Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare

« Previous 1 … 3 4 5 6 7

/ Tunelul secret

Era in dimineata unei zile de Duminica. Fie din cauza ca seara trecuta m-am culcat prea devreme, fie din cauza catorva bufnite care isi gasise sa cante chiar pe copacul din fata geamului camerei mele, fie din ambele cauze somnul imi pieri. Ma uit la ceas. "este doar ora 6 dimineata" Aand in vedere ca era o zi de Duminica ma intorsesem pe partea cealata cu gandul sa adorm din nou. Dar nu mai puteam adormi. Asa ca ma ridicasem din pat, si iesisem pe coridoraorele pustii, pasind usor si cu grija sa nu fac vreun zgomot si sa trezesc pe ceilalti colegi. Ma indreptam spre baia caminului unde am facut un mic dus caldut, si m-am spalat pe dinti apoi intru din nou in camera mea si ma imbrac. Dupa ce cautasem printre bagaje, gasisem in sfarsit I-Podul care avea si functie radio. Da, imi luasem cu mine la Hogwarts acest obiect de care nu ma puteam desparti de el. Imi placea foarte mult sa ascult muzica si sa aflu noutati din lumea incuiatilor.
Mi-am luat cu mine I-Podul si dupa ce l-am pus ca la gat ca un medalion si mi-am pus castile in urechi, mi-am luat si bagheta magica si am iesit pe coridoarele caminului la una dintre frestre. Deschid fereastra sa aerisesc holul si totodata sa stau sa admir imprejurimile Hogwarts-ului. Atat cat puteam vedea.
La radio prezentatorul tocmai anuntase ora 6.30 dimineata si incepu sa prezinte stirile care erau la fiecare jumatate de ora.
Mi-am intins aripile mele de zana si apoi am inceput sa le misc ca sa se mai dezamorteasca.
In timp ce privirea imi era indreptata catre Padurea Interzisa, gandurile ma cam napadeau.
"Ce bine ar fi daca as putea ajunge merge si eu acolo", "nu, nu, e prea devreme. Singura nu am curaj. Poate la anul, cand o sa am si un animalut magic care sa ma protejeze, posibil un cerber sau poate un dragon".
La fel de repede gandurile isi schimbara directia " Ce or mai face matusile mele. Sper ca bufnita care am trimis-o ieri sa ajunga cu bine la destinatie", "dar prietena mea Elisa, pe care nu am mai vazut-o de cativa ani" O sa ii trimit si ei o scrisoare prin posta via bufnita, diseara".
Continuam sa admir peisajul si sa ascult la radio. Intre timp stirile se terminasera, si bagara niste melodii, ale anilor 1980.
Datorita radioului, nu puteam auzi nimic in jur, asa ca nici nu imi dadusi seama cand un alt coleg deschise usa camerei lui si se indrepta spre mine.