eu". Elizabeth nu suporta persoanele de genul.
Se încruntase atunci când Eveline începuse să-i vorbească bărbatului, cerându-i mai multe informaţii, iar ell răspunsese vorbind despre un subiect diferit. Cercetaşa ridică o sprânceană, vrând să-i spună să nu mai ocolească subiectul, dar bineînţeles că Eve i-o luase înainte. Din nou vrăjitorul vorbise despre prietena ei şi înainte să-şi dea seama acesta o apucase de mână pe Eveline, care repetase gestul aproape imediat. O lumină albă o lovi direct în faţă pe Eliza, care închise automat ochii. Din fericire nu o durase foarte mult până întunericul îi apăru iar în faţă. Privi în jur. Erau tot în Pădurea Interzisă, dar parcă lipseau anumite lucruri. De exemplu butucul putrezit şi acoperit de muşchi nu mai era, în locul lui stând un alt copac. Eliza se încruntă şi îl privi pe bărbat, dându-şi aproape imediat seama ce se întâmplase . Erau în trecut, exact în ziua bătăliei.
"Jos!" Strigă Elizabeth panicată , atunci când văzu un jet de lumină verzuie venind spre ei. Se lăsă aproape instantaneu la pământ, trăgând-o şi pe Eve de braţ. Abia acum observa jeturile de lumină ce zburau pe lângă ele. Cum putuse tipul să facă asta? Parcă spunea că habar n-are ce se întâmplase ! Elizabeth se ridică nervoasă şi se apropie de bărbat. Din toate cel mai mult nu suporta minciuna. Scoase un mârâit printre buzele-i roşiatice şi se năpusti nervoasă asupra lui, apucându-l de gât şi lipindu-l de un copac. Ar fi putut folosi foarte uşor bagheta, dar parcă nu simţea aceeaşi satisfacţie folosind bagheta. Strânse uşor pumnul în jurul gâtului său, bărbatul privind-o furios şi în acelaşi timp surprins.
"Nenorocitule! Meriţi să mori!" Îl strânse şi mai tare de gât, scoţând un mârâit şi mai tare, urmat de un sunet lung şi strident, asemănător cu un urlet de lup. Nu se putea controla, dar de fapt nici nu voia. O stăpânea un instinct animal, pe care îl accepta cu plăcere.

**Evelyn Steel** · 10 Sep 2011, 13:44

Padurea era mai schimbata decat si-o inchipuise Eveline ca era.Aproape toti copaci erau daramati si era mai plina de oameni decat o vazuse Eveline vreodata.Desi era ingrozita ca nu puteau sa se intoarca acasa Eveline nu-si putu ascunde entuziasmul.Erau inapoi in trecut,pe timpul batalii de la Hogwarts.Acum va vedea cu ochii ei ce se intamplase.Dar nu ar trebui sa se bucure ca se afla aici.Poate,printr-o greseala,ea si Elizabeth faceau ceva si schimbau viitorul.Eveline nici nu vroia sa se gandeasca la asta si nu misca vreun deget cand o vazu pe Elizabeth ridicandu-se si luand pe acel barbat de gat.

Barbatul parea furios dar si surprins.Eveline vazu ca se invinetea la fata si se gandi sa intervina inainte ca Elizabeth sa termine deja.
- Lasa-l.Nu merita zise ea privind cu o repulsie de neimaginat.
Alt jet de lumina,de data asta rosie,trecu foarte aproape de ei incat trebuira sa se adaposteasca dupa copacul langa care se aflau.Eveline numai pierdu nici o secunda.
- De ce ne-ai adus aici!? ii striga ea.
- Am crezut ca ne poti ajuta.Ai puteri ... incepu el.
- Pentru ce sa va ajut?Oricum Harry va castiga!Trimite-ne inapoi sasai ea scotandu-si bagheta.Barbatul cantari situatia cateva clipe apoi ofta si inchise ochii.Isi scoase bagheta si o indrepta inspre ele.Fetele crezura ca avea sa le blesteme insa acesta murmura o vraja in alta limba apoi Eveline vazu din nou o lumina alba si se trezira inapoi in padurea pe care o stiau ele ce era pustie si linistita.

