Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »
/ Un nimeni

**Aylee L. Lovel** · 20 Dec 2010, 17:40

OOC:In primul rand as vrea sa precizez ca acest fic a inceput ca povestea vietii lui Aylee, dar nu imi place sa termin un fic cam asa. "Si Aylee s-a dus la Hogwarts, scoala de vrajitori si vrajitoare, si a trait fericita de acum incolo" Asa ca aici postez un fic, care e de fapt si viata lui Aylee si nu. Acum, ca sa intelegeti ce vreau sa spun: Pana in momentul in care Aylee din fic implineste 11 ani, e vorba de viata ei. Dupa aceea, e vorba doar de un fic, pur si simplu. Atata tot ca pe fata din fic o va chema Aylee. S-a inteles? Deci Aylee[+11 ani] nu mai are legatura cu Aylee pe care o stiti si o iubiti

~2 Daca e cineva care nu a priceput aiurelile mele, anuntati-ma ok?

CAPITOLUL I
Avand o suta de frati si de surori
Sau Viata de orfelinat

Un nimeni care asculta de numele de Arla Norness. Un nimeni care atrait pana la varsta de 6 ani,intr-un mic si cat se poate de normal orasel din sudul Angliei, impreuna cu parintii. Un nimeni care ai carei cele mai bune prietene erau cartile si copacii. Un nimeni cu o viata cat se poate de normala, pana la ziua fatala de 25 iunie, care ii schimba viata. Statea in camera mare cu parintii si citea o carte. La un moment dat incepu sa planga, moment in cãre exploda bucataria. Parintii ei vazura toata scena, iar ziua urmatoare o si dusera la doctor. Acela a fost primul dintr-un sir lung de doctori, care au consultat-o pe Arla, fara sa gaseasca ceva anormal. Pana cand o doctorita le spuse parintilor ei ca probabil fata e o vrajitoare, la fel ca insasi doctorita. Din acel moment, parintii incepura sa se comporte altfel cu ea. Daca ei discutau si Arla intrau in incapere, atunci incetau orice conversatie si o continuau doar cand ea parasea camera. Nu ii mai vorbeau, dar cand totusi i se adresau, ii ziceau ciudatenie. Cam la doua luni dupa ce explodase bucataria si la o luna dupa ce aflase ca e vrajitoare, Arla iesi, intr-o noapte, sa isi ia un pahar cu apa. Inainta pe coridorul intunecat, dar inainte sa ajunga la bucatarie dadu de o geana de lumina care se strecura din camera parintilor. Fata se aproprie de usa, de unde li se auzeau vocile. Isi auzi mama spunand ca ciudatenia ar trebui data la casa de copii, poate isi gaseste pe altcineva de explodat. Tatal o aproba,adaugand ca ar trebui sa faca asta cat mai repede, caci el nu stia cat aveau nervii lui sa o suporte pe ciudatenie in aceeasi casa cu el. Arla statea in fata usii cu ochii ei verzi in lacrimi. Un copil mic, in genunchi, cu ochii scaldati in lacrimi, in fata unei usi, pe intunric. In fata unei usi dupa care erau doi monstrii. Doi monstrii pe care candva ii strigase mama si tata. Doi monstrii, care auzind zgomote, iesira din camera, cand vazura despre ce e vorba intrara repede inapoi, incuiand usa dupa ei.

**Bella Emily Rose** · 20 Dec 2010, 20:02

Imi place cum ti'a iesit , dar ti'as recomanda sa scrii cu diacritice , daca ai rabdarea necesara si daca vrei
Astept continuarea . Si am inteles in mare parte despre ce e vorba Love

**Lissa Dragomir Shirley** · 21 Dec 2010, 00:15

Am inteles ce ai dorit sa spui. In fine, ai grija la timpuri si la nite litere. In rest e bine.

Imi place ideea ficului. Ce mai parinti! Next!

**Layla Wong** · 21 Dec 2010, 17:23

Am inteles ce ai vrut sa zici , ca doar stii ca inteleg ce zici
Fic : Imi place ideea ca ai inceput sa o scrii sub forma de fic si nu numai in forma de jurnalul lui Aylee.O sa iasa foarte bine.
Ador cum dai titlurile le potrivesti foarte bine.
Titlul ficului se potriveste foarte bine cu toata istoria lui Aylee.
Astept un next! Muah!

OOC: Mi-e dor de tine! Puszi puszi nyali fali [scuze , dar asta e doar pt. Aylee] Finna

**Dianne D. McLarren** · 21 Dec 2010, 19:01

Eu nu m-am prins...
Da' totusi e superrrrr fic-ul!!!
Vreau un NEXT!si inca repede...clar???

