Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Hogsmeade / Ceainaria doamnei Puddifoot / two birds never sing the same song

Statea din nou asezata la masa de langa usa si privea absenta pe geam. Si-ar fi dorit sa fie si ea o pasare a vazduhului pentru ca astfel ar fi fost libera. Ar fi putut zbura nestingherita oriunde i-ar fi cerut inima si nu s-ar mai fi simtit vreodata prinsa in cusca ei argintata ce stralucea asa de frumos in lumina Soarelui. Tuturor le placea sa-i admirea ca pe o prizoniera insa niciunul nu dorea s-o elibereze. El insa era altfel. Isi pusese toata increderea in dansul si vedea fiecare secunda petrecuta in compania lui ca pe ceva izbavitor. In ochii ei albastri el era un sfant. Un suflet pur ce se dedica in totalitate artei sale.
Pe el il astepta in acea dimineata de Duminica in care Hogwarts-ul era gol, iar intregul sat ce-l inconjura era pustiu. Toti oamenii stateau in casele lor si se indeletniceau cu diferit activitati ce pareau a le produce o oarecare placere. Viperina insa se plictisise sa stea inchisa in casa mamei sale din Scotia pe a carui coridoare nu se putea auzi nimic altceva decat sunetul dulce al podelei care paraia datorita vechimii sale considerabile. Prefera sa-si petreaca acea dimineata deosebita in compania putinelor suflete care se aflau in acel moment in ceainarie in timp ce in fata sa avea o briosa cu afine si o cesca de ceai rosu. Ambele erau neatinse pentru ca emotiile revederii ce-i strangeau stomacul n-o lasau sa ia macar o inghititura. Il astepta pe el, dar el nu mai venea. Unde sa fi fost? Oare uitase cu desavrasire de acea intalnire? Nu, el n-ar face asta, isi spuse vrajitoarea in gand, iar usa ceainariei se deschise cu un mic clinchet produs de clopotelul argintiu ce atarna deasupra acesteia.

Intregul corp ii tresari cand zari chipul senin a lui Victor. Pentru o fractiune de secunda ar fi putut jura ca inima i se oprise. Acela era efectul pe care el il avea in general asupra ei. Da, era indragostita si o recunostea chiar si ea. La inceput nu stiuse ce era acel sentiment care o facea sa pluteasca. Ii displacuse la inceput modul in care stomacul i se facea ghem de fiecare data cand ii auzea vocea, iar atunci cand o atingea in micutul ei trup se petrecea un fel de ruptura. Un fior o strabatea din cap pana in picioare si ii incetosa mintea pentru mai multe clipe. Insa acum ca intelegea ce erau toate acele senzatii se simtea mai bine. Ar fi vrut sa-i fie mereu rau si era in stare sa faca orice pentru ca el sa-i fie aproape.

'Si tu mie' ii sopti pentru ca era mult prea emotionata ca sa mai poata vorbi. Asa i se intampla mereu. Ea nu spunea nimic, multumindu-se doar sa-l priveasca, iar el parea a incerca sa zica ceva frumos. Ea insa nu-l asculta pentru ca prezenta lui era atat de puternica incat o coplesea. Tot ceea ce-si dorea sa faca ar fi fost sa strige: sunt chiar aici, iubeste-ma. Dar ceva din interiorul sau o oprea de fiecare data.

Incepu sa tremure in timp ce degetele lui ii atinsesera pielea in dorinta de a-i inlatura o suvita de par. In astfel de momente ii era greu sa-si faca ordine in ganduri si sa fomuleze o fraza coerenta. Nu stia ce putere avea tanarul asupra ei, dar cu siguranta sentimentele sale erau mereu diferite atunci cand era in prezenta lui.

Il urmari cum batea cu degetele in masa si se intreba ce era inneregula. Oare se plictisise si voia sa plece? Era ea o companie atat de neplacuta? Sigur ar vrea sa fie in alta parte, isi spuse in gand si rasulfa greoi. Simtea in acel moment cum tot sangele i se duse in cap, iar obrajii ii devenira mai rosii ca niciodata. Deschide gura, spune ceva! se indruma singura.