OOC : scuze ca a durat atat Blush

.

**Effy K. Dietrich** · (This post was last modified: 12 Sep 2011, 22:47 by Effy K. Dietrich.)

În acel moment, când omul era aşa de vulnerabil, bagheta lui nefiind foarte uşor de luat , ar fi putut, de fapt ar fi vrut să îl omoare cu propriile mâini. Poate că era o reacţie exagerată, dar nu suporta persoanele în genul lui, care sacrifică orice pentru scopurile sale. În cazul acesta era vorba de ele. Deja îi spuseseră că Harry câştiga războiul, ce rost mai avea să le amestece şi pe ele în război? Dacă erau văzute de cine nu trebuie sau interacţionau în vreun fel cu persoanele de acolo puteau schimba radical istoria. Şi poate aşa nu mai câştiga Harry, poate aşa nu mai mura pacostea aia de Cap-de-Mort. Pentru un moment strânse şi mai mult palmele în jurul gâtului său, dar mai apoi îşi aduse aminte că ea nu era ca el, ea nu sacrifica pe nimeni. De fapt era genul de persoană care aplica motto-ul : "Nu rămâne nimeni în urmă". Auzi vorbele lui Eveline şi atunci se dădu un pas în spate dându-i drumul. Avea dreptate. Nu merita.
"Stai liniştită Eve, eu nu sunt ca el." Murmură ea pe un ton acru şi se uită cu o privire veninoasă spre bărbat.
Vru să îl convingă pe vrăjitor să le trimită înapoi, dar , ca de obicei, Eveline i-o luă înainte. Aceasta era una din multele situaţii în care gândeau la fel. Elizabeth tăcu, negăsind rostul de a interveni, dar o susţinu pe prietena sa cu o privire crâncenă îndreptată spre bărbat. Uneori nu era nevoie de cuvinte.
Atunci când omul îndreptă bagheta spre ele , îşi duse instinctiv mâna spre pelerină unde îşi ţinea bagheta şi o scoase rapid, în timp ce un alt mârâit îi scăpă printre buzele-i rozalii. Uitându-se cu coada ochiului la Eve, zări aceeaşi îngrijorare pe chipul ei. Omul rosti ceva în şoaptă făcând-o să creadă că le va ataca. Dar în schimb o lumină îi lovi chipul , şi se trezi iarăşi în Pădure. Dar peisajul era linişitit, fără acele lumini asemănătoare cu artificiile venind de peste tot , fără strigăte de durere şi agonie . Pădurea era pustie. Erau doar ele două. Elizabeth inspiră adânc aerul curat şi se rezemă de un copac bătrân.
" Asta a fost , nu? " Murmură mai mult pentru sine şi oftă. "Crezi că am afectat cu ceva istoria?" Întrebă de data aceasta mai tare şi mai sigură. Era puţin probabil fiindcă nu vobiseră decât cu el şi nimic nu era schimbat în pădure. Aceeaşi copaci bătrâni şi rădăcinile lor de care se împiedica mereu.

**Evelyn Steel** · 12 Sep 2011, 22:40

Eveline clatina din cap privind prin jurul sau.Spera din tot sufletul ca sa nu fi afectat cumva istoria sau sa fi schimbat ceva din cauza acelui om.Deci pana la urma aflasera de ce venise.Credea ca numai aveau nici o sansa si venise in viitor pentru a lua oamenii care sa ajute la castigarea razboiului.Eveline inca se minuna cum puteau gandi oamenii in asemenea situatii.Era fericita ca cel putin vazuse cum fusese atunci,desi nu mai mult de un minut.Eveline trase aer in piept si se aseza langa o buturuga.

