Darkmark RPG Forum / King's Cross / Peronul 9 si 3/4

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ Trenul n-asteapta

'Trenul n-asteapta.' Asa mi-au tot spus cei 2 frati ai mei in timp ce ma grabeau sa ajungem in gara. Au fost amabili si s-au oferit sa ma duca la gara, stiind ca altfel n-as avea curaj sa trec prin zid. Am crescut cu povesti despre Hogwarts si lumea captivanta a magiei, dar tot imi trebuie curaj.
Imi iau ramas bun de la cei 2 frati ai mei mai mari si trec prin zid, ajungand pe platforma peronului 9 si 3/4. Aici totul pare ireal, o multime de copii grabiti, mici grupuri de prieteni; ma simt pierduta, sunt singura intr-o multime, nu cunosc pe nimeni cu care sa imi omor timpul vorbind, asa ca am mult timp in care sa ma gandesc.
Imi e teama ca n-o sa ma ridic la inaltimea faptelor fratilor mei, ca o sa-i dezamagesc, insa stiu ca dupa ce o sa-mi fac prieteni, aceste temeri o sa-mi dispara si prietenii mei o sa-mi fie alaturi ca sa-mi dea curaj oricand.
Am timp, asa ca mai privesc un timp agitatia, trenul, totul ... doar e prima data cand vad acest peron, acest tren, atatia copii vrajitori. Savurez momentul.

Am respirat rapid si, oftand puternic, am strans mai tare manerul caruciorului. Am reusit sa trec, iar acum eram de cealalta parte a barierei.
" - Uite, Artemait, fete noi!" i-am zambit eu bufnitei ce trona peste bagaje.
Printr-o privire rapida, am revazut peronul atat de vechi si cu multe amintiri, acum plin de copii, adulti si animale.
Uitandu-ma dupa un vagon liber, am intrat in cineva.
" - O, Doamne! Imi cer scuze!" am zis stingherita.
Era probabil un boboc. Nu-mi amintesc sa mai fi vazut acest chip pana acum.
" - Sincer, imi pare rau!" m-am scuzat iar. " Eu sunt Ema" i-am zambit cald

Fascinata de tot ce ma inconjura nici nu ma mai uitam pe unde merg, cand o eleva mai mare s-a impiedicat de mine. Mi-am dat seama ca era mai mare caci nu avea privirea mea fascinata, ci mai degraba parea sa caute pe cineva, probabil vreo prietena.
Mi-a zambit un pic si s-a scuzat pt faptul ca s-a impiedicat de mine.
-"Nu face nimic, nici eu nu prea eram atenta pe unde merg. Sunt Buffy, imi pare bine de cunostinta" am spus zambind, la randul meu.
Mi-a placut imediat, probabil datorita zambetului cald, insa tocmai atunci Yago, cainele meu a sarit brusc langa colivia bufnitei fetei.
-"Yago! Stai cuminte! Imi pare rau Ema, e doar curios, n-a vrut sa-ti sperie bufnita. E un caine cuminte, insa totul e nou pentru el, ca si pentru mine."

"Stai locului,Moland!" am strigat eu motanului din bratele mele.

Se zbatea intruna. Stiam ca nu ii placea sa il tin , dar trebuia sa trec de cealalta parte a peretelui, cu tot cu bagaje.
"Iti dau drumul cand trecem de bariera,bine?!"
Moland se scutura,iar apoi inceta sa se agite. Se apropie de fata mea si ma linse afectuos.

"Teerminaa!" am spus razand.
Am tras aer in piept si am 'alergat' in perete. Dupa ce trecusem,am observat-o pe Ema, vorbind cu o cercetasa noua,din anul I. M-am apropiat de ele, bineinteles dupa ce mi-am lasat motanul jos,langa picioare.
"Buna,Em!" am spus ranjind.

