Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Aleea Nocturn

« Previous 1 2 3 4 5 Next »

/ trying to get back

• Me and Arti
  
  
  Aleea Nocturn era, ca de obicei, goala. Putini oameni de plimbau pe strada intunecata si si mai putini erau in magazine. Insa, normal, asta nu era un lucru care sa o opreasca pe Ivy sa faca o plimbare. Ii trebuia putna liniste. Si nu ii era frica sa se plimbe singura pe Aleea Nocturn, asta pentru ca stia ca putea sa aiba singura grija de ea. Era miezul zilei, insa un strat gros de nori adusese Londra in intuneric.
  
  Totusi, era destul de cald afara. Ceea ce insemna ca Ivy revenise la rochite comode si balerini. Avea o rochita verde, pe sub car isi luase niste pantaloni scurti de piele neagra, ce nu se vedeau. Invatase sa faca asta pentru ca nu stia niciodata cand avea nevoie sa fuga, sau sa se dueleze, sau sa se ascunda, lucruri greu de facut in fusta. Un motiv in pluse pentru care nu purta decat foarte rar tocuri.
  
  Se uita prin jur, stiind ca trebuie sa fie atenta. Insa ii atrase atentia un baiat cunoscut.

O zi cit se poate de buna. Pe linga faptul ca-si gasise cartile de care avea nevoie urgenta si isi putuse curata la perfectie camasa favorita, mai vazuse si el soarele dupa luni intregi de stat in casa. Ei bine vazutul soarelui era ceva relativ, doarece nu reusise decit sa fie atins de citeva raze inante ca norii sa-si faca aparitia. "La naiba, asta cind vroiam sa ma bronzez si eu putin." Si chiar avea nevoie de un bronz. Pielea lui era mai alba decit toata maculatura pe care o cititse in ultima luna. Nu stia ca noul sau post prevedea mai multa munca de birou decit actiune. Si cit de tare el ura sa se joace cu hirtiile, nu gasea nici un haz. Gasise doar un lucru benefic in ceea ce fcea, de la atita scris literele lui devenisera mai rotunde si caligrafia mai ingrijita, macar ceva util in afara de starile de intepeneala si amorteala.

Aleea putin pustie il facuse sa-si amintesca de serile in care el si cu prietenii lui se furisau din castel pentru a veni aici si a se luita cum toate lucrurile pline cu magie din spatele vitrinilor ce sclipesc in lumina intunericului si iese la iveala intreaga rautate pusa in ele. Sigur ca el nu era un ratat si mai insfaca cite ceva, adese erau ingrediente pentru potiuni, fiind un mare fan al lor. Chiar si fara puteri magice puteai sa devii invincibil daca stiai cum sa faci o potiune buna.

Linistea s-a interioara fusese putin tulburata atunci cind realiza ca o fata se uita al el. Nu ar fi fost o problema, chiar ii placea atentia femenina, doar ca acesta se uita al el ca si cum l-ar cunoaste, iar el nu-si amintea daca o mai vazuse pina atunci, de fapt ce putea sa zica cu viata lui daca se uita in oglinda avea sa nu se mai recunoasca pe el insusi nu inca pe altcineva.

• Ivy il recunoscu dupa cateva secunde de holbat pe fostul Viperin Artimei. Isi aminti ca ultima oara il vazuse la lacul Negru de langa Hogwarts. Isi dadea seama ca nu il mai vazuse de atunci.
  
  Se intreba daca o va recunoaste. Nu era sigura, asa ca in prima instanta se gandi sa nu se apropie, sa-si continue drumul ca si cum nu l-ar fi observat. Insa isi dadu seama ca Arti observase ca se uita la el, si nu voia sa para o urmaritoare obsedata asa ca se indrepta spre el.
  
  "Hei, Arti," il saluta ea, zambind. Se gandi ce sa spuna in continuare, daca sa se prezinte sau nu, sau sa astepte sa o recunoasca el. Se intreba ce era cu ea de facea atata monolog mental.
  