- Nu,nu cred ca am afectat ceva.Doar nu am facut nimic,nu?Doar l-am strans putin de gat pe barbatul acela,insa asta nu ar afecta cu nimic zise Eveline chicotind.
Isi invarti absenta bagheta intre degete,plictisita.O stare ciudata o apuca si simti nevoia sa doarma.Poate era timpul sa se intoarca la castel.
- Sti,cred ca ar trebui sa ne intoarcem.E tarziu ... zise Eveline ridicandu-se.

OOC : oke,inchide`l Kiss

.

**Effy K. Dietrich** · 12 Sep 2011, 23:13

Priveşte înspre cer admirând stelele ce scânteiau pe rând , precum beculeţele de Crăciun. Iar peste ele era regină o minunată semilună argintie. Iubea să privească cerul noaptea şi să caute printre scânteile de pe acesta forme şi constelaţii, deşi le găsea de mult prea puţine ori. Abia dacă reuşise să găsească în viaţa ei de două ori Carul Mare. Şi în acele dăţi fusese ajutată de tatăl ei. Urmări cu privirea două luminiţe , ce trebuiau să vină de la vreun avion încuiat. Eliza zâmbi gândindu-se că aceştia nu pot vedea şcoala, pădurea, nu pot vedea unul din cele mai minunate locuri din lume. Nu că asta ar fi vreo problemă,având în vedere că era noapte. Era improbabil să se poată zări ceva prin întunericul ăla. În cele din urmă privirea îi ajunse asupra unuia din turnurile castelului , ce se înălţa deasupra oricărui vârf de brad din pădure. Era acolo, întreg, neschimbat. Şcoala era la fel, deci clar nu schimbaseră nimic.
Chicoti amuzată, dar în acelaşi timp uşor stânjenită atunci când Eveline îi aduse aminte de reacţia pe care o avusese în urmă cu câteva minute şi îşi duse mâna după gât. Obrajii săi palizi, aproape părând din porţelan căpătară o nuanţă trandafirie. Se încruntă uşor şi un rânjet mulţumit îi luă locul surâsului timid. Se ridică în picioare şi se apropie de Eve.
"Trebuie să recunoşti că o merita din plin!" Zise ea pe un ton vesel, mulţumit şi uşor răutăcios. Nu obişnuia să se comporte aşa dar acel vrăjitor o călcase rău de tot pe "coadă".
Aprobă scurt din cap atunci când Eveline îi zise că ar trebui să se întoarcă . Se dădu un pas în spate şi se uită la ceasul argintiu de la mâna stângă. Clătină din cap uşor dezamăgită. I-ar fi plăcut să mai stea şi să admire cerul, să îşi amintească de nopţile pierdute încercând să descopere constelaţiile şi , de ce nu, să încerce din nou acest lucru.
Porni spre ieşirea din pădure, fără tragere de inimă uitându-se uneori spre luna sclipitoare, până când ce privirea îi fu furată de un alt lucru şi mai frumos: castelul. Poate că nu arăta cine ştie ce, dar însemna mult pentru ea, era casa ei, era singurul loc unde se simţea ca toţi ceilalţi.
Adâncită printre gândurile sale întortocheate nici nu îşi dădu seama când ajunse în camera de zi a Cercetaşilor, evident goală. În şemineu încă mai ardeau mocnit câteva crenguţe, dar era evident că aveau să-şi piardă în curând strălucirea roşiatică. Îşi dădu pelerina de pe umeri şi o privi pe Eve. Părea obosită, aşa că doar îi spuse un "noapte bună" , o îmbrăţişă scurt şi fugi în cameră, cu oprirea fix în pat.

Topic closed!

Edit By Raizen

Puncte
Cercetasi - 400

Topic Closed !

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa « Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next » //  / Trapped in nightmares.

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Imprejurimile Hogwarts-ului / Padurea Interzisa
« Previous 1 2 3 4 5 … 8 Next »
/ Trapped in nightmares.