" - Nu face nimic!" am continuat zambitoare. " Artemait e obisnuita cu chestiile de genu' si, sincera sa fiu..." m-am aplecat spre urechea fetei "... este putin cam orgolioasa"
Cineva ma saluta si m-am intors.
" - Hey, Jess!" am imbratisat-o. " Imi pare bine sa te vad! Deci..." m-am intors iar. " Primul an, corect?"
Imi aminteam si eu cum fusese in primul meu an. Totul era nou, chiar daca eram crescuta in cunostiinta de cauza.
" - O sa-ti placa! Garantez!"

Buffy zambi.
"Sunt sigura de asta!" exclama ea.
"Mai stii ce fel eram in primul an?" am intrebat-o pe Ema razand.
"Atat de stangace.."adauga razand.
"Nici nu realizez cat de repede a trecut timpul!"am continuat.
L-am privit pe Moland care se agata de piciorul meu,tragandu-ma de roba.
"Ce vrei?!"
Acesta isi indrepta botul spre o pisica. Am chicotit.
"Du-te,dar cand te chem sa vii inapoi,ai inteles?"
Motanul dadu din cap,si o zbughi de langa noi.
"Ce animal destept..!"observa Buffy.
Am aprobat dand din cap.
"Si..tu ce-ai mai facut,Em,vara asta?"

" - Am studiat" am zis eu solemn, ridicandu-mi barbia si indreptandu-mi umerii. Dar nu am rezistat si am izbucnit in ras. " Neah... Am vizitat-o pe sora mea, Dawn, si am stat la ea pe durata vacantei. M-am antrenat la zborul pe matura si la cel... cu aripi..."
Artemait cloncani dezaprobator.
" - Hey!" m-am aparat eu razand. " Tu te-ai nascut bufnita, ai asta in sange. Eu nu!"
Am realizat ca aratam ca o ciudata cand faceam chestii de genu' atunci cand lumea din jur nu intelegea la ce ma refer.

Ma uitam cand la Ema, cand la Jessica si-mi era clar ca erau prietene bune. Cand am vazut cat de bine antrenata este Moland, mi-am amintit ca inca trebuie sa fiu atenta la Yago, pentru ca inca mai am de munca cu el. Bineinteles, el era pregatit sa alerge motanul Jessicai si chiar a inceput sa maraie inspre motan.
- "Yago!" am strigat la el si se pare ca deja stie ca trebuie sa fie cuminte
- "Acum sa te vad daca mai are curaj Moland sa revina la tine cat timp esti langa Yago" am glumit eu, sperand ca n-o sa se supere.
Aveam grija, desigur, sa nu se intample nimic rau.

I-am zambit.
"Inteleg ce vrei sa spui."
"Niciodata nu am fost buna la zburatul pe maturi,asa ca a trebuit sa iau lectii serioase vara asta de la unchiul meu." adauga Ema.
"Nici eu. Pe mine nu prea are cine sa ma invete. Mamei nu ii place Vajthatul iar tata e Incuiat. Asa ca nu am avut nicio posibilitatea sa ma 'antrenez'" am spus ridicand din umeri.
"Daca voi putea,promit sa iti mai arat eu." continua Soimeanca.
"Voi invata de la maestru!" am spus chicotind.
"Heeei!" zise Ema razand.

-----ce am scris mai sus era inainte sa scrie Buffy,iar mai jos e dupa ce a scris ea-----

"Moland!" am strigat.
Motanul ateriza in bratele mele doar dintr-o simpla saritura.Se vedea ca se temea de Yago. L-am mangaiat si l-am sarutat pe crestetul capului.
"Gata,esti ok."
I-am scuturat blana alba,ce se murdarise.

I-am facut cu ochiul Jessicai. Mi-am amintit ca a zbura pe o matura era asemanator cu a zbura ca o bufnita.
Am ras privind cei doi motani.
" - Hm... Buffy, te descurci din ce in ce mai bine. Va descurcati, vreau sa spun. Tu si motanul tau... Aveti o relatie demna de urmat. Presupun ca Moland va avea competitie" am continuat razand.
Artemait zangani nemultumita.
" - Hey, hey... usor, fetito..."
Am deschis colivia. Ea zbura in cerc deasupra noastra si veni sa se aseze pe umarul meu. Ma trase dragastos de par.