Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Padurea lui Dean

« Previous 1 2 3 4 5

/ Rataciti prin Padurea lui Dean

Am oftat.
" - Merita o sansa..." i-am zambit bland astropufei.
Mi-am pus bagheta in palma.
" - Ghideaza-ma"
Bagheta ramasa pe loc, ca o secunda mai tarziu sa se invarta ca nebuna in mana mea.
" - Finite!" am strigat, facand ochii mari. " Nu stiu ce e pe aici, dar sunt multe chestii magice... Sau magnetice..."
Am injurat in minte.

Bagheta arata sa mergem in spre Vest.
- Pai sa mergem dupa ea !,am spus rapid.
Ema insa nu era prea incantata.Spuse'se ca exista riscul ca pe acolo sa fie alte chestii magice si nu iesirea catre scoala.
Nu stiam daca sa mergem sau nu.Si totusi era un risc foarte mare.
- Eu zic sa mergem in spre Est daca bagheta arata sa mergem spre Vest,am spus eu hotarat.
Cele doua fete se uitau la mine fara sa zica nimic.

" - Bagheta se rasucea prea mult. Eu sunt de acord cu Dianne. Sa mai stam o clipa pe aici. Sa punem la bataie un plan..."
M-am asezat pe pamant.
M-am gandit daca exista pericolul de a fi vazuti de Incuiati. Padurea lui Dean reprezenta si un loc de trasee.
Poate daca vom gasi un traseu... M-am uitat in jur, dar nu era vreun desen pe scoarta copacilor. Probabil ca eram prea adanc in padure.
Mi-as fi dorit sa o am pe Artemait... Sau pe Ariadne. Ar fi putut vedea de sus, iar Ariadne ar fi putut adulmeca drumul inapoi.
" - Inainte sa vin spre voi..." am spus absenta, privind in gol "... erau multe ferigi in dreapta. Stiu ca daca ajungem intr-un astfel de loc si in stanga vom vedea stejarii, nu mai avem mult pana la un traseu turistic. Acum problema se pune cu ferigile... Sunt multe ferigi in padurea asta" am zis, aratand cu mana feriga de langa mine.

- Totusi nu cred ca peste tot sunt ferigi langa stejari in aceasta padure.Sper asta, nu stiu.
Vorbeam si eu ca sa ma aflu in treaba.Nu mai puteam de frica.Era clar ca suntem rataciti si nu se stia daca vom mai scapa vre'o'data de acolo.
Cele doua fete se uitau la mine.Erau mult mai optimiste.Eu insa imi pierdusem speranta inca de cand am auzit ca Ema s-a pierdut.Degeaba ne mai chinuim, nu cred ca ne vom mai intoarce.
- Si vom astepta aici sau vom cauta ferigi.E tot aia, nu ne ajuta cu nimic.Avem nevoie de altceva.Sa chemam pe cineva care chiar cunoaste aceasta padure ca-n palma,am zis eu.

Am pufnit si m-am ridicat, sarind usor.
" - Haide, daniel! Fii barbat!" i-am zis, privindu-l amuzata.
Nu era momentul pentru negativisme. Daca reuseam cumva sa ne aducem pe calea cea buna, sa nu picam in ghearele panicii, am gandi mai lucid.
" - Ce se poate intampla cel mai rau?" am intrebat. " Sa ne prinda noaptea aici? Ne putem feri de creaturile de aici, avem baghete, ce Dumnezeu! Stim vraji. Putem construi un adapost si un foc. Vom gasi ceva de mancare. Cu putin noroc, vom gasi si apa proaspata."
Mi-am scuturat capul. 'Dar trebuie sa plecam repede de aici' am gandit. ' Poate ca... ' M-am uitat lung la ei. ' Poate ca pot risca. Daca nu gasim un drum sau ceva in doua ore, nu am incotro'
Am oftat. Nu-mi placea situatia.
" - Deci... vedeti ferigi? Langa stejari?" am intrebat vioaie.

Ne plimbam prin padure dar nu stiam incotro.Mergeam spre Nord.Ba vedeam ferigi ba stejari,niciodata ferigi langa stejari.
- Nu vom reusi,am spus fara speranta.
Ema imi arunca o privire care-mi dadu speranta.
- Si totusi,avem o sansa,am spus.Sa continuam,la un moment dat vom iesi.Trebuie!
Ema ma privi fericita cand vazu ca sunt mai optimist.
- Pesimismul este letal in astfel de momente,a spus ea.
- Voi tine minte vorbele astea,am raspuns eu imediat.
Continuam sa mergem inainte. Vazusem ferigi. Trebuia ca in stanga lor sa fie.... stejari!Da,erau stejari!!
- Yupiii!,am strigat din rasputeri.Am gasit!!
Ema se uita la mine.Era ceva de rau.
- Care este problema?,am intrebat.
- Am spus ca de aici ne putem apropia de un drum turistic.Nu ca stiu unde este acest drum,a spus ea.

Ii pica fata.
" - E doar pe undeva pe aici..." am ridicat din umeri.
M-am invartit pe calcaie, incet, privind tot ce era prin jur.
' Haide, Ema, aminteste-ti...' ma incurajam singura.
Am privit in stanga... In dreapta... Iar in stanga... Am facut asta de vreo doua ori. M-am strambat. Trebuia sa existe ceva ce-mi amintea...
' La naiba! Niciodata nu o sa gasim ceva daca ma uit ca idioata la crengi'
M-am incruntat.
" - Tinand cont ca nu ne vom desparti... Trebuie sa gasim ceva"

- Desi ma gandeam ca poate e mai bine sa ne despartim.Poate e mai bine sa o ia fiecare pe alt drum,am spus eu.
Ema insa nu era de aceasta parere.Spunea ca daca vom face asta suntem pierduti.
- Atunci ce vom face?,am intrebat.
In acel moment Ema o lua la goana.
Eu si Dianne am pornit dupa ea.
- Ema,stai!,strigam noi insa ea nu ne auzea.
Alerga, avea o directie.Gasise oare drumul?!Asa se parea.Brusc s-a oprit.
- Ema?!,am strigat eu.
Ea nu ma auzea.Se uita atent la ferigi apoi incepu din nou sa alerge.Insa la doar 10 pasi se opri.Acolo erau alti stejari.
- Asta e defapt drumul?,am intrebat curios.
Ema dadu din cap si ne facu semn sa venim.Am pornit din nou,ea alergand iar noi in spatele ei. Si la un moment dat am vazut o lumina orbitoare.
- Iesirea,am strigat toti trei in acelasi timp.
Nu-mi venea sa cred.Ema avusese o noua sclipire de geniu.Ma salvase iar.

" - Presupun ca ne intoarcem acasa. Scoala va incepe in curand, asa ca eu trebuie sa-mi mai iau niste lucruri pentru Hogwarts."
Am inaintat spre cararea din fata, dar ma simteam putin ofensata. Mi-am intors privirea spre padure.
" - Ema?"
Le-am facut semn sa o ia inainte, veneam si eu imediat.
M-am inapoiat spre cel mai apropiat trunchi si am mangaiat scoarta neteda. Mi-am scos bagheta si am crestat pe o portiune mica, dar vizibila, zambind in sinea mea.
' Nu va abateti de la drum. Trasee nemarcate.'
Am incercat sa para cat mai neoficial. Orice mesaj al autoritatilor ar functiona precum psihologia inversa.
Macar sa nu se mai rataceasca cineva. Noi scapaseram, dar eram vrajitori. Ma intreb cum s-ar fi descurcat incuiatii...
Am pornit spre Dianne si Daniel, zambit larg.

OOC: Topic closed