Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »
/ Stare de Visare - Sãrutul

**Kayla A. Summers** · 05 Jan 2011, 22:02

Saga „Stare de Visare”
Capitolul I - Inception
Capitolul II - Balul
Capitolul III - Sãrutul *

-----

Coridorul ce ducea cãtre Marea Salã era larg și friguros. Olivia și Raizen ieșirã în fugã de la Bal, sperând ca cele douã persoane cam prea sociabile sã nu vinã dupã ei. Ușile Marii Sãli se închiserã în spatele lor și, în mod ciudat, ei erau singurii rãmași pe acel coridor impunãtor. Pereții sãi gri și reci pãreau nobili acum pentru Olivia, pentru cã în acel moment se afla alãturi de un rege, iar ea... ei bine, ea vroia sã îi fie reginã. Da, asta vroia. Se îndrãgostise. Nu știe dacã la prima vedere, dar cert este cã se întâmplase. Da! Simțea cã el este acela, vroia sã îi simtã iar palma lipitã de palma ei, sã îi vadã ochii, sã zâmbeascã numai pentru ea!

Îl ținea de mânã în timp ce alergau din salã, degetele ei le țineau strâns pe ale lui. Îl simțea parte din ea, deși singurul loc unde corpurile lor se atingeau era la mâini. Asta vroia. Simțea o nevoie în ea, adânc înrãdãcinatã în inima ei de a-l ține astfel tot restul vieții ei. Nu conta pentru ea cine a fost el, vroia numai sã fie cu el doar pentru... totdeauna. Știa cã în timp ce alergau, el se uita la ea, la spatele ei aproape cu totul dezgolit. Știa pentru cã îi simțea cãldura privirii cum îi încãlzea pielea. Râdeau cu lacrimi la pãțanie, iar Olivia se gândea cã aceasta va fi o poveste amuzantã de care își vor aduce aminte cu plãcere peste ani. Spera cã atunci vor spune "Mai ții tu minte ce tineri eram și ce nebuni eram?" și un zâmbet pe care nu încercã sã îl ascundã îi apãru pe fațã. Se întoarse cãtre Raizen care alerga în spatele ei și amândoi zâmbirã și râserã.

Se oprirã la un moment dat, unde holul fãcea o cotitura la stânga, iar zidul vechi crea pe partea dreapta o nișã ce nu putea fi vãzutã de unde se aflau ei. Când au ajuns acolo la colț, au intrat pe dupã acea nișã, unde se afla un geam. Afarã ningea încet cu fulgi micuți care pluteau prin aerul înghețat. Îi dãdeau Oliviei o senzație de infinitã pace. Fulgii de nea sau EL? Mai degrabã a doua variantã... Se simțea liniștitã pentru cã se simțea în siguranțã. Acum, cineva avea sã o apere, sã o ocroteascã. Știa cât de frumos s-a purtat cu ea pânã acum. Ce galant e. Era mândrã de el.

"Nu e cam întuneric?", zise Olivia râzând. Era, într-adevãr, foarte întuneric în spatele acelui perete. Iar ei doi erau numai în costum și rochie pe acel hol rece. Dar nu conta. Erau împreunã și era de ajuns.
"Se rezolvã", zise Raizen zâmbind și suflã în palmele apropiate. Apoi le desfãcu și mii de scântei colorate se înãlțarã spre tavan, într-o spiralã lungã luminoasã. Era un adevãrat spectacol. Olivia începu sã râdã iar.
"Ce le-am fãcut-o, Olivia!", râse Raizen la vederea fetei râzând.

Olivia se apropie repede de el, îi cuprinse fața cu mâinile și se uitã o fracțiune de secundã în ochii lui ca apoi sã se apropie însetatã de buzele lui care parcã o așteptau, o provocau sã le sãrute. Îl sãrutã. Prima oarã când s-au întâlnit, prima lor discuție, primul lor Bal, prima lor întâmplare amuzantã, primul lor sãrut. Își închiserã amândoi ochii, Raizen o cuprinse de talia ei subțire și o apropie mai tare de el, o lipi de corpul lui. Simți cum mâna lui fierbinte era pe spatele ei gol, o ținea ca pe o pãpușã de porțelan. Chipul lui era așa de fin, adora sã îl ținã așa. Își plimbã palma dreaptã prin pãrul sãu scurt, pe gât. Mâna lui îi dãdea fiori constant. Sãrutul a durat o veșnicie, a fost din iubire împãrtãșitã. Așa simțea. Era Iubire Împãrtãșitã.

**Raizen Isildur** · 16 Jan 2011, 03:41

Lumina slabã a lunii cãdea pe fețele lor aruncând umbre șterse. Afarã plutea un aer rece, ireal. Lumina gãlbuie aruncatã de la ferestrele castelului nu se schimbase deloc de când Raizen fusese în bibliotecã. Olivia se odihnea în brațele sale. Îi simțea cãldura corpului prin rochia ei subțire și vaporoasã. Inima îi bãtea puternic întotdeuna când ea era prin jurul sãu, însã acum, cã stãtea lipitã de el, inima lui pãrea cã o luase razna. Niciodatã nu mai simțise un sentiment atât de puternic.

Olivia își ridicã privirea și se uitã în ochii lui Raizen zâmbind. Acesta o mângâie ușor pe obraz și îi spuse în șoaptã:

„Ești uimitoare!”
„Și tu..” îi rãspunse ea cuprinzându-i fața în palme.