**Aylee L. Lovel** · 23 Dec 2010, 18:57

OOC:Mersi pentru comentarii..Si Dia, cand va veni momentul potrivit, vei pricepe despre ce e vorba. Si Layla, si mie mi-e dor de tine, dar ma bucur daca te distrezi. In viata nu trebuie sa fie vorba numai despre noi. Daca tu te distrezi la tatal tau, atunci merita un craciun fara tine. Nyali, Nyali si tie
~2 De aceea nu scriu cu diacritice pentru ca nu am calculator acasa, am numai la mama la servici. Iar la ea nu ma pot duce prea des, numai din cand-in-cand, iar atunci nu pierd timpul cu diacriticele ci scriu cat ma repede

In noaptea aceea Arla pleca de acasa. Isi lua niste haine mai groase, iar in rucsacelul ei cu flori isi impacheta niste mancare. Parasi casa fara regrete, fara sa se uite inapoi, dar cu lacrimi in ochi. In timp ce mergea singura prin noapte, incepu sa ploua. O ploaie cu picaturi mici, dar desi, o lovea pest efata, peste maini, peste parul pana la mijlocul spatelui. Fetita se duse sub pod, singurul loc ferit de ploaie si de privirile nedorite ale curiosilor. Adormi acolo, cu capul pe rucsacul ud.
In dimineata urmatoare se trezi devreme, caci simtea ca cineva o priveste. Cand se ridica in capul oaselor, vazu un politist zambitor, cu un termos in mana. Acesta ii zise ca o gasi in rondul de dimineata, dar nu a vrut sa o trezeasca, asa ca mai bine s-a dus sa ii pregateasca niste ceai. Si cu aceste cuvinte ii intinse termosul. Insa, cand afla cine era, au dus-o acasa, unde parintii se chinuira sa le explice ca ei nu o mai recunosteau pe Arla drept fiica, pe ciudata aceea. Politistii le explicara ca oricum fata va trebui sa stea cu ei pana se fac actele, asa ca Arla se trezi incuiata in fosta ei camera, pentru trei zile, timp in care putea sa manance doar ce isi luase cu ea in noaptea aceea. Apoi, intr-a patra zi, o voce din fata usii ii spuse ca o vor lasa sa plece, dar inainte sa iasi, trebuie sa astepte zece secunde, ca sa poata fugi. El, tatal ei, nu mai avea curajul sa dea ochii de ea. Insa Arla nu astepta cele zece secunde, ci, in momentul in care auzi incuietoarea, se napusti afara din camera, la timp ca sa isi vada tatal cum fuge mancand pamantul. Vrajitoarea cobora scarile si intra in camera de zi, unde o astepta o femeie de vre-o cincizeci de ani, care o lua de mana si o conduse afara din casa aceea. O urca intr-o masina veche, care o conduse pana in afara orasului, pana la o cladire darapanata, ce parea veche de cel putin doua secole. Inauntru i se arata dormitorul fetelor, dormitorul baietilor, sala de mese, bucataria, spalatoria si camera de zi, apoi fu din nou condusa in dormitor, ca sa i se arate patul ei. Un pat exact in capatul camerei lungi.
Primele doua saptamani trecura linistite. Arla nu vorbea cu nimeni, nimeni nu vorbea cu Arla. Cand era ora mesei, manca. Cand era randul ei la spalat vasele, atunci spala vasele. Sambata isi spala hainele, in timpul saptamanaii mergea la scoala, iar in timpul liber, dupa ce isi termina temele, citea. Totul era bine pana intr-o dimineata, cand imbracanduse se uita in oflinda. Dar in loc sa isi vada doar propria reflexie, vazu in spatele ei un mosntru. De fapt nu semana cu un monstru, dar cand se uita la el, aceasta impresie i-o lasa. S-a intors repede, dar in spatele ei nu era nimeni. Apoi s-a uitat din nou in oglinda, unde aparu din nou mostrul. Cand ea ridica mana, monstrul facula fel, cu un zambet sinistru pe fata. Atunci [strike]monstrul[/strike] Arla realiza: Monstrul era, de fapt, ea!

**Bella Emily Rose** · 24 Dec 2010, 09:08

Imi place foarte mult cum ti'a iesit capitolul asta .
Desi ma gandeam ca o sa ii dai un titlu , sau o sa scrii ceva deasupra lui
Dar depinde cum preferi tu .
Am gasit o mica greseala. Probabil te'ai grabit .

Quote:O ploaie cu picaturi mici, dar desi, o lovea pest efata, peste maini, peste parul pana la mijlocul spatelui.

