Darkmark RPG Forum / Lumea Vrăjitoriei / Ministerul Magiei / Departamentul Misterelor / Un plan

Afara incepuse sa ploua, facand drumul aproape impoisibil de vazut. Ceea ce facea ca lucrurile sa fie si mai simple, Cho stiind ca nu este urmarita de nimeni ... deocamdata. Spera ca nici Luna sa nu fie ... ar fi crezut-o in stare sa nu se uite peste tot, bazandu-se numai pe ploaie. Nu ca o facuse vreodata ...
Cho analiza drumul. Liber, si nimic care sa se zareasca. Se adaposti langa una din cladirile ministerului, asteptand. Nu avea de gand sa stea mai mult de cateva minute, insa ramase acolo. Peste putin timp aparu si Luna, insa nu din directia in care s-ar fi asteptat Cho.
-In sfarsit te-ai gandit si tu sa treci pe aici, spuse Cho si astepta sa vada ce are de zis cealalta fata.

Asteptase atat de mult acolo incat se plictisise ... in regula, poate ca si ea venise putin cam devreme, insa nu asta era motivul pentru care asteptase atat de mult. Cho chiar intarziase, asa ca Luna ramase undeva in spate, lasand-o sa creada ca nu va mai aparea. Si dupa putin timp veni ... gata sa porneasca planul.
-In sfarsit te-ai gandit si tu sa treci pe aici, spuse Cho iar Luna hotara sa nu bage in seama replica. Cel putin la inceput, dar apoi zise.
-Eram deja, de jumatate de ora. Tu esti cea care a intarziat. Hai.

Dupa ce auzi acele cuvinte Cho vru sa ii spuna ceva nu prea frumos celeilalte fete, insa se razgandi inainte de a-i zice ceva care ar fi putut afecta in vreun fel planul.
Ele doua se cunosteau de ceva vreme. Amandoua se schimbasera de atunci, asa ca Cho nu stia la ce sa se astepte. Pe de o parte isi vroia vechea prietena inapoi, pe de cealalta considera ca dupa plan puteau sa vorbeasca oricat, deci hotara ca in timpul actiunii sa se poate exact asa cum ar fi trebuit. Desi doar se contrazisera putin, Cho se simti exact ca pe vremuri. Si banuia ca si Luna se simtea la fel.
Intrara in cladirea ministerului si de acolo incepura sa urce scarile, pana in departamentul misterelor. Se oprira in fata usii.

In fata usii se aflau cateva garzi, de care ar fi fost usor sa scape folosind metoda obisnuita. Aceea de a face un zgomot care sa le distraga atentia. Insa cum Luna nu facea aproape niciodata lucrurile intr-un mod obsnuit - si aprobat de cei care le daduseara misiunea - spuse:
-Tu te ocupi de cel blond. Celalalt e al meu, bine?
-Asa, aproba Cho si se duse spre cel care ii fusese repartizat.
Luna astepta sa termine, ca mai apoi sa se ocupe de al ei.

Cho se apropie de el si, fara sa fie vazuta de acesta, ii aplica vraja Imperius, care il facu pentru o clipa sa ramana nemiscat. Opunea rezistenta deci ... se putea rezolva. Fata mai facu un gest din bagheta, care insemna ca foloseste legilimantia. Brusc, mintea i se umplu de amintiri.
Vedea cum se antrenase, cum fusese sortat - avea in fata un fost cercetas - si cum incercase sa intre in randurile Devoratorilor. Reusise, dar dupa putin timp fusese invins Voldemort de carte Harry si devoratorii se despartisera. Nu avusese semnul, dar lucrase pentru ei.
Cho iesi din amintirile sale si spuse:
-Deschide usa.
Bineinteles, statuse la adapost si soptise toate aceste cuvinte, pentru ca celalalt sa nu realizeze ce se intampla. Se intreba ce face Luna. Probabil ca se descurca, isi spuse Cho si zambi.