Se sãrutarã din nou. El o strângea puternic în brațe iar ea îiatingea blând chipul aspru. Corpurile lor împletite emanau cãldurã, încãlzind aerul rece din jur. Își desprinserã încet buzele utându-se unul în ochii celuilalt. Raizen o cuprinse cu brațul stâng pe sub coapse și o ridicã în brațe sãrutând-o ușor, ca pe ceva foarte fragil. Era atât de ușoarã și pãrea atât de micã în brațele sale. Nu-i venea deloc greu sã o ținã așa. Încã sãrutându-se și uitându-se unul în ochii celuilalt, Raizen o purtã în brațe pe coridor îndreptându-se spre camera ei.

**Kayla A. Summers** · 17 Jan 2011, 00:04

Raizen o ridicase încet și o purta pe coridorul rece. Olivia simțea cã frigul îi atingea pielea, însã cãldura emanatã de îmbrãțișarea lor întrecerea rãcoarea coridorului. Se simțea atat de micã în brațele lui. O atingea cu atâta grijã, fãcând-o sã se simtã firavã... Se uitã în ochii lui și îi zâmbi cu adorație, iar el ii rãspunse fericit cu un zâmbet și mai larg. Parcurseserã aproape întregul coridor sãrutându-se; Olivia simțea cã nu se putea sãtura de sãruturile lui Raizen. Toate se aranjaserã atât de bine în aceastã searã...

Ajunserã în fața camerei Oliviei. Raizen o lãsã ușor jos, iar aceasta deschise ușa, gândindu-se la cum lãsase camera înainte sã plece la bal. Era sigurã cã era o dezordine totalã. Îl lãsã pe Raizen puțin la intrare, timp în care ea bãgã capul în camera și se uitã. Toate hainele rãmãseserã aruncate, pantofi și bijuterii, în toate pãrțile. Șfichiui rapid bagheta și toate lucrurile se așezarã la locul lor. "Perfect!", se gândi ea ușuratã și intrã înãuntru. Îi fãcu semn lui Raizen sã vinã dupã ea, iar acesta o urmã.

"Te rog sã mã scuzi cã e așa dezordine aici", zise Olivia uitându-se prin camerã sã se asigure cã nu mai era totuși debandada de dinainte. "Îți mulțumesc foarte mult pentru seara aceasta. A fost cu adevãrat magicã", zise fata apropiindu-se de Raizen și înconjurându-i gâtul cu brațele.
"Îți mulțumesc și eu", spuse Raizen uitându-se în ochii ei. Se sãrutarã iar.

"E târziu. Ar trebui sã plec, sã te las sã te odihnești", zise Raizen încet.
"Bine. Ne vedem dimineațã, atunci?", spuse Olivia puțin tristã cã trebuia sã plece.
"Sigur", rãspunse Raizen zâmbind și o sãrutã ca apoi sã se îndrepte spre ușã.

Olivia îl privi cum se depãrta de ea. Pãrea cã nu vrea sã plece de la ea din camera, mergea foarte încet, însã nu se întorcea spre ea. Când a ajuns la ușã și a pus mâna pe clanțã, Olivia nu putu sã nu strige dupã el:
"Stai! Mai stai puțin..."

**Raizen Isildur** · 06 Feb 2011, 23:16

Raizen ramase cu mâna pe clanțã. Stâtu așa câteva secunde dupã care își întoarse usor capul cãtre Kayla. Ea îi zâmbi așa cã zâmbi și el ca rãspuns. Tânãrul merse cãtre ea și o luã de mânã îndreptându-se cãtre masa din colțul camerei. Se așezarã amândoi pe câte un scaun, fațã în fațã. Lãsã sã îi scape o experise de îngrijorare, fãrã sã vrea. Se corectã rapid, zâmbind, însã Kayla îl observã și se încruntã cãtre el.

„Ce este ?” întrebã ea blând.
„Nu vreau sã vorbesc despre asta Kayla.. nu acum.”
„Haide... spune-mi...” zise ea în șoaptã prinzându-l de mânã.

Raizen coborî privirea în pãmânt. Nu trecea o zi în care sã fie liniștit, în care sã uite de probleme. Nu vroia sã o îngrijoreze pe Kayla însã acum nu știa ce mai era de fãcut decât sã-i spunã adevãrul. Altfel cine știe ce ar fi crezut.

„E vorba de Harry. Harry Potter. Sigur ai aflat despre dispariția lui. Peste tot în lume se vorbește despre asta. Încerc de sãptãmâni sã îl gãsesc și pânã acum n-am niciun noroc. Am avut o perioadã foarte grea, am fost frustrat, Kennya m-a abandonat și am rãmas singur sã lupt cu toatã lumea. Ea era de partea rãului, însã eu nu puteam fi ca ea. Apoi nu am vrut decât sã fac cât mai mult rãu.. într-un moment de nebunie Mi-am revenit, dar nu dupã ce provocat suferințã. Acum sunt dedicat gãsirii lui Potter, în speranța cã asta îmi va schimba trecutul. Dacã așa nu se poate, altã cale nu mai e. Sunt sigur. Nu prea știu ce sã mai fac... parcã ar fi intrat în pãmânt fãrã sã lase nicio urmã...”

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare « Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next » //  / Stare de Visare - Sãrutul

Darkmark RPG Forum / Hogwarts / Coridoare
« Previous 1 … 3 4 5 6 7 Next »
/ Stare de Visare - Sãrutul