In rest , chiar mi'a placut .
Si astept nextul Love

**Layla Wong** · 24 Dec 2010, 19:03

Este exact asa cum maasteptam de la tine.Este geniala si imi place sa scrii putin,dar in putinul asta descrii tot ce trebe si tot ceea ce conteaza.Ador cum scrii [mica mea scriitoare]
Imi place de Arla asta , e fata din aia pe bune si tare. Finna

Astepat un next cat mai curand.
Muah! Kiss

**Aylee L. Lovel** · 27 Dec 2010, 18:37

OOC:Mersi de comentarii! Nu dau titlu la fiecare parte pentru ca e o parte dintr-un capitol...Ar fi de parca intr-o carte, fiecare pagina s-ar chema altfel...Ar fi ciudat,nu? In fine, desi vroiam sa astept mai mult de 2 comentarii,ca sa va dau next partea asta e cam seaca, nu prea are legatura cu actiunea, dar vroiam neaparat sa arat cum functionau puterile fetei. Asa ca pe asta o dau mai repede un pic...Asta nu tre sa va placa, nu astept comentarii pozitive Finna

Din momentul acela, cand se uita la cineva, ii vedea si spiritul. Langa fiecare om vedea inca unul identic, doar mai transparent. In timp, Arla a invatat ca acelea sunt intruchiparile sufletelor. Sufletul fiecarei persoane arata adevarata fata a omului respectiv. Cineva putea sa rada cat il tineu plamanii, dar daca intruchiparea sufletului plangea, atunci adevarul era ca persoana este trista. La inceput Arla vedea sufletele doar din cand in cand, iar apoi tot mai des si mai des. Din fericire, a invata sa nu le observe, doar sa le vada. Toata lumea avea un suflet, oricat de rau ar fi fost,asta a fost primul lucru pe care l-a invatat ea despre puterile ei. Al doilea lucru pe care l-a invatat a fost ca in fiecare om se gaseste un om, doar in ea un monstru! Celelalte suflete vedeau monstrul din ea. Ziua, spiritele nu comunicau intre ele, stateau langa trupuri. Dar noaptea, sau cand trupul era bolnav, se puteau misca libere. Iar cand erau libere, parca cineva le dadea jos o legatoare de la ochi. Se vedeau unele pe altele, comunicau, ceea ce insemna ca vedeau si monstrul din sufletul ei. Ea, care adormea mereu tarziu, astfel incat putea vedea cum spiritele se departeaza de ea, dupa care se adunau si vorbeau in soapta, aruncand priviri speriate spre Eran. Caci, l-a scurt timp dupa ce la vazut prima oara, Arla a aflat ca numele monstrului era Eran. Dupa primele nopti in care toata lumea se ascundea de Eran, trupurile se trezeau co o dorinta inexplicabila de a sta cat mai departe de fata cea tacuta. Asta avea sa duca la faptul ca Arla nu mai avea prieteni. Uneori, tarziu in noapte, ea vorbea cu Eran. Dar discutiile cu el nu se intindeau prea mult, caci el vorbea plin de manie si ura. Cand Arla era cu adevarat trista, Eran ii propunea sa il lase pe el sa conduca. Vointa ei ar fi disparut aproape de tot, dar ar fi putut face rost de o putere incredibila, inca inainte de pregatirea speciala(OOC:in cazul povestii de ciata asta era Hogwartsul). Ar fi devenit un privitor la propria-i viata. Ea nu accepta niciodata asta, oricat de tentant ar fi fost uneori sa poata sa se razbune pe toti cei care i-au facut vre-un rau. Dupa un timp se obisnui cu sufletele si nu le mai baga in seama. Trecea iar timpul fara vre-o schimbare. Cand trebuia sa manance, manca, cand trebuia sa spele vasele sau hainele, spala, mergea la scoala, facea teme, invata, citea. Totul ca inainte.

**Scarlett Soul** · 27 Dec 2010, 22:37

Ohh, scuze ca doar acum am ajuns sa-ti comentez, dar daca ma intrebai pe strada acest lucru eu eram sigura ca o facusem si chiar ma intrebam cum de nu apare la subiecte monitorizate, dar nha :-j
Oricum stii bine ca eu ti-am citit povestea, Aylee si imi place creativitatea si .... nu stiu, scanteia aceea care te tine in impas.
Imi place
Mult ...

De abia astept nextul pentru ca stiu ce urmeaza
Ooooo haide ca ma tii totusi in incurcatura Finna

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout « Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next » //  / Un nimeni

Darkmark RPG Forum / Coltul Creativ / Writers' Hangout
« Previous 1 2 3 4 5 … 16 Next »
/ Un nimeni