Desi nu putea spune ca metodele lui Cho nu erau bune, Luna avea de gand sa o faca in stilul ei. Chiar daca necesita ceva mai multa munca, si nu era la fel de sigur.
Spuse in gand vraja de pietrificare si vazu gardianul ramanand pe loc, dar nu pentru ca fusese lovit. Luna daduse intentionat pe langa, pentru a ii distrage atentia. Apoi incerca sa il loveasca cu o vraja care avea sa il faca sa pluteasca. Reusi, acum gardianul ataranand in aer.
Desigur, se asigurase inainte ca celalalt este deja prea ocupat. Aveau nevoie de unul dintre ei, pentru a le conduce prin departamentul misterelor. Cineva care sa stie pe unde sa mearga.
Deodata incepura sa se auda voci de pe hol si zgomot de pasi.

Nefiind atenta Cho pierduse contolul vrajii si gardianul daduse alarma, care nu se auzea in camera unde se aflau ele. In schimb, rasuna in toate celelalte camere ale cladirii.
Cho privi in jur, insa Luna era ocupata cu celalalt paznic. Insa bineinteles ca auzise zgomotul de pasi si de voci.
Cho incerca sa recapete controlul, insa nu reusi decat sa il piarda de tot, lovind exact pe langa. Paznicul isi scoase bagheta si tinti spre ea, insa rata si Cho reusi sa loveasca incuietoarea usii. Aceasta se misca putin, insa nu ceda. Desigur ca trebuia sa fie un cod sau ceva.
Paznicii patrunsera in camera, iar Cho incerca sa ii loveasca folosind Stupefy, insa dadu exact pe langa.

Dupa ce vazu tot ceea ce se intampla, Luna nu ii dadu drumul paznicului, din contra.
-Condu-ne inauntru, spuse ea dupa ce il lovi folosind Imperius.
Acesta facu intocmai, insa fu lovit in mana de unul dintre gardienii veniti in ajutor. Luna zambi, nu i se parea ca ar fi fost o lovitura atat de puternica incat sa dezechilibreze pe cineva - pentru ca fusese doar o iluzie. Una din specialitatile devoratorilor, bineinteles.
Privi si il vazu pe cel care aruncase vraja. Era un devorator, il cunostea de ceva vreme. Acela parea ca nu o observase.
-Cho, haide, spuse Luna in timp ce gardianul baga codul, ferindu-se de jeturile din baghete. Reusi sa deschida usa, insa gardienii se apropiau.

Lui Cho nu ii venea sa creada ca ratase atat de multe lovituri si ca pe deasupra mai si pierduse contolul gardianului. De cand nu se mai intamplase asta? De o gramada de vreme!
Insa remarca ceva. Abia daca se apropiau. De ce? Ei erau multi, iar acolo probabil ca nu o vedeau decat pe ea. Doar nu se speriasera de ea, nu? Nu ar fi avut cum, mai ales dupa ce o vazusera ratand atatea lovituri.
Dar atunci ... de ce?
Cho se intoarse si vazu cum in spate aparu imaginea care ii speriase asa, inca sa se opreasca. Unii dintre ei continuau sa mearga, insa altii se opreau. Si cativa se retrageau, sau cel putin incercau.

Daca ea ar fi fost cea care sa faca acea imagine, Luna ar fi gasit depasat faptul ca unii incercau sa fuga de acolo. Era totusi ceva destul de avansat. Insa nu ea o facuse.
Si era sigura ca nici Cho.
Atunci ... cine?
Luna se uita in jur, analizand silueta care aparuse acolo din senin. Arata exact ca Voldemort, insa Luna stia ca nu putea fi el, doar fusese invins de Potter, si se stia asta. Mai avusese o data de a face cu o astfel de iluzie, si era sigura ca era cineva deghizat.
Usa era deschisa, insa nimeni nu observa.