Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »
/ Tristete la apus

**Robert Eric Smith** · (This post was last modified: 22 Jun 2011, 11:43 by Robert Eric Smith.)

Interesant capitolul, dar am de facut unele observatii:

Quote:ca de obicei cu acelasi zambet cald ca intotdeauna

Ca intotdeauna - nu mai trebuia folosit daca ai zis deja ca de obicei.

Quote:atat pentru ea cat si pentru mama ei care si-ar da chiar si viata pentru fericirea fiicei ei

Puteai zice doar pentru fericirea acesteia (se intelegea deja)

Quote:Se vedea de la o posta ca era devastata.

Nu trebuia sa folosest devastata, puteai zice ca era pur si simplu suparata, se vede urat, devastata. Sau macar daca ziceai de ce era devastata, ex: Se vedea de la o posta ca era devastata de o problema serioasa, oare care/care anume ?.
In rest n-am ce zice Smile

, astept Nextul sa vad ce se intampla cu relatia celor doi Devil

.

**Anaella L. Hathway** · 22 Jun 2011, 11:50

Multumesc pentru observatii ma bucur mult ca cineva si-a pirerdut cateva minute ca sa ma ajute sa ma perfectionez Happywide

Nextul va veni vineri dimineata. Sau in cel mai bun caz maine seara.

**Fleur Delacour** · (This post was last modified: 22 Jun 2011, 18:21 by Fleur Delacour.)

Imi place super duper mult Love

,adica ai facut in asa fel incat sa ne asteptam la altceva,cel putin asa a fost in cazul meu.Ma gandeam la prolog si am crezut ca Nicola plange pentru ca a murit ceea mai buna prietena a ei,dar a fost cu totul si cu totul altceva Smile

.
A,inca ceva,care timp pierdut :-w ?!

**Anaella L. Hathway** · (This post was last modified: 24 Jun 2011, 13:12 by Anaella L. Hathway.)

Capitolul III

Suferinta ( din perspectiva Nicolei )

" De ce? De ce el? De ce a tebuit sa plece tocmai el? " aceste intrebari nu imi dadeau pace. Nu suportam ideea ca el ma paraseste si se duce in alta tara. Acolo, eram sigura, ma va uita. Pe mine ma lasa in urma avand parte doar de suferinta.
Lacrimile cristaline siroiau non-stop pe obrajii mei. Ochii imi erau rosii si umflati. Noaptea nu mai dormeam, suspinam incet in perna mea pufoasa. Nu imi placea faptul ca prin tristetea mea intristam persoanele dragi mie: fratele, parintii mei, si prietena mea cea mai buna.
La scoala mergem rar si atunci cand o faceam orele nu primeau atentia mea deloc. Imi si stricasem cateva medii luand cateva note de patru. Oricum, bine macar ca parintii intelegeau prin ce terc si nu aveau pretentii la note mari. Colegii mei incercau mereu sa ma faca sa rad, dar parca colturile gurii mele erau prinse cu lipici in jos. Oricat de amuzante ar fi glumele eu nu puteam sa zambesc. Durerea imi cuprindea inima si cand incercam sa rad incepeam sa suspin.
Zilele teceau incet, una cate una, deja ma obisnuisem cu singuratatea. Alessia venea in fiecare zi la mine sa ma consoleze, dar degeaba, doar o persoana ma putea inveseli, dar asta nu era posibil deoarece era departe. Totusi cand prietena mea cea mai buna venea la mine ma simteam mai linistita. Ma simteam mai inconjurata de siguranta decat de obicei.
Intr-o zi dupa ce Alessia pleca, eu m-am dus pana la fereastra. De acolo se vedea perfect cum stropii mari si grei de ploaie se loveau zgomotos de asfaltul incins de soarele dogoritor care acum se ascunde dupa norii cenusii. Cerul era intunecat, acoperit de norii care parca erau de vata gri, groasa. Am decis sa cobor, sa stau in ploaie. Astfel aceasta sa imi spele toata suferinta. Daca ar fi asa de usor, ar fi foarte bine, dar nu era asa.
Am iesit din bloc si am pasit in ploaia torentiala. Nu dura mult ca imi si simteam parul auriu imbibat cu apa. Hainele imi erau ude leoarca. Apa rece imi ajunse pana la piele, dar nu ma deranja, ma inviora chiar. Am deschis usor ochii si am privit in departare. Acolo mi se paru ca vad o silueta ce se apropia tot mai mult. Dupa putin timp am reusit sa disting trasaturile. Avea parul scurt, brunet, ochi caprui, culoarea pielii era ciocolatie, era Claudiu. Dar nu se putea, el era departe, foarte departe, nu putea fi el. Dar semana foarte mult cu Claudiu. Acea silueta se apropie tot mai mult pana cand ajunse la cativa pasi de mine. Isi intinse o mana. Am intins-o si eu. Cand trebuia sa-l ating acea iluzie disparu. Se pare ca nu eram numai trista eram si nebuna pe deasupra. Plecarea lui imi facuse mai mult rau decat am crezut. Nu stiam daca imi facuse bine sau rau sa-i vad fata frumoasa. Acum nu mai puteam sa-mi scot imaginea lui din cap. Eu chiar nu stiam cum de Alessiei nu-i placea de el. Oricum nu-mi pasa, nu-mi mai pasa de nimic decat de suferinta mea.
"Ce bine era daca acea iluzie ar fi fost adevarata!" mi-am spus eu. [/u]

_________________________________________________
Sper sa va place. Scuzati ca am scris asa putin. Urmatorul capitol il voi pune dupa exact o saptama, adica vinerea viitoare. Pana atunci va rog comentati.

**Fleur Delacour** · (This post was last modified: 24 Jun 2011, 13:40 by Fleur Delacour.)

Imi place foarte foarte foarte foarte mult(si mult mai mult de atat,dar ma doare mana sa mai scriu atatia de foarte).Observatii nu am si nici greseli nu prea am vazut.
Keep Going!Asa,zic ca ar trebui sa-ti scoti o carte Love

,ar avea mai mare succes Wink

.

**Robert Eric Smith** · 24 Jun 2011, 13:51

Doua observatii:
1) Daca povestesti la persoana I nu mai folosesti pasaje de descrie unde folosesti persoana a III-a
2) Daca descrii sau povestesti folosesti un singur timp, trecut, am observat cateva parti unde ziceai ca se ascunde, trebuia obligatoriu articulat adica se ascundea
In rest n-am ce zice, astept nextul .

**Effy K. Dietrich** · 28 Jun 2011, 22:37

>

< Anaella, nu-mi vine să cred că abia ascum am văzut ficul. Îmi place ideea, adică e interesantă, nu mă înţelege greşit Finna

Îmi place cum scrii, deşi în unele locuri ai putea folosi mai multă descriere. Per total îmi place Love

. Abia aştept următorul capitol Love

**Anaella L. Hathway** · 27 Sep 2011, 00:00

Scuzati intarzierea, dar am uitat caietul in care erau scrise capitolele la tara si a tebuit sa le rescriu.

Capitolul IV

O intamplare groaznica

Zilele treceau incet, iar eu mergeam mereu la Nicola atunci cand aveam o clipa libera. Plangea mereu, se uita in gol si statea asa cateodata si zeci de minute fara sa se miste, doar gandindu-se la iubirea vietii ei, care era foarte departe. Incercam in zadar s-o fac sa rada, pentru ca nu reuseam. Ii spuneam cele mai amuzante glume pe care le stiam, ma strambam in toate felurile posibile si imposibile dar degeaba, inima ei nu mai stia ce e aceea veselia. Ultima data cand am vazuto zambind era cand dormea pentru ca visa ca Claudiu era aproape. Visa ca iar statea in bratele lui ca iar o tinea strans la piept, ca ii auzea bataile ritmice ale inimii, ca se sarutau intens, ca in vremurile bune. Nu imi placea sa o vad asa, simteam ca o parte din mine era distrusa. Eu si Nicola eram cele mai bune prietene, practic ca niste surori, uram sa-mi vad neputinta mea in fata durerii ei. O intelegeam, stiam cum se simte: trista, deprimata, goala pe dinauntru, simtea doar durere, suferinta si dor.
Cel mai dureros sentiment din lume este dorul. Te macina pe dinauntru, simti cum sentimentele te rod incet. E mai rau chiar si decat moartea, pt ca dupa ea vine raiul si fericirea eterna ( daca acea persoana merita ), dar dorul seama cu moartea inceata, dureroasa. Parca ai arde lent... E un sentiment groaznic pe care Nicola il cunostea foarte bine. Imi parea atat de rau ca trebuia sa indure asta.
Intr-una din zile nu puteam sa merg la Nicola acasa pentru ca fusesem tinuta dupa ore la scoala pentru ca scrisesem pe peretii de la toaleta fetelor cu grafitti si trebuia sa vopsesc totul din nou. Asta durase cateva ore bune, avand in vedere ca baia era mare si nu mai ramasese un pic de loc liber pe pereti, nescris de mine. Dupa ce am terminat am sunat-o pe Nicola sa vad ce face, cum se simte si sa-mi cer scuze ca nu am reusit sa ajung la ea.
" Haide, Nicola, raspunde... Apasa naibii butonul ala nenorocit!!! " mi-am zis eu in gand vazand ca prietena mea nu raspundea. Dupa al noualea apel un barbat imi raspunde si imi spuse ca era de la smurd si ca Nicola era la spitalul din centru pentru ca fusese implicata intr-un accident rutier. Nici nu am mai asteptat sa-mi spuna alte detalii ca am si luat-o la fuga spre spital.
Era foarte aproape de scoala mea asa ca numai dupa cateva minute am si ajuns. Am intrebat disperata o asistenta unde imi pot gasi prietena iar ea mi-a zis ca este in sala de operatii, pentru ca era foarte grav ranita si cu putine sanse de supravietuire. Cand am auzit asta am simtit cu lacrimile au inceput sa-mi siroiasca pe obrajii imbujorati de la fuga.
"Cum se putea asa ceva, nu i se putea intampla una ca asta prietenelei mele, nu ei, oricui numai nu ei! " mi-am spus eu in gand cazand in genunchi si incepand sa plang in hohote.

Sper sa va placa. Stiu ca nu am prea folosit descriere dar capitolul V o sa aiba mult mai multa. Mie nu prea imi place cum a iesit dar va las pe voi sa decideti. Va rog cat mai multe critici! Nu iertati niciun amanunt Finna

Scuzati pentru greselile de ortografie. Pana la urmatorul capitol vreau 5 comentarii de la 5 persoane diferite, si fiecare cu critici nu numai " next! " vreau sa imi imbunatatesc scrisul si nu pot fara critici. Si acum... COMENTATI! Finna

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout « Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next » //  / Tristete la apus

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »
/ Tristete la apus