'Sunt bine' spuse ea imediat ce tanarul incerca sa-si arate grija. Nu stia de ce, dar nu-l credea. Ar fi vrut mai mult ca orice sa creada ca lui ii pasa de ea cu adevarat, dar ii era teama. Teama ca il va pierde din nou, iar inima ii va fi franta pentru a doua oara.

Respiratia i se taia pentru cateva secunde cand auzi ca Victor s-ar fi putut sa ocupe un post de profesor la Hogwarts. Intregul chip i se lumina pentru mai multe momente destul lungi si incepu sa zambeasca fara a se putea opri. Nu-si putea imagina un lucru pe care si l-ar fi dorit vreodata mai mult decat asta. Ar fi putut sa-l vada zilnic la ore si el nu ar fi banuit nimic.
'Mi-as dori sa am onoarea de a te avea profesor' sopti ea incepand sa surada. 'Asa ne-am putea vedea mai des' isi spuse fara sa vrea gandurile.
Se bloca pentru o secunda, nestiind ce ar mai putea spune si apoi isi trecu degetele peste cele ale lui Victor. Isi amintea perfect cand il intalnise pentru prima data tot in acea cafenea. Putea descrie in detaliu momentul in care el o sarutase pentru prima data. Ii era atat de dor de acele clipe insa acum nu mai avea ce sa faca. Se indepartasera unul de celalalt si nu credea ca ar mai fi avut vreo sansa sa fie din nou ca la inceput.

Intr-un mod foarte ciudat ii placusera cuvintele lui, dar in acelasi timp o durusera. Ar fi vrut sa fie si ei doi ca toti ceilalti indragostiti insa ii placea si ideea de a se izola impreuna pe un deal pustiu.
Se ridica de pe scaun si il urma. Disparura impreuna si aparura pe un deal acoperit cu iarba de un verde crud si papadii delicate ce-si desprindeau puful in bataia usoara a vantului.
Admira pret de cateva clipe intrega manifestatie a naturii, iar apoi se aseza pe iarba usor umeda. Parea ca plouase in dimineata aceea, iar intrega natura nu parea tocmai dezmortita.

'Este un loc asa de frumos' ii spuse visatoare lui Victor si lasa vantul zglobiu sa i se joace printre suvitele roscate de par. 'Iti multumesc' zambi, apucandu-i mana dreapta intr-a ei. Isi apleca usor corpul inainte si isi fixa privea asupra ochiilor lui. Il astepta pe el sa faca urmatoarea miscare pentru ca ea n-ar fi fost in stare s-o faca niciodata.
Se simtea la fel de linistita precum stejarul ce le facea umbra. Era atat de contopita cu atmosfera incat abia mai putea simti razele soarelui care le lovea chipurile cu fierbinteala lui. Nimic din ce-i inconjura nu mai conta, decat ea si el, uniti pentru totdeauna in acel spatiu paradisiac.

Ii era cu adevarat recunoscatoare pentru acel loc. Nu se mai simtise demult atat de libera sa faca tot ceea ce-si dorea. Nu mai exista nimeni care sa o judece si sa-i spuna ca tot ceea ce facea era gresit. Erau doar ei doi, iar el nu prea s-o judece niciodata. Acesta era unul dintre miile de motive pentru ca il iubea atat de mult.
Ii simti mana prinzand-o usor pe a ei si isi inchise ochii pentru cateva secunde. De fiecare data cand pielea lui o atingea pe a ei, ea intra intr-un fel de transa. Nu-si putea imagina in acel moment un loc mai frumos in care sa se afle. Era alaturi de el si il tinea de mana.

'Mi-a fost dor de tine. Foarte dor' ii marturisi in timp ce incerca sa nu se sufoce. Chiar ii fusese dor de el si il visase nopti la rand, dar nu se gandise vreodata ca va fi atat de indrazneata incat sa-i marturiseasca acest lucru. Mereu se inchidea in ea si refuza ajutorul oricarui om din exterior, dar de data aceasta chiar avea nevoie de ajutorul lui. Avea nevoie sa simta ca este iubita si sa iubeasca la randul sau.