  "Eu sunt Ivy. Stii tu, de la Lac?" incerca Viperina, muscandu-si buza.

O urma baga a unei amintiri de anul trecut fusese gasita in memoria s-a. Avea impresia ca asta s-a intimplat acum citeva secole si nu anul trecut. Se intoarse la Hogwarts pentru niste carti se pare, desi nu mai stia concret. Isi amintea ceva de o baie in lacul plin de alge pe timpul unei ploi si de o bataie cu noroi. Nu era chiar intreg la minte in acea zi si se temea ca sa nu fi facut vreo prostie pe care sa n-o poata repara toata viata lui.

Se uita atent la fata, il ajuta foarte mult cind ii spusese cum se numeste, altfel avea sa ajunga in situatia penibila de a o intreba acest lucru. Salut. Sigru ca stiu, nu uit eu atit de usor o bataie cu namol. Habar nu avea ce sa zica mai departe, afisase dora un zimbet timp. Pur si simplu se simtea penibil, ea il recunoscuse, iar el nici macar nu si-ar fi amintit cum se numeste.

• Ivy ii zambi nu prea convinsa, insa multumita ca trecuse peste partea mai grea fara sa se faca de rusine. Isi dadu seama ca probabil ca pe Aleea Nocturn nu ar putea gasi un loc cald si primitor unde sa stea, asa ca nu isi mai batu capul si ramase pe strada, sprijinindu-se de perete. Baiatul era mai inalt decat ea cu cativa centimetri, brunet, cu ochii albastrii. Avea trasaturi frumoase si Ivy isi daduse seama inca de anul trecut ca facuse ravagii printre fetele de la Hogwarts ( si poate ca nu numai ) atunci cand fusese elev. Din cate apucase viperina sa vada, Arty era genul de baiat care nu isi arata sentimentele repede si oricui, asa ca niciodata nu incercase sa scoata mai mult de la el decat cat oferea. Era clar ca era independent, fara mama lui care sa ii urmareasca fiecare miscare si ca ii placea sa se bage in lucruri periculoase si nebunatice. Se intrebase de multe ori dupa ce se intalnisera cum de inca era viu. Isi dadu seama ca nimeni nu trebuia sa il subestimeze si ca era un vrajitor priceput.
  
  "Ce faci aici, pe Aleea Nocturn?" il intreba viperina.

O privire analizatorie si poate putin critica ii dause un amnsambul al situatiei, se pare ca-i placuse ceva fetei la el, daca il memorase atit de bine. Oricum lui nu-i intrau in cap personele de care nu-l lega nimic, ceva, un sentiment mai puernic, o situatie mai nebunatica. Se pare ca fata se schimbase destul de mult in ultimul timp si poate ca mai crescuse si din punct de vedere psihologie, dar asta nu-l interesa acum.

Ridicase putin din sprincene la uzul intrebarii ei. Oare de ce toate fetele trebuia sa-l intrebe pe el ce face intr-un loc anume, in timp ce loacul acela era total nepotrivit pentru dinsele? Ar fi trebuit eu sa te intreb asta, dar ma rog. Am fost pina la un prieten si am trecut sa iau ceva de la un magazin. Tu? Banuiesc ca iar ai fugit din scoala. Ii placea la nebunie sa le tachineze pe pustoaice cu fugitul din scoala, desi el singur facuse asa de 1000 si 1 de ori.

• Ivy zâmbi la spusele lui Arty, gândindu-se de cât timp nu mai chiulise de la şcoală.
  "De fapt, nu am fugit. Sunt profesoară acum," îi spuse ea.
  Unora dintre prietenii ei nu le plăcuseră, considerând că nu va mai avea destul timp liber pentru altceva. Însă Ivy se gândise mult înainte să facă acest pas important pentru ea, aşa că fusese sigură înainte să accepte postul de profesoară de Ierbologie la Hogwarts.
  Oricum, nu se putea plânge că nu are suficient timp, asta pentru că programul nu îi fusese suplimentat decât cu câteva ore în plus. Desigur, asta se datora şi faptului că renunţase la câteva dintre materiile pe care le studiase în favoarea Ierbologiei. Mereu adorase această materie. Fusese mereu prima în clasa la Ierbologie, însă nu excela la multe alte materii ca Istoria Magiei sau Aritmanţie.
  "De fapt, nu am venit decât ca să mă plimb. Dacă te gândeşti puţin, locul ăsta e cel mai liniştit din Londra acum," răspunse Ivy la întrebarea lui Arty.

Ups! Citi ani avea dar ea atunci? I se paruse atit de mica cind o vazuse prima data. Ma iertati va rog, doamna profesoara. Sper ca nu o sa primesc un Groaznic, desi nu am idee ce materi atit putea sa predati. Deja incepuse sa i se para interesanta intilnirea. Nu se simtea tocmai in largul lui. Daca ar fi avut el asa profa in fata de mult nu se mai gindea la materia pe acre o preda, dar la altceva.

Eh si de ce el nu avusese norocul sa aiba profe de 18, 19 ani, atunci avea sa fie cel mai bun elev al anului. Si nu excludea varianta ca domnitele in fustite scurte de la catedere puteau sa fie mai a dracului decti babele care iti dadeau impresia ca acus o sa moara la jumate de lectie.

• Ivy îşi dădu ochii peste cap.
  "Predau Ierbologia, dar stai liniştit că nu primeşti niciun Groaznic," râse ea. "În primul rând pentru că nu mai eşti elev la Hogwarts şi în al doilea rând pentru că ce se întâmplă în afara şcolii rămâne în afara şcolii."
  Ivy aproape că putea să îi citească gândurile lui Arty în acest moment. În primul rând, se gândea câţi ani are. Toţi se întrebau asta. Era adevărat că la şaptesprezece ani era destul de devreme pentru a deveni profesoară, mai ales pentru că nu terminase încă şcoala. Îşi aminti că Voldemort ceruse să fie profesor când terminase şcoala, însă directorul de atunci, Armando Dippet, nu îi dăduse voie.
  Îşi amintea că avusese multe probleme pentru a-i convinge pe toţi că este în stare a preda această materie. Desigur, acum avea şi alte colege printre profesori cam de aceeaşi vârstă cu ea, cum ar fi Isabella, Lexie sau Callysto, sora ei.
  Nicodată nu fusese genul de profesoară dură care să se lege de elevi în afara şcolii. Aşa cum îi spusese şi lui Arty, ceea ce era dincolo de porţile Hogwartsului nu mai avea nicio importanţă pentru ea în clasă respectiv seră.

Waw, Ierbioligia, fascinant! Nu, vorbea serios, chiar era un obiect fascinaint si foarte interesant atunci cind inveti sa colectezi frunze, radacini, fructe de la plantele ucigase si altele. Insa partea cu balegarul de dragon, mereu o ura. De ce serele ale trebuiau sa fie atit de imputite in fiecare tomana? Intelegea ca atunci plantele sunt cu lastarii mari si chestii de astea, dar va rog, nu-i va iesi nici o data mirosul acela din cap si mai ales ca o data fusese aruncat in gramada de excremente imputite impreuna cu jumatete din colegii de clasa.

Interesant. Iti plac pantele? Eu le iubesc doar cind fac parte dintr-o potiune sau cind nu sunt capricioase si arata bine la mine pe pervaz. Vorbea de florile de camera ale lui Rachel. Nu stia cum, dar la ea florile cresteau, iara el avea la le omoare pe toate in primele doua zile si chiar spusese adio la citeva ghivece de flori mirositoare. De obicei cind aveam ore de ingrijirea plantelor, toate care au trecut prin mina mea mureau la citeva zile, deci cu faza asta nu am noroc.

Cit despre nota, doar glumise in privinta asta si se pare ca si ea avea ceva legat de simtul umorului. Faptul ca nu o interesa ce se intimpla in afara scolii demonstra ca era o profesoara autoritara doar intre peretii scolii. Cum o mai spusese ar fi vrut sa aiba si el asemenea